1traducator

(...) între 11 şi 13 aprilie, a avut loc la Londra cea de-a 40-a ediţie a Tîrgului Internaţional de Carte London Book Fair, Rusia fiind invitata de onoare. Tîrgul este cunoscut drept unul dintre cele mai importante puncte de întîlnire ale editorilor şi autorilor din lumea întreagă, ceea ce se vede imediat la faţa locului. Autori, traducători, editori, redactori, critici, jurnalişti, studenţi se întîlnesc şi interacţionează într-un univers dedicat cărţilor, de la variantele clasice pînă la cele mai sofisticate versiuni digitale. Fiind în mijlocul freamătului generat de cărţi, te cuprinde euforia la gîndul că lumea mai are timp să citească din moment ce atîţia oameni se adună să celebreze poveşti în variatele lor forme, formate şi formule. România a fost prezentă, pentru al patrulea an consecutiv, prin Institutul Cultural Român şi Centrul Naţional al Cărţii, care au prezentat publicului internaţional ce-i mai mîndru’n ţara lor. Personalităţile culturale care au purtat discuţii, au

Biblioteca Britanică a cumpărat cu 32.000 de lire sterline toate mesajele personale ale poetei Wendy Cope, în timp ce ultimul producător de maşini de scris din lume a anunţat că mai are în stoc doar 500 de unităţi. Tot ceea ce deţin literaţii în Inbox, chiar şi mesaje de tip spam, va intra în viitor în marile arhive literare, cândva pline de scrisori parfumate, semnături elaborate sau răvaşe cu secrete. British Library a oferit recent 32.000 de lire sterline poetei britanice Wendy Cope în schimbul a 40.000 de e-mailuri pe care aceasta le deţinea din 2004, fiind cea mai mare achiziţie arhivistică din istoria instituţiei. P rima achiziţie, arhiva lui Harold Pinter Prima achiziţie de mesaje şi manuscrise electronice a fost cea a dramaturgului şi laureatului Nobel, Harold Pinter, iar pe viitor British Library urmăreşte să dispună de cât mai multe arhive online de la scriitori aflaţi încă în viaţă. „Este un teritoriu nou pentru noi. Aceasta este a doua grandioasă achi

Editura franceză Gallimard este una dintre cele mai cunoscute edituri din lume și totodată o poartă către succesul internațional. Probabil că exact din aceste motive uneori își permite să refuze cu nonșalanță opere ce apoi se dovedesc a fi foarte apreciate de critică și de public. Cu ocazia a 100 de ani de existență, venerabila editură și-a făcut un fel de mea culpa recunoscând public cele mai importante ratări în materie de capodopere ale secolului XX și explicând modul în care până la urmă au ajuns să publice respectivele cărți. Atunci când Proust a depus volumul întâi din În căutarea timpului pierdut la editură, acesta i-a fost returnat politicos autorului și calificat drept incomprehensibil. Ceea ce l-a descurajat pe Andre Gide la o primă lectură au fost descrierile interminabile. Ulterior, când romanul s-a dovedit un succes, acesta l-a convins pe Proust să publice întreaga serie la editura Gallimard în schimbul unei sume mari de bani. Pe aripile vântului de Ma

Anul fiind 2011, observ cu oarecare surprindere că a trecut deja un deceniu din mileniul al treilea, adică aproximativ cît poate trăi o generaţie de creaţie literară la intensitate maximă în opinia unor critici şi istorici care, din motive mai mult sau mai puţin întemeiate, suficiente sau nu, au împărţit sau, mai bine zis, au despărţit arbitrar principalii scriitori români ai ultimilor cincizeci de ani în şaizecişti, şaptezecişti, optzecişti, nouăzecişti şi, după multe controverse, douămiişti; pe cît de facil ar părea, pe atît de util, se pare, pentru o mai bună operare, clasificare şi ierarhizare a materiei prime.  1. Ipoteză de lucru Cazul generaţiei 2000 nu mai este de mult un subiect fierbinte în presa culturală românească, chiar dacă reprezintă ultima mişcare literară omogenă, atît din punct de vedere cronologic – fiind cea mai apropiată de noi în momentul de faţă –, cît şi din punctul de vedere al posibilităţii emergenţei unei noi mişcări, a unei inversiuni a polilor etici şi e

Cred că cea mai înaltă distincție pe care o poate primi un scriitor este Premiul Nobel pentru literatură. Mie îmi pare a fi acel lucru la care visezi din primul moment în care iei decizia să devii scriitor. Și apoi, dacă-l câștigi, știm ce urmează: cresc vânzările, te cunoaște un întreg mapamond, plus șansa de a rămâne în posteritate. Pornind de la toate motivele de mai sus, m-am hotărât să fac o mică istorie a Premiului Nobel pentru literatură și momentele în care el și autorii români s-au intersectat. Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat pentru prima dată în 1901 și de atunci este decernat anual unui autor din orce țară (chiar dacă gurile rele spun că are o predilecție pentru Europa și se încăpățânează să ocolească America) pentru întreaga sa operă, deși adesea la decernare este citată o lucrare a acestuia. Conform cuvintelor lui Alfred Nobel, cel care este premiat trebuie să fi creat “cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”. Cea care d

De când vânzarea de e-bookuri a crescut și se preconizează că va continua să crească, apar tot mai multe întrebări în legătură cu modul în care vor evolua anumite obiceiuri de lectură Una dintre dileme este aceea privind autografele: cum vor semna autorii cărțile digitale ? Se pare că a apărut deja o soluție! La BookExpo America, care va avea loc în luna mai în New York, se plănuiește lansarea programului Autography . Acesta permite semnarea unor fotografii în felul următor: cititorul face o fotografie cu un autor, aceasta este trimisă pe iPod-ul scriitorului care folosește un „stilou” pentru a scrie un mesaj pe fotografie, apoi fanul primește înapoi o fotografie cu autograf. Totul durează cam două minute jumătate, iar fotografia poate fi postată rapid pe Facebook sau Twitter. Sursa: www.nytimes.com Scris de Andreea Chebac

Potrivit unui studiu publicat în revista Science, o limbă preistorică vorbită pentru prima dată în Africa de Sud în urmă cu mai multe zeci de mii de ani, stă la baza tuturor limbilor din lume. Autorul studiului, profesorul Quentin Atkinson, de la Universitatea din Auckland, a descoperit, după ce a analizat peste 500 de limbi străine, că acestea au la bază o singură limbă vorbită de strămoşii omului în epoca de piatră. Dovezile descoperite de profesor arată că limbajul a apărut în urmă cu cel puţin 100.000 de ani. Primii oameni moderni au evoluat în Africa Astfel, descoperirea aduce noi informaţii despre unul dintre cele mai importante evenimente din evoluţia omului - apariţia limbajului. În pofida faptului că majoritatea cercetătorilor au constatat că primii oameni moderni au apărut în Africa, momentul în care strămoşii omului au început să vorbească nu a fost stabilit. Unii sunt de părere că limbajul a evoluat independent în diferite părţi ale lumii, în timp ce alţi

Ultimii doi vorbitori ai unei limbi rare din Mexic sunt certaţi şi nu discută între ei.  Doi bărbaţi dintr-un sat mexican sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar în loc să conserve dialectul aflat "pe moarte", ei nu-şi vorbesc deloc. Manuel Segovia (foto) şi Isidro Velazquez, din satul Ayapa din sudul Mexicului, sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar, în loc să conserve dialectul aflat "pe moarte", ei nu-şi vorbesc deloc, scrie Daily Mail. Deşi locuiesc la distanţă de nici un kilometru unul de altul, cei doi sunt în conflict, dar nimeni nu ştie de ce. Daniel Suslak, specialist în antropologie lingvistică de la Universitatea Indiana (SUA), s-a dus să-i cunoască pe ultimii vorbitori de Ayapaneco. El spune că bărbaţii "nu prea au nimic în comun": Segovia (75 de ani) este "sarcastic", în timp ce Velazquez (69 de ani) este "mai aşezat şi nu-i place să iasă din casă".

Am stat cuminte să văd ce iese din toată agitaţia cu hîrtiile lui Cioran. Şi-a ieşit un soi de Chiriţa în provincie, secolul 21. Ideile nu mai agită de mult timp. Lumea culturală e turmentată doar de “patrimoniu”. De ce se poate vinde şi cumpăra, de legitimaţia lui Cioran. Dacă ar fi trăit s-o vadă, ar fi rîs sincer şi sănătos acel Cioran care-a renunţat de cîteva ori bune la bani serioşi doar ca să nu-şi contrazică textele sau poate dintr-un sentiment de vină justificat dacă ne uităm la nebunia tinereţilor. Seria ironică a început devreme, din timpul mandatului lui Paleologu. Pe atunci statul putea să cumpere de la cumnata lui Emil Cioran toate acele hîrtii cu “doar” 36 000 de euro. Statul nu s-a mobilizat. Eram în criză. Şi oricum îl durea undeva de hîrţoagele cu pricina. Cumnata a vîndut unei “dealeriţe” din Franţa care în cîteva luni, cu cîteva pedale înţelept apăsate pe “sentimentul românesc al culturii” a mărit de zece ori preţul. (povestea, aici ) Reacţia nu a

Prima etap ă a Concursului Studenţesc de Subtitrări KINO+ a început, iar până pe 17 aprilie sunt aşteptaţi să se înscrie studenţii Universităţii din Bucureşti de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine anul I – III la una dintre specializările – Filologie rusă A/B, traducători rusă, LMA-rusă sau masteranzii (anul I-II) la specializarea Studii de cultură rusă şi limba rusă pentru afaceri. Gala de premiere a Concursului se va desfăşura pe 23 mai cu rularea filmului cu subtitrarea câştigătoare. Tot atunci va incepe şi etapa a doua a KINO+ , 23-29 mai, ce va oferi publicului bucureştean posibilitatea de a viziona gratuit creaţii cinematografice ruseşti în premieră pe marele ecran. Caravana filmului rus va continua cu o a treia etapă : promovarea peliculelor ruseşti în 13 judeţe din ţară. Subtitrările realizate de către studenţi vor putea fi utilizate ulterior de către organizatorii proiectului KINO+ – Universitatea din Bucureşti- Facultatea de Limbi ş

World news about China, including breaking news and archival articles published in The New York Times: http://topics.nytimes.com/top/news/international/countriesandterritories/china/index.html

Omul de afaceri George Brăiloiu, care a cumpărat ansamblul de manuscrise şi documente ale lui Emil Cioran, joi seară, la o licitaţie la Paris, a spus la RFI că a fost contactat de Ministerul Culturii şi de Academia Română pentru aceste obiecte, dar urmează să decidă cărei instituţii le va dona. George Brăiloiu spune că va decide cine va intra posesia documentelor abia după ce se va consulta cu " persoane avizate". Totodată, George Brăiloiu a declarat la RFI că a fost contactat de Ministerul Culturii, vineri după-amiază, dar şi de preşedintele Academiei Române, şi a discutat de asemenea cu reprezentanţii Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) din Capitală. Aceasta din urmă a participat, de altfel, la licitaţia de la Paris, alături de Televiziunea Română. "Am fost contactat şi de la Ministerul Culturii din partea domnului ministru şi cu cei de la Biblioteca Centrală Universitară am discutat, m-au felicitat, ei au fost competitorii mei.

I n prezent, a devenit aproape vital sa cunosti cel putin o limba straina pentru a avea un job bun, bine platit si a-ti asigura o cariera de succes. Daca limba engleza este de baza, exista o serie de alte limbi straine a caror cunoastere iti poate oferi o multime de oportunitati banoase. Ce limbi straine ar trebui sa inveti, asadar? Descopera 10 dintre cele mai cautate limbi straine! Chiar daca este util si chiar recomandat sa cunosti engleza, franceza, germana, italiana sau spaniola, o combinatie dintre aceste limbi si una mai „exotica” te poate ajuta sa obtii un job bine platit si sa iti ofere posibilitati reale de a te dezvolta si a avea o cariera de succes. Iata un top 10 al limbilor straine cautate pe piata! 1.Suedeza, norvegiana, finlandeza, olandeza, daneza 2.Chineza, japoneza, vietnameza 3.Araba 4.Ebraica 5.Greaca 6.Turca, maghiara 7.Slovaca, ceha 8.Rusa, bulgara, albaneza, sarba 9.Slovena, poloneza 10.Germana, italiana, franceza, spaniola, engleza Un s

  Titlu: Fetele din Shanghai Autor: Lisa See Editura: ALL Anul apariţiei: 2011 Traducere: Valentina Tache 411 pagini ISBN: 978-973-724-299-0 Sunt cărţi pe care le citeşti cu ochii dar le înţelegi cu sufletul… Când am început să citesc Fetele din Shanghai , trebuie să recunosc că am trecut cu greu de primele pagini pentru că povestea mi se părea frivolă. Mai apoi aceasta a început să capete profunzime, însă tot îmi era greu s-o parcurg pentru că încercam s-o înţeleg cu mintea. Şi mă gândeam că unele culturi sunt atât de diferite de a noastră încât n-o să reuşesc niciodată să le înţeleg mentalitatea. M-am enervat pentru toate deciziile pe care fetele din Shanghai, surorile May şi Pearl, le-au luat. Pentru că într-o oarecare măsură s-au lăsat purtate de destin nefăcând nimic dincolo de ceea ce le îndemna instinctul de supravieţuire. Mi-e greu să explic acum toate astea în doar câteva cuvinte, însă cine citeşte cartea va înţelege. La fel cum, la un moment dat am în

As part of the Guardian's New Europe series, literary editors reflect on the literary scene in their countries: Borja Hermoso of El País . Not even Don Quixote himself, the sanest madman in the history of literature, could have dreamed of such frenzied publishing activity. If an imaginary bookseller, hidden among bundles of paper and ink, had provided Don Quixote with the thousands of books Spanish publishers supply to readers (and to journalists and critics – right now I cannot move for the dozens of packages sitting on my desk and the shelves in my office), the entire world would have been flooded with chivalry books. Spain is not exactly at the top of Europe's book-reading nations . . . but it is certainly one of the biggest book-producing countries. This country continues to be "fraternally" divided between advocates of seeking the mortal remains of one of its greatest literary figures – García Lorca, who was assassinated by fascist gunmen in 1936 – and advoca