1traducator

de Adrian George Sahlean 3/4/2010 Ceva ce seamãnã cu negativismul adolescentilor Am urmãrit cu mâhnire în ultimul deceniu dezbaterile din tarã legate de Eminescu. ’Libertatea de expresie’ post-revolutionarã a acoperit un spectru foarte larg: alãturi de idolatrizãri ce nu acceptã critica unui subiect tabu, s’au adus cu seriozitate detractãri puerile (Eminescu a fost impus de comunisti); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet ’national’?), sau exclusiv politizante (Eminescu a fost anti-semit; a fost reactionar, etc). Dialogul nu s’a materializat de fapt în ceva coerent, temele de dezbatere au venit si au trecut, la ’aniversarã’ s’au adus omagii sablonarde care au dat apa la moarã celor care îl considera oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc încã în aer, poate chiar în inconstientul colectiv al românilor, ca aburii nevãzuti ai unei calomnii care persistã si dupã ce acuzatiile se dovedesc false. Vãzute de peste ocean‚ ’dezbaterile’ au

Autor: Florentina Ciuverca În Occident, există de ani buni firme de „book-packaging”, care angajează scriitori pe baza unei idei şi vând volumele gata „împachetate” editurilor. Industria de carte din Occident are, de ani buni, o ramură destul de puţin cunoscută chiar şi pentru scriitorii din Vest. Este vorba despre „packagers”, o nişă între editori şi scriitori, un fel de fabricanţi de volume care livrează cărţi gata făcute şi angajează autori la normă. „E doar o rotiţă din angrenaj” „Producătorii de cărţi, cunoscuţi şi ca packagers (n.r. - cei care împachetează), sunt la fel ca producătorii din film şi televiziune: în loc de show-uri, produc cărţi pentru edituri, corporaţii, organizaţii nonprofit şi altele. Se ocupă de toată munca de creaţie şi producţie pe care o fac agenţii şi editurile, cu excepţia marketingului, vânzărilor şi distribuţiei”, îşi descrie activitatea asociaţia din Statele Unite care îi reuneşte, American Book Producer s Association. În Marea Britanie exist

de Matei Vişniec Nu cred că sinistraţii din Haiti, refugiaţii din Darfur, palestinienii din Gaza, milioanele de chinezi care lucrează de dimineaţa până seara în ceea ce a devenit atelierul industrial al planetei, precum şi alte sute şi sute de milioane de oameni necăjiţi de pe Pământ ştiu că la data de 21 martie este Ziua Mondială a Poeziei . Ceea ce nu înseamnă că nu este importantă această zi. O picătură de poezie într-un ocean de amărăciune are un sens metafizic profund: este o dovadă că rasa umană nu s-a abrutizat încă definitiv, că orânduirea comercială în care trăim nu ne-a spălat total creierul. Omul are încă nevoie de poezie, iar uneori se poate salva prin poezie, poate rezista împotriva răului prin poezie... Este şi ceea ce crede, probabil, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), care a decretat, încă din 1999, ziua de 21 martie, drept zi mondială a poeziei. Pe 20 martie vine primăvara astronomică, iar în adâncul lor, cele două concept

de Andrei Pleşu Sunt specialişti în Nietzsche, dar vin cu un proiect despre «reconciliere în discursul public românesc». A trebuit să citesc de curând peste trei sute de dosare cu proiecte de cercetare ale unor candidaţi la bursele New Europe College. E o operaţiune care se repetă de peste cincisprezece ani şi care, de la o vreme, include şi studioşi din străinătate: din Australia până în Kenya, din Statele Unite până în Germania. Dintr-odată însă, anul acesta am fost confruntat cu o experienţă radical nouă. N-aş zice că nu există antecedente, dar acum „noutatea" este masivă, agresivă şi, din punctul meu de vedere, îngrijorătoare. În anii trecuţi, oferta tematică a proiectelor era cât se poate de cuprinzătoare. Era vorba de arheologie, teologie, filologie, ştiinţe politice, lingvistică, ştiinţe juridice, psihologie, istorie, antropologie, estetică, etc. Nu lipseau nici proiectele de tip conjunctural, „trendy", alese anume pentru a răspunde presupuselor obsesii ale unui

Controversatul volum "Jurnal rusesc", scris de jurnalista Anna Politkovskaia, va apărea, în 29 martie, în librăriile româneşti , informează editura Meteor Press. Anna Politkovskaia, "conştiinţa morală pierdută a Rusiei", cum a fost supranumită , şi-a sacrificat viaţa pentru idei şi idealuri. Lupta acestei jurnaliste cu regimul fostului preşedinte, Vladimir Putin, i-a adus sfârşitul. Pe data de 7 octombrie 2006 (de ziua de naştere a lui Vladimir Putin), Anna Poliktovskaia a fost gasită împuşcată în liftul blocului în care locuia. De asasinarea sa sunt bănuiţi patru agenţi ai serviciilor secrete ruseşti (faimosul FSB), al căror proces durează de patru ani. La momentul asasinatului, jurnalul Annei Politkovskaia era pregătit pentru tipar. Nu a mai apucat să vadă cartea, care a apărut postum şi a fost tradusă în limba engleza. Pe 29 martie, editura Meteor Press lansează "Jurnal rusesc" de Anna Politkovskaia şi pe piaţa din România. "Jurnal rusesc&qu

"Copiii nu mai sunt ca pe vremuri..." spun adesea bunicile acestora, compârandu-şi nepoţii cu proprii lor fii când erau la vârsta copilăriei. E clar, copiii de azi sunt mai deştepţi, mai nerăbdători, mai neastânpăraţi... Dacă despre noua generaţie de super-copii am mai scris în Ora de viaţă, ADN-ul se modifică şi Boris, de pe Marte, să ne îndreptăm atenţia asupra aparentelor boli "moderne" ale copiilor. Deja s-a demonstrat că o mulţime de astfel de boli sunt datorate alimentaţiei dezastruoase din prezent. Mai mult, alimentatia femeilor însărcinate influenţează în foarte mare parte starea de sănătate a viitorului copil. La o primă privire, nu e de mirare că avem atâţia copii foarte diferiţi de cum eram noi la vârsta lor, iar alimentaţia este unul din factorii cauzatori. Compania farmaceutică Lilly (Eli Lilly & Co - www.lilly.com) a cunoscut o dezvoltare fascinantă beneficiind din plin de o noua boală diagnosticată mai ales la copii: ADHD. Boala hiperactivi

de Alina Neagu HotNews.ro Editura Eminescu, detinuta pana acum de scriitoarea Silvia Cinca, are un nou proprietar: grupul Evenimentul Romanesc, detinut de jurnalistii Vlad Pufu (51%) si Ion Cristoiu (49%), informeaza Pagina de media. Grupul Evenimentul Romanesc editeaza mai multe publicatii locale si opereaza reteaua de televiziune Focus TV. Vlad Pufu este si unul dintre fondatorii LTVN, firma care produce emisiunea lui Teo Trandafir si o vinde catre 30 de posturi locale din toata tara. Vlad Pufu a explicat, pentru Paginademedia.ro, cum va reusi, in contextul crizei, sa faca din noua editura achizitionata un business profitabil: "Probabil prin reeditarea colectiei , dar sub alte forme grafice si de design. De asemenea, ne vom canaliza foarte mult pe albume nationale si pe manualele scolare. Am demarat deja o actiune de recuperarea drepturilor de autor care au apartinut pana in 1989 Editurii Eminescu. Mai mult decat atat, vom edita foarte multa carte fara drepturi de autor av

Ediţia din 2010 a târgului de carte Bookfest se va desfăşura între 9 şi 13 iunie, în pavilioanele 13-17 de la Romexpo din Capitală, Spania urmând să fie invitat de onoare al evenimentului, a declarat pentru MEDIAFAX Cristina Poterăşoiu, directorul executiv al AER, organizatorul evenimentului. Cea de-a cincea ediţie a târgului de carte Bookfest va fi organizată de Asociaţia Editorilor din România (AER) pe o suprafaţă de circa 14.000 de mp, la fel ca ediţia din 2009. Potrivit Cristinei Poterăşoiu, la această ediţie a Bookfest va fi inaugurată seria ţărilor care vor purta statutul de "invitat de onoare". "Anul acesta invitat de onoare la Bookfest va fi Spania, respectiv Ministerul Culturii din Spania. Astfel, vor veni la eveniment romancieri şi autori de dramaturgie, dar încercăm să aducem şi tineri artişti, pictori, fotografi etc", a explicat Cristina Poterăşoiu. Ea este prezentă la Colocviile Uniunii Editorilor din România (UER), eveniment care se desfăşoară

Mircea Cărtărescu Mircea Cărtărescu: „În timp ce scriu aceste rânduri privesc pe fereastră viscolul de afară. Slavă Domnului că nu trebuie să ies astăzi în vijelie. ”. Ce vreme şi ce vremuri stranii trăim! Suntem la jumătatea lui martie şi iarna, departe de a fi o amintire, cum ar fi fost firesc, ne aduce în memorie cumplitele ninsori din ’53-’54, tot din martie şi aprilie, de care am auzit şi noi de la cei mai în vârstă. Nefericitul Oprescu trebuie că plăteşte acum din greu favorurile bucureştenilor care l-au ales la primărie pe vorbe goale şi umflate. Acum, de unde, de neunde, trebuie să scoată şi fondurile, şi plugurile, şi sarea, căci altfel oraşul va pieri sub troiene. Ce vreme, dar mai ales ce vremuri! Vremuri de derută şi schimbări rapide, în care toate valorile par să se fi întors cu capun jos. Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi

scris de Costi Rogozanu Iata si o recenzie din Suplimentul de cultura despre o carte chiar buna care se citeste repede si cu folos. Incep sa cred ca cele mai mari opere literare produse de cultura romana trebuie cautate prin interviurile date din 90 incoace. Exagerez, ca asa sint io. Cartea de interviuri a lui Ovidiu Şimonca, „Pot să vă mai enervez cu ceva?” reconfirmă legea nescrisă a scriitorului: nu există talent, geniu, măreţie, valoare literară dacă nu eşti un indiscret adevărat, un curios nebun şi, regula numărul unu, dacă nu ştii să întocmeşti o bîrfă ca lumea despre alt personaj din lumea literară sau despre tine însuţi. Da, domnilor şi doamnelor cititori, adevăraţii scriitori se auto-bîrfesc. Este poate singurul amănunt care îi desprinde de muritorii de rînd. Ovidiu Şimonca aduce ceva nou în peisaj: face interviuri cu libido jurnalistic, se documentează, nu se lasă hipnotizat de interlocutor, pune întrebări care chiar sînt întrebări, nu noi encomioane. Are acea preocupar

Autor: Iulia POPOVICI S-a născut din cenuşa fostului Fond Literar. Administrează finanţe remarcabile şi are drept scop, în teorie, protecţia autorilor şi a operelor pentru a căror reprezentare a fost mandatată (sau în cazul cărora nu există moştenitori legali). E o maşină de făcut bani – cu precădere, din aşa-numita remuneraţie compensatorie pentru copie privată. Practic, e dulăul de pază – nu al textului scris, cît al propriei propăşiri financiare, mizînd, cînd se poate, pe lipsa de informaţie şi comoditatea editorilor, directorilor de teatru etc. Se numeşte societatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor COPYRO, iar preşedintele ei este Eugen Uricariu. Fondul Literar, înfiinţat în 1949, era o instituţie prin intermediul căreia se derulau operaţiunile financiare legate de dreptul de autor: editurile virau către Fond sumele datorate autorilor publicaţi, Fondul plătea onorariile pentru colaboratorii revistelor Uniunii Scriitorilor (USR) şi drepturile de autor conexe, Fondul