1traducator

Poloneza era a doua cea mai vorbită limbă, după engleză, în Anglia şi Ţara Galilor, cu 546.000 de vorbitori, fiind urmată de punjabi şi urdu, potrivit ultimelor date ale unui recensământ din 2011, relatează BBC News Online, informează Mediafax . Aproximativ patru milioane de persoane (8%) au declarat că vorbesc ca limbă principală altă limbă decât engleza sau velşa, scrie BBC, care precizează că 138.000 de persoane nu vorbesc engleza deloc. Engleza sau velşa era principala limbă vorbită de către aproximativ 50 de milioane de persoane (92%), în vârstă de peste trei ani, iar dintre cele opt procente care vorbesc altă limbă ca limbă principală, cele mai multe persoane vorbesc engleza la un nivel avansat. Dintre cei care utilizau altă limbă principală decât engleza, 1,7 milioane vorbeau engleza foarte bine, 1,6 milioane - bine, iar 726.000 vorbeau o engleză "stricată", în timp ce restul de 138.000 nu vorbeau englezeşte, precizează BBC. Acesta este primul recens

O elevă din Gheorgheni a câştigat faza naţională a concursului organizat de CE pentru tinerii traducători, aceasta spunând că nu s-a gândit că va câştiga şi că a privit totul ca pe o provocare, dorind să îşi testeze nivelul. Ea mai spune că i-ar plăcea să studieze în străinătate şi să devină om de ştiinţă. Diana Alexandra Amariei, elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic "Sfântu Nicolae" din Gheorgheni, este câştigătoarea pentru România a concursului "Juvenes Translatores", dedicat elevilor de liceu. Deşi elevă la profil real, clasa de Ştiinţele Naturii, Diana dă dovadă de abilităţi excepţionale de comunicare scrisă şi orală, atât în limba franceză, cât şi în limba engleză. Ea a aflat de concursul european de la profesoara ei de limba franceză şi s-a înscris fără rezerve. " Am zis că da, sigur, nu am absolut nimic de pierdut, dimpotrivă. Şi am participat ca să văd cum m-aş descurca. Niciodată nu am mai tradus sau nu am mai avut experienţe de ac

Este vorba de piesa neterminată a marelui autor, care a preocupat publicul încă din timpul vieţii acestuia. O piesă a cărei acţiune se petrece la începutul secolului trecut, în Bucureşti. Unele personaje sunt cunoscute din celelalte comedii ale lui Caragiale. Din păcate, n-a reuşit s-o finalizeze, deşi a lucrat la multe variante. Deşi piesa a fost "preocuparea de căpetenie a lui Caragiale, în ultimii săi şapte ani de viaţă" (Şerban Cioculescu) - structura ei nu s-a închegat, replicile nu se alcătuiau. În toate proiectele păstrate (cel mai amplu se află la Muzeul Literaturii Române), distribuţia îi cuprindea pe Dumitrache Titircă (70 de ani), "mare agricultor, mare proprietar, petrolist, deputat, senator guvernamental", Chiriac Sotirescu (49 de ani), "mare proprietar, deputat", Spiridon Ionescu (35 de ani), "sportman, automobil, cai curse, doctor în drept la Liege", Nae Ipingescu (55 de ani) "prefect de judeţ", Rică Ven

Joan Didion had it right. In her 1976 essay “Why I Write,” originally published in the New York Times Book Review, she lays out the template in no uncertain terms: “In many ways writing is the act of saying I , of imposing oneself upon other people, of saying listen to me, see it my way, change your mind . It’s an aggressive, even a hostile act. You can disguise its qualifiers and tentative subjunctives, with ellipses and evasions — with the whole manner of intimating rather than claiming, of alluding rather than stating — but there’s no getting around the fact that setting words on paper is the tactic of a secret bully, an invasion, an imposition of the writer’s sensibility on the reader’s most private space.” Didion’s call to arms is quoted in the introduction to “Why We Write: 20 Acclaimed Writers on How and Why They Do What They Do” (Plume: 228 pp., $16 paper), edited by Meredith Maran , who is donating part of her royalties from the book to 826 National, the advoc

Aş fi în stare să pariez că fiecare scriitor, oricât de slab ar fi, se imaginează că va avea succes de public, că-şi va vinde cartea în draci, iar aceasta îl va putea ajuta să iasă din anonimat, că va deveni celebru, presa îi va cere interviuri, cititorii, autografe, iar la cârciumă va primi băutură gratis. Și dacă va avea şi mai mult noroc, vor pica la aşternut niscaiva dame.  Homer povestea prin cetăţi întâmplările eroilor şi zeilor şi nu ştim dacă o făcea pentru distracţie sau cu scop pedagogic, însă în mod sigur primea hrană şi adăpost în schimb. Petronius şi Apuleius îşi povesteau satirele pentru distracţie. Bocaccio şi Rabelais ironizau unul clerul, celălalt intelighenţia. Cervantes se gândea la un cristos ridicol şi profan. Walter Scott inventa aventuri, de-abia cu moderniştii se schimbă macazul. Balzac vrea să critice moravurile vremii, iar Dickens, sărăcimea capitalistă. Cu Flaubert începem stilul, continuat cu Baudelaire şi decadenţii. Vine Proust şi spune c

Profesorul universitar Marin Petrişor din Constanţa FOTO Universitatea Ovidius Deşi a activat la catedre de prestigiu din ţară şi a predat în Statele Unite ale Americii, dialectologul Marin Petrişor s-a întors întotdeauna la Universitatea Ovidius din Constanţa, unde a fost decan al Facultăţii de Litere. Profesorul universitar Marin Petrişor împlineşte duminică, 27 ianuarie, opt decenii de viaţă. Aniversarea reputatului dascăl este o sărbătoare a comunităţii academice constănţene. „Şi astăzi, pe culoarele Universităţii, la campusul pe care l-a văzut cu ochii ridicându-se, îşi îmbărbătează doctoranzii, schimbând cuvinte de duh cu mai tinerii săi colegi, este o prezenţă încântătoare, tonică, delicată“, spun colegii săi din Universitatea Ovidius. Dialectologul a colindat ţara adunând date despre graiul ţăranului român, precum şi unele graiuri româneşti vorbite în afara graniţelor ţării, în special din Valea Timocului. A

Un muzeu imaginar de mărimea unei tablete. FOTO Arhivă personală Luana Luban Se pare că şi în acest sens magia virtualului ne-a luat prin surprindere iar amatorii de artă pot să se plimbe nestingheriţi (şi gratis) prin cele mai mari muzee ale lumii cu ajutorul unei nevinovate tablete: primul care îmi vine-n gând este somptuosul Google Art Project ( www.googleartproject.com ) , care îţi permite să faci din fotoliu personal, turul virtual la 360 de grade al marilor galerii de artă. Iniţiatorii proiectului spun că experienţa este unică pentru că fiecare imagine este disponibilă în high-resolution, criticii afirmă că o astfel de iniţiativă este de fapt o mână de ajutor dată hoţilor, iar eu sunt de părere că nicio maşinărie, oricât de performantă ar fi, nu poate reda atmosfera unui muzeu, mai ales de talia unui Louvru sau National Gallery. E ca şi cum ai asculta slujba la radio... Auzi clopotele, dar nu simţi mirosul de tămâie. Suntem contemporani dar şi protagonişti

Doi scriitori ale căror romane au fost interzise în Rusia şi în China se află pe lista celor 10 romancieri nominalizaţi la premiul Man Booker International pe anul 2013, a anunţat preşedintele juriului care acordă această distincţie literară prestigioasă. Scriitorul chinez Yan Lianke şi scriitorul rus Vladimir Sorokin figurează astfel pe lista celor 10 romancieri din nouă ţări diferite, care au fost nominalizaţi la acest premiu literar în valoare de 60.000 de lire sterline (95.000 de dolari). Man Booker International Prize, care se acordă o dată la doi ani, este considerat versiunea internaţională a celui mai prestigios premiu literar britanic - Man Booker Prize. Lista celor 10 romancieri selecţionaţi pe lista scurtă pentru Man Booker International Prize a fost comunicată de Christopher Ricks, preşedintele unui juriu compus din cinci personalităţi literare, în timpul Festivalului de Literatură din oraşul indian Jaipur. Aproximativ 150 de scriitori au fost avuţi în ved

Scriitoarea canadiancă de origine vietnameză Kim Thuy mărturiseşte că nu a trăit niciodată drama imigrantului, pentru că ţara de adopţie nu a făcut-o nicio clipă să se simtă străină sau diferită. Kim Thuy s-a născut în Vietnam, dar a fugit de acolo împreună cu familia, pe când avea 10 ani. A fost ceea ce se numeşte „boat people“ - expresie folosită pentru refugiaţii din anii 70 care fugeau din Vietnam în condiţii vitrege, pe ambarcaţiuni vechi şi foarte nesigure. Despre toată această experienţă, pe care o consideră acum exterioară, de parcă nu ar fi fost a ei, a scris în romanul ei de debut, „Ru“. Din fetiţa bolnăvicioasă care trăia în Vietnam, Kim Thuy a devenit, pe pământ canadian, o femeie puternică. Şi, în plus, o scriitoare foarte apreciată. Am cunoscut-o la Bucureşti, unde a venit să-şi lanseze volumul „Pentru tine“, scris împreună cu Pascal Janovjak, şi am fost uimit de forţa şi de vitalitatea pe care le emană. Weekend Adevărul: Vorbiţi franceză, engleză şi vie