Singurul economist care a prezis cu exactitate Marea Recesiune care a lovit America in 2007 propagandu-se in toate economiile tangente, Nouriel Roubini, a fost luat peste picior in momentul in care a lansat avertismentul, fiind poreclit “Dr. Dezastru”. Acum este adulat ca un adevarat profet, o Casandra blestemata sa nu fie crezuta de nimeni chiar daca spune adevarul. Spre deosebire de Casandra, Roubini a apelat la calcule matematice si economice in 2006 cand a argumentat, in fata Fondului Monetar International, ca intreg sistemul se va prabusi sub greutatea unui balon speculativ din ce in ce mai periculos. Descrierea estimativa pe care Roubini a facut-o crizei care urma sa se intample pare acum un raport post-factum. Toate avertismentele sale s-au adeverit pas cu pas, Roubini urcand pe locul 2 in topul celor mai mari intelectuali in viata potrivit Prospect Magazine si pe locul 4 in topul “celor mai importanti ganditori globali” dupa cum scrie Foreign Policy.
Roubini insista insa ca, si dupa adeverirea tuturor avertismentelor sale, sistemul refuza sa reactioneze intr-un sens de autoreglare si tinde sa se scufunde in aceleasi greseli care l-au ingropat, de la masurile anti-criza la nivel macro pana la deciziile economice ale indivizilor. “Departe de-a fi un eveniment rarisim, care survine odata la un secol, recentul dezastru financiar s-ar putea sa fie o picatura din potopul care va sa vie”, avertizeaza in cea mai recenta carte a sa, “Economia Crizelor. Curs fulger despre viitorul finantelor”, publicata in original in mai 2010 si lansata de editura Publica in limba romana la doar 3 luni diferenta.
Recentul cataclism, subliniaza Roubini, marcheaza debutul perioadei de incheiere a actualului sistem. Tototdata, el semnaleaza sfarsitul stabilitatii financiare pe care a adus-o cu sine Pax Americana. “Pe masura ce puterea americana se erodeaza in anii care vin, crizele s-ar putea sa devina mai frecvente si mai virulente, in lipsa unei superputeri redutabile si apte sa coopereze cu alte forte emergente, in a aduce acelasi gen de stabilitate economiei globale. “
Problema cea mai grava pe care o avem la ora actuala este ca, desi criza a ars un croseu zdravan actualului sistem de convingeri fundamentat pe basmele despre minunile pe care le pot face pietele nereglementate si despre avantajele netarmuite ale inovatiei financiare, nu a aparut inca nimic care sa il inlocuiasca. “Destule tari au aratat o uluitoare reticenta in a da startul genului de reforma totala de care este nevoie pentru a repune sistemul financiar pe sine in directia buna. In loc de aceasta, se tot vorbeste de carpacirea lui pe ici pe colo, de parca nenorocirea care tocmai s-a intamplat a fost cauzata de cateva credite ipotecare neperformante. Curata gogomanie. Criza a fost nu atat un efect al creditelor substandard cat al unui sistem financiar substandard.”
Una dintre cele mai aberante teorii economice si cea care a prins cele mai adanci radacini in constiinta globala este ca recenta criza a fost un eveniment imprevizibil si neprevestit de nimic. Nu este o “lebada neagra” (o intamplare apta sa schimbe regulile jocului, care este nu numai extraordinar de rara, ci si cvasiimposibil de prezis), ci face parte din insasi natura capitalismului. “Crizele economice au aparut de mana cu capitalismul la inceputul secolului al XVII-lea, si la fel ca piesele pe care Shakespeare le-a pus pentru prima oara in scena la vremea aceea, ele au ramas cu noi, de atunci incoace, aproape in aceeasi forma”, subliniaza Roubini. Ba mai mult, crizele urmaresc acelasi pattern-uri de la inceputurile istoriei lor si, in ciuda acestui fapt, sistemul nu a ajuns la o stare in care sa le poata evita. Ele se repeta, iar si iar, cu mici variatii in galeria personajelor, ordinea actelor, punerea in scena, si chiar in replici, care raman remarcabil de constante de la o criza la alta.
“Atunci, ca si acum, speculatiile de pe piata imobiliara si de pe cea bursiera, reglementarea financiara minimala si un stol de inovatii financiare au conspirat la crearea unui balon iluzoriu care, atunci cand s-a spart, a pregatit scena pentru cvasicolapsul sistemului financiar de pe Wall Street, o brutala cadere economica in viata omului de rand si o recesiune mondiala.”, scrie in “Economia crizelor”, volumul in care Nouriel Roubini a colaborat cu Stephen Mihim. Volumul cuprinde si o istorie explicata a crizelor economice, incepand cu Spania si Anglia secolului XII, trecand prin criza din Olanda anului 1630 provocata de balonul speculativ al bulbilor rari de lalea, cazul Companiei Marii Sudului, comertul cu sclavi din America, Marea Depresiune si pana in 2009, punctand cele mai importante crize. Semnele distinctive ale unei crize au ramas aceleasi din evul mediu pana azi: “bani ieftini, un balon speculativ al activelor si o amploare a inselatoriei.”
Odata cu acest volum, Roubini lansează un apel pentru integrarea teoriei crizelor in studiul economiei si acordarea rolului care i se cuvine acestei discipline în procesul de luare a deciziilor. Istoria se va repeta ca un perpetuu mobile si crizele vor veni in valuri din ce in ce mai distrugatoare, proportionale cu “modernitatea” si “evolutia” sistemului financiar. O abordare lucida si realista a acestor crize si asumarea raspunderii pentru sistemul deficitar, atat la nivelul celor care iau marile decizii cât și în calculele economice din gospodarii, reprezintă ultima noastra sansa de a invata din trecut si de a evita repetarea acelorasi scenarii in viitor.
Nouriel Roubini este profesor de economie la Stern School of Business (New York University) şi preşedinte al firmei de consultanţa economica RGE Monitor. Imediat dupa obţinerea doctoratului in Economie internaţionala (1988, Harvard School of Business), a inceput sa predea la Yale şi a fost inclus in National Bureau of Economic Research şi in echipa de consultanţi a FMI.
de D.S. HotNews.ro