1traducator

Autor: José Luís Peixoto Editura: Polirom Anul apariţiei: 2010 Traducere şi note: Clarisa Lima 283 pagini ISBN: 978-973-46-1750-0   Voci; voce și tăcere. Pagini ale privirilor fără grai. Amintiri lăptoase, mai intense decât faptele din trecut care le-au iscat. Imagini mnezice din care izvorăsc forțe care au lipsit impresiei inițiale. Suferințe și iubiri rememorate cu greu, dar vii, vii – inexprimabile. ”Nu e nici o diferență între ce s-a întâmplat cu adevărat și ceea ce am deformat treptat cu imaginația mea… Nu e nici o diferență între imaginile tulburi pe care mi le amintesc și vorbele crude, pline de cruzime, pe care cred că mi le amintesc, dar care sunt doar reflexe care formează vina.” Timpul care șterge diferențele dintre adevăr și minciună. Dintre dragoste și putreziciunea violenței din cuplu. Dimineți. ”Claritatea difuză a luminii.” Ani și vieți făcute doar din luni cu nume de mai, iunie, iulie. Ici-colo, câte un septembrie și apoi, din nou, iulie. Vară. Dizolvare. M

Scriitorul Laurian Stănchescu va iniţia, la începutul lunii septembrie, „un act cultural extrem“, un marş al culturii pe o distanţă de 500 km de la Bucureşti la Sarmizegetusa. „Ceea ce anunţăm pentru luna septembrie vrea să însemne omagiul adus culturii naţionale şi universale şi, mai ales, culturii şi literaturii noastre. Poate că în felul acesta redeşteptăm spiritul naţional, pentru că sunt convins că există, şi ne îndreptăm uşor, uşor spre cultură. Părerea mea este că numai prin cultură ne mai putem lega de restul lumii, căci, din păcate, România este izolată. Cultura este singura îndeletnicire umană care poate să despartă toate graniţele ţării spre o lume civilizată“, a precizat Laurian Stănchescu. Cei aproape 500 de kilometri vor fi străbătuţi pe jos. „Vom pleca ori de la Cimitirul Bellu, de lângă Mihai Eminescu, sau de la locul în care a fost depus trupul său la Biserica «Sfântul Gheorghe», mergând apoi pe traseul Chitila, Găieşti, Piteşti, Curtea de Argeş, Horezu, Târgu Jiu, B

Pe 1 septembrie 2010 , va apărea o nouă revistă de cultură , cu un format atractiv, îmbinând textele literare originale, cu traducerea lor în limba franceză, dar şi în alte limbi de circulaţie internaţională. Scriitoarea Rodica Draghincescu este iniţiatoarea acestui nou proiect literar, „LEVURE LITTERAIRE” , care va avea o apariţie trimestrială şi care va prinde formă odată cu prima zi din toamna anului 2010. Revista poate fi citită la pagina web: http://www.levurelitteraire.com. Redacţia este alcătuită din: Cecile Oumhani, Rudiger Fischer, Jaques Fournier, Christa Schuenke, Rodica Draghincescu, Severine Le Bruel şi Yann Porte. AgenţiadeCarte.ro a aflat mai multe amănunte despre “LEVURE LITTERAIRE” chiar de la iniţiatoarea proiectului, Rodica Draghincescu. Mai multe informaţii puteţi citi, în exclusivitate, în rândurile următoare. “LEVURE este o veche ambiţie de-a mea, un vis în etate de vreo doi anişori. Cum de pe la început de iulie eram deja în vacanţă şcolară, cum în Lorena pl

La Editura Publica a fost tradusa cartea “Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finantelor”, de Nouriel Roubini si Stephen Mihm. Nouriel Roubini, profetul recesiunii scrie: “Recentul dezastru financiar ar putea fi doar o picatura din potopul ce va sa vina” descriind pas cu pas, recenta criza care a zguduit sistemul economic la nivel macro. Singurul economist care a prezis cu exactitate Marea Recesiune care a lovit America in 2007 propagandu-se in toate economiile tangente, Nouriel Roubini, a fost luat peste picior in momentul in care a lansat avertismentul, fiind poreclit “Dr. Dezastru”. Acum este adulat ca un adevarat profet, o Casandra blestemata sa nu fie crezuta de nimeni chiar daca spune adevarul. Spre deosebire de Casandra, Roubini a apelat la calcule matematice si economice in 2006 cand a argumentat, in fata Fondului Monetar International, ca intreg sistemul se va prabusi sub greutatea unui balon speculativ din ce in ce mai periculos. Descrierea estimativa pe care Rou

Ministerul Finantelor a lansat in dez­ba­tere publica normele de aplicare a modificarilor aduse la Codul Fiscal cu privire la plata contributiilor sociale pentru drepturile de autor. Inten­tionat, neintentionat sau din ig­no­ranta, normele sunt confuze si lasa loc la multe interpretari. Aceasta versiune a normelor va fi dezbatuta doar patru zile, in loc de 10, cum prevede legea. Normele publicate ieri spre dezbatere publica pe site-ul Ministerului de Finante, care ar fi trebuit sa faca lumina in ceea ce priveste plata contributiilor sociale de catre cei care lucreaza pe drepturi de autor, lasa loc la multe interpretari, formularile sunt confuze, iar lipsa precizarilor creeaza noi portite. Daca intentia nu a fost bataia de joc la adresa celor vizati, atunci poate autoritatile vor fi ajutate de parerile celor interesati... in weekend. Asta pentru ca dezba­terea tine doar pana luni, cand guvernul va aproba normele, si nu 10 zile, cum prevede legea. „Eu in­cerc sa fac scheme logice de vr

Tinerii nu mai citesc pe hârtie decât foarte puţin, preferând e-book-urile, iar editurile se pregătesc să înfrunte noua tehnologie. Cărţile digitale sau e-book-urile sunt din ce în ce mai des lecturate pe computere, latopuri sau pe „readere“ specializate, cum ar fi Kindle, Nook, iPad. Cu câţiva ani în urmă o dilemă făcea valuri în rândul jurnaliştilor şi al producătorilor de electronice: va muri sau nu fotografia clasică? Deşi aparatul de fotografiat digital intra în viteză pe piaţa largă, majoritatea slăvea fotografia pe film, justificându-şi fidelitatea, comoditatea sau rezistenţa la nou: „nu ne-am putea imagina instantaneele unei vacanţe decât într-un album de hârtie, pe care să-l ţinem pe noptieră". Aşa că publicarea primelor fotografii digitale, în 1984, de către ziarului japonez „Yomiuri Shimbun" a fost considerată doar un experiment excentric al asiaticilor. În anul 2010 nu plecăm în concedii fără o cameră digitală, iar clasicele albumele cu fotografii s-au transfo

Veniturile din drepturi de autor vor fi incluse în categoria celor obţinute din activităţi independente, astfel încât impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii nu vor fi recalculate şi datorate solidar de către plătitor şi beneficiar, conform normelor de aplicare a Codului Fiscal. Proiectul privind normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal prevede în mod clar că veniturile din drepturi de autor şi drepturile conexe sunt considerate venituri din activităţi independente, iar activităţile desfăşurate în mod independent care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente. "Normele prevăd excluderea de la recalificarea ca activităţi dependente a activităţilor desfăşurate în mod independent şi care generează venituri din profesii libere, precum şi a drepturilor de autor şi drepturilor conexe", se arată în document. Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea Codului Fiscal stabileşte că

I-dose sau drogurile digitale sunt cea mai nouă metodă de a ajunge în "al nouălea cer". Tinerii utilizează drogurile digitale, o metodă legală şi gratuită prin care pot obţine senzaţii asemănătoare cu cele produse de Ecstasy. Acest tip de droguri sunt de fapt sunete repetitive care variază uşor pe anumite frecvenţe şi care afectează creierul inducând ascultătorului stări de euforie, de agitaţie sau chiar panică. Problema a început în SUA, dar au apărut diferite semnale că fenomenul se manifestă şi în România. Administrarea se face extrem de uşor şi este la îndemâna oricărui adolescent care foloseşte un PC şi o conexiune la internet. Până în prezent, studiile efectuate de oamenii de ştiinţă nu au demonstrat că aceste sunete ar afecta din punct de vedere chimic creierul. Autorităţile consideră însă că tinerii care utilizează drogurile digitale ajung în cele din urmă consumatori de substanţe ilegale. Drogurile digitale au înnebunit adolescenţii Semnalul de alarmă este

Traduceri recente importante, excavarea unor tuneluri vechi din Ierusalim, precum şi o serie de alte săpături arheologice ar putea conduce la rezolvare unuia dintre cele mai mari mistere biblice: cine a scris pergamentele de la Marea Moartă? Noile indicii arată că pergamentele, printre care se găsesc şi unele dintre cele mai vechi documente biblice, ar putea fi opera mai multor grupuri şi chiar ar putea fi "marea comoară din templu de la Ierusalim, în care se afla şi Chivotul Sfânt, aşa cum explică Biblia, informează realitatea.net. Pergamentele de la Marea Moartă au fost descoperite în urmă cu 60 de ani, într-o peşteră lângă vechea aşezare Qumran. Iniţial se credea că o sectă de evrei numită Esenieni, care ocupau Qumran în primele secole din era noastră, ar fi scris papirusurile. Potrivit nationageographic.com, noi cercetări sugerează că pergamentele îşi au originea în altă parte şi au fost scrise de mai multe grupuri de evrei, unii fugind în anii 70 e.n. de asediul roman c

Cu toţii avem cărţi care ne-au făcut copilăria mai frumoasă, cărţi care ne-au umplut de zâmbete, de vise şi ale căror poveşti le-am continuat în gând mult timp după ce am citit cu tristeţe şi ultima pagină. Pentru că aşa este frumos să se întâmple atunci când eşti copil: să-ţi fie zilele cu soare, nopţile cu îngeri şi gândurile pline de lumină. Sunt însă cărţi care nu ne aduc doar gânduri frumoase, care ne fac să ne ascundem câte o lacrimă şi pe care le terminăm cu supărare, chiar dacă sfârşitul nu a fost în întregime trist. Sunt acele cărţi care te învaţă că lumea nu este doar roz, că oamenii nu fac doar fapte bune şi că uneori nu se întâmplă doar lucruri pozitive. Sunt cărţi care te învaţă despre viaţă. Din a doua categorie face parte Coliba unchiului Tom, un roman care m-a marcat profund atunci când l-am citit, pe la 12- 13 ani. Atunci am aflat despre ce înseamnă cu adevărat sclavia, despre ce îşi pot face oamenii unii altora, despre dragostea sinceră care transcende percepţiile

"Este inacceptabilă sechestrarea patrimoniului Editurii Curtea Veche" A trecut mai bine de o săptămână de când Editura Curtea Veche a fost sechestrată. Din partea autorităţilor competente în rezolvarea cazului - Poliţie, Procuratură -, doar amânări, indiferenţă şi tragere de timp. O instituţie culturală producătoare de carte nu a reuşit să sensibilizeze autorităţile statului să-şi facă datoria, aşa cum de altfel ar fi fost şi normal. Kelemen Hunor, ministrul Culturii, şi-a exprimat, în cadrul unei conferinţe organizate chiar la sediul ministerului pe care îl conduce, solidaritatea faţă de ocuparea abuzivă a editurii. Mai mult, ministrul Hunor a spus că este "inacceptabil" ca patrimoniul editurii să fie sechestrat, ca de altfel patrimoniul oricărei instituţii de cultură, publică sau privată. El a precizat că a vorbit despre asta cu Vasile Blaga, ministrul de Interne, şi că urmează să aibă o discuţie şi cu ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, pentru urgentarea re

Adesea, colegii din presă îmi spun că autori de cărţi de poveşti nu prea există în România. Ei, ba există, cum să nu existe? Toţi oamenii care au condei mai fac şi asta din cînd în cînd. Adică, scriu poveşti. Sîntem mulţi, fără nici un dubiu. Dar sîntem o subspecie aparte, cu o durată scurtă de viaţă: publicăm poveşti un an, doi, ca şi cum am lua o gură de aer, şi apoi „sărim“ iar la alte genuri, care ne aduc mai multe satisfacţii. Statutul de autor de cărţi pentru copii în România este unul ingrat. Cei mai mulţi colegi de breaslă oricum nu te consideră scriitor adevărat, iar majoritatea oamenilor (chiar şi cei care nu au nici o legătură cu scriitura, ci doar au compus în adolescenţă nişte poezii de dragoste) ştie cu siguranţă că „ar putea face şi ei asta dacă ar vrea“. Să scrie? Desigur, e perfect adevărat. Să scrie corect? Ceva cu cap şi coadă? Să ştie cui se adresează? Să publice? Să îşi facă timp ca să meargă la lansări, să-şi promoveze cărţile, să se autopromoveze, să depună efo

Într-un editorial în care critică decizia guvernanţilor de a taxa suplimentar drepturile de autor, Mircea Cărtărescu atrage atenţia că meseria de scriitor este cea mai prost plătită din România. De parcă nu ar fi destul că Gina Pistol are parte de mai multă glorie decât toţi scriitorii români luaţi la un loc, veniturile pe care ei le obţin din publicarea cărţilor sunt de mizerie, atrage atenţia Mircea Cărtărescu. "V-aţi întrebat vreodată care e cel mai prost plătită meserie de la noi? Mult mai prost plătită decât cea de vidanjor, gunoier, paznic de noapte sau orice alta imaginabilă?", se întreabă Cărtărescu într-un editorial din Evenimentul Zilei, pentru ca tot el să ofere răspunsul: cea de scriitor. Demonstraţia autorului trilogiei "Orbitor" este simplă: "Să luăm un romancier de relativ succes, care poate vinde două mii de exemplare dintr-un roman. Avem în România vreo douăzeci de astfel de romancieri, singurii dintre cei vreo trei mii de membri ai Uniun

De la bun început, trebuie să vă spun că, vorbind despre cartea Luminiţei Voina-Răuţ, nu pot fi imparţial. Şi asta, din două motive: În primul rînd, fiindcă o cunosc pe doamna Luminiţa Voina-Răuţ. I-am urmărit de mult traiectoria de traducător şi am avut norocul să colaborez cu ea cînd eram directorul Institutului Cervantes din Bucureşti. O stimez şi o admir ca traducător şi ca om şi pentru mine este un privilegiu să fiu aici, alături de ea, în clipa aceasta. În al doilea rînd, eu însumi sînt traducător literar şi îmi dau seama de importanţa acestei cărţi: din cîte ştiu eu, este prima carte de „memorii“ a unui traducător, istoria unui traducător care ne povesteşte începuturile sale, cum i se strecoară veninul traducerii, cum descoperă autorii şi cum reuşeşte să-şi pună în practică vocaţia. Este, deci, cartea unei pasiuni şi, totodată, un cîntec al meşteşugului nostru, despre care autoarea se întreabă dacă este un diamant sau o vioară. Conduşi de mîna doamnei Voina-Răuţ, veţi descop

Elfriede Jelinek s-a născut în anul 1946 în Mürzzuschlag. Mama sa Olga, născută Buchner, provine dintr-o familie a marei burghezii vieneze. Tatăl ei, Friedrich Jelinek, de origine ceho-ebraică, decedat în 1969, a fost chimist. După absolvirea gimnaziului, Elfriede s-a înscris la conservatorul din Viena, unde studiază la început pianul şi compoziţia, mai târziu arta teatrală şi istoria artei. În 1967 este nevoită să întrerupă studiul din cauza unor tulburări psihice cu stări anxioase şi tendinţă la izolare. În tradiţia unei grupe vieneze, Elfriede Jelinek nu folosea la început majusculele, scria numai cu litere mici. În 1968 scrie primul său roman intitulat bukolit, pe care însă îl publică abia în 1979. În anul 1974 aderă la partidul comunist austriac şi se angajează în activitatea propagandistică, pentru ca în 1991 să se retragă din partid. Este căsătorită cu Gottfried Hüngsberg, compozitor de muzică pentru filme, din cercul artistic grupat în jurul regizorului german Rainer Werner F

Un tribunal din Tel Aviv a decis ca mai multe documente care i-au apartinut lui Franz Kafka - ce au stat ascunse in mai multe seifuri vreme de peste 40 de ani si care sunt obiect de disputa judiciara - sa fie facute publice, transmite MEDIAFAX. Mostenirea literara a lui Kafka este, de peste doi ani, obiectul unei dispute judiciare intre Biblioteca Nationala a Israelului si surorile Eva Hoffe si Ruti Wisler, care i-au mostenit pe Franz Kafka si pe biograful acestuia, Max Brod. O instanta din Tel Aviv a respins, miercuri, o cerere de stopare a publicarii manuscriselor, ramase ascunse vreme de peste 40 de ani, stabilind totodata ca acestea, depozitate in mai multe seifuri din Israel si Elvetia, sa fie facute publice, cu exceptia unor documente private. Potrivit presei internationale, documentele, inclusiv corespondenta purtata de Kafka cu mentorul si biograful sau, Max Brod, ar cuprinde si un manuscris al unui roman necunoscut al scriitorului. Sentintele de miercuri au fost date l