1traducator

By Gerard Nolst Trenité (see note below) Dearest creature in creation, Study English pronunciation. I will teach you in my verse Sounds like corpse, corps, horse, and worse. I will keep you, Suzy, busy, Make your head with heat grow dizzy. Tear in eye, your dress will tear. So shall I! Oh hear my prayer. Just compare heart, beard, and heard, Dies and diet, lord and word, Sword and sward, retain and Britain. (Mind the latter, how it's written.) Now I surely will not plague you With such words as plaque and ague. But be careful how you speak: Say break and steak, but bleak and streak; Cloven, oven, how and low, Script, receipt, show, poem, and toe. Hear me say, devoid of trickery, Daughter, laughter, and Terpsichore, Typhoid, measles, topsails, aisles, Exiles, similes, and reviles; Scholar, vicar, and cigar, Solar, mica, war and far; One, anemone, Balmoral, Kitchen, lichen, laundry, laurel; Gertrude, German, wind and mind, Scene, Melpomene, mankin

Care este limita care diferenţiază ce este normal şi ce trece în sfera bolilor psihice? Nu este cumva această demarcaţie atât de fină, flexibilă şi instabilă încât uneori trece neobservată? Mi-a plăcut această carte încă de la primele pagini. Naraţiunea este prezentată la persoana întâi şi lasă impresia că e redata în timp real. Mintea lui Sam Marsdyke este cea care percepe şi prezintă într-un mod foarte subiectiv absolut totul. Posibilitatea de-a arunca o ocheadă asupra lucrurilor în mod nemijlocit, pentru a percepe realitatea dintr-un punct de vedere obiectiv, este inexistentă. Foarte puţine situaţii îi oferă ocazia cititorului să vadă lumea şi acţiunile care au loc dintr-o perspectivă mai apropiată de realitate. Ţara lui Dumnezeu este denumirea primită de localitatea din ţinutul Yorkshire în care Sam Marsdyke locuieşte la ferma părinţilor săi unde lucrează sub supravegherea ostilă a tatălui său. Tânărul a fost exmatriculat de la şcoală sub acuzaţia de tentativa de v

Cu 55 de volume şi numere tematice publicate în 18 ţări , 2011 a fost un an plin pentru programele derulate de Centrul Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român. N umărul volumelor, albumelor şi publicațiilor suținute începînd cu 2006 prin cele trei programe de finanţare ale CENNAC – Translation and Publication Support Programme (TPS) , „20 de autori“ şi PUBLISHING ROMANIA – ajunge astfel la 308 . În Austria a fost publicată, cu sprijinul programului „20 de autori“, traducerea volumului Orbitor. Corpul de Mircea Cărtărescu (Zsolnay Verlag). În Bulgaria au fost traduse volumele Cum să uiţi o femeie de Dan Lungu (Colibri), Les promesses de l'equinoxe. Memoire I (1907-1937). Les Moissons du solstice. Memoire II (1937-1960) de Mircea Eliade (Avangard Print), Evadarea tăcută. 3000 zile singură în închisorile din România de Lena Constante (Sonm - Vasellin Pramatarov), Jurnalul unui jurnalist fără jurnal de Ion Dezideriu Sîrbu (Avangard Print), Antologie de poezi

"In 1920, Romania avea un dialog perfect cu Occidentul, fara nici umbra de complexe de inferioritate. Multi dintre tinerii nostri au acum complexul de inferioritate fata de Vest. Prozatorii nostri incearca sa imite din Occident exact raul libertatilor de acolo, numai "sex, drugs & rock'n'roll", uitand ca de fapt toti marii prozatori (veniti din ariile excentrice catre Premiul Nobel, de pilda) vin cu un specific national. Pamuk vine cu turcitatea, Andrei Makine vine la Paris cu slavismul din el, numai noua ne e rusine sa venim cu ceva de romanitate", a explicat Dan C. Mihailescu, critic literar si eseist, in cadrul conferintei "Buna seara, domnule Mircea Eliade", ce a avut loc la mijlocul acestei saptamani, la Biblioteca Centrala Universitara, in seria de evenimente "Cultura bate criza". "Generatia '27", generatiile de azi si complexele de inferioritate "Vulcanescu zicea ca intre pan-slavism si pan-germ

Cu mare bucurie citim cîteva cărți minunate, venite pe neașteptate, parcă dintr-un registru risipit în paginile unduitoare ale trecutului, cărți ale unor autori de primă mînă, fiecare cu o anume excelență în domeniul lui. Și care se mai dedau și altor forme de expresie literară decît cea care le-a consolidat notorietatea și prestigiul, dincolo de popularitatea după care oftează nu puțini, dar mai ales editorii, ca să crească, desigur, vînzările; eventual traducerile, eventual, încasările. Bref, așa avem două romane. Unul, semnat de un distins profesor clasicist, Liviu Franga, și altul de regretata eseistă/critic/istoric literar, Georgeta Horodincă. Două neașteptate romane emise pe paliere diferite. Un Jurnal din anii ’70 al unei adolescente care vede bine și simte și mai bine aventura vieții de liceeană în plin comunism (Liviu Franga) și o Visătoare, aflată la capăt de drum, dar nu mai puțin atentă și sensibilă la lumea din preajma ei (Georgeta Horodincă).   Alte două cărți ar fi de

Dacă ar fi Moş Crăciun, Nicolae Manolescu le-ar dărui parlamentarilor cartea "Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent". Theodor Paleologu recomandă "Evanghelia", iar Cristian Tudor Popescu - "De la Junimea la Noica" şi "Filmul surd în România mută", ca daruri de Crăciun. Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Theodor Paleologu, Daniel Cristea-Enache, Dan C. Mihăilescu, Cristian Tudor Popescu şi Gabriela Adameşteanu au vorbit, pentru MEDIAFAX, despre cărţile primite sau niciodată primite în dar de Crăciun, dar şi despre volumele potrivite pentru a fi oferite celor dragi în perioada sărbătorilor. Nicolae Manolescu Scriitorul Nicolae Manolescu spune că a primit mai multe cărţi de Crăciun, însă a semnalat doar una, pe care o şi recomandă, în primul rând, parlamentarilor. "Le-aş dărui-o, dacă aş fi Moş Crăciun. E vorba de «Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent» (Polirom) de Cristian Preda. E d

Tom Pennington / Getty Images The closing of Borders bookstores around the country may have proved a boon for other booksellers this holiday season, the New York Times reports. Now that electronic readers like Amazon’s Kindle and Barnes & Noble’s Nook have been on the market for a few years, long enough to become cheaper and more ubiquitous than ever, it’s no wonder that e-books have proliferated like mad. Earlier this year, Amazon reported that its e-books for the Kindle were outselling regular books on its website, and Barnes & Noble shared the perhaps depressing news (for brick and mortar booksellers, anyway) that it sells three times as many e-books on BN.com as it does all categories of physical books combined. And while the sinking of the bookseller chain Borders seemed like yet another signpost on the march toward the certain death of the actual, physical book, book retailers are actually singing a cautiously optimistic tune this holiday season, with

Există o tradiție îndelungată a legăturilor dintre Japonia și Europa. Uneori mai intense, alteori mai puțin evidente, ele au existat constant de-a lungul timpului și au avut ca efect o influență reciprocă. „Prezența“ japoneză, așa cum începe să fie simțită în Occident începînd cu anii ’70, probabil comparabilă cu cea de la jumătatea secolului al XIX-lea, a cunoscut o creștere constantă, cucerind nu doar teritorial raportarea europeană la „obiectul“ japonez, dar și în profunzime , cumulînd tot mai multe domenii de interferență.   Percepute ca tendință sau ca val, undele japoneze s-au revărsat asupra culturii noastre fie cea cotidiană, a obiectelor industriale, fie cea estetică, a diferitelor arte. Să amintim aici doar arhitectura și designul, în special cel de mobilier și vestimentar, artele grafice, fotografia. Influențele japoneze au adus în vocabularul nostru stilistic și un set de atribute estetice definitorii: rafinament, simplitate, tradițional, calm. Recent, ca o completare iron

"Eliade s-a remarcat prin apelul pe care l-a facut la toata generatia lui: sa profite de libertate in sensul de a crea. De fapt nu un apel, ci chiar o chemare violenta: "Creati! Cine stie cat timp avem!" Si intr-adevar, mai tarziu s-a vazut ca nu au avut decat 20 de ani. Noi avem 20 de ani de libertate, luandu-o de la 1990 incoace, dar nu stim cat va mai fi. Profitam noi de libertate acum, in sensul ca in loc sa ne victimizam, sa scriem cartile care nu au putut fi scrise? "Scriem destul?" - asta este intrebarea", a explicat Sorin Alexandrescu, profesor si critic literar, in cadrul conferintei "Buna seara, domnule Mircea Eliade", ce a avut loc la mijlocul acestei saptamani, in cadrul seriei de evenimente "Cultura bate criza". Cateva idei prezentate de Sorin Alexandrescu Eliade insusi a spus, dupa ce ajunsese in exil la Paris, ca sunt doua mari linii in cultura romana. Prima linie este cea a enciclopedistilor si a unor &quo

La maison d'édition a fait appel à un spécialiste américain de la lutte contre le piratage numérique. Hachette Livre a décidé de prendre à bras le corps le problème du piratage des livres. La maison d'édition a ainsi annoncé jeudi avoir fait appel à la société américaine de surveillance du Web Attributor , explique Les Echos . "Le piratage des livres scannés et publiés illégalement existe depuis longtemps mais la numérisation décuple les possibilités" , a ainsi expliqué Hachette Livre, qui fait appel à Attributor pour "protéger ses actifs et les intérêts de ses auteurs à l'heure où la lecture sur tablettes numériques se généralise" . Basée dans la Sillicon Valley, Attributor revendique le leadership mondial de la chasse aux pirates de livres numériques, que ceux-ci opèrent en "peer to peer" ou en téléchargeant depuis des plateformes de stockage. Cette société surveille et repère les sites indélicats, et leur adresse une mise en de

Gabriel Brebenar s-a retras la ţară, unde dă cu coasa, face baie în Criş şi citeşte. Restul e, oricum, inutil. Şi-a publicat „Jurnalul“ şi l-a cucerit pe Gabriel Liiceanu, care vorbeşte despre el ca despre un Cioran care dă Parisul pe Coasta Boacii. Rândurile următoare îi spun povestea.  Gabriel Brebenar este un absolvent de filosofie care s-a retras la doar 32 de ani la ţară, la Basarabasa, în judeţul Hunedoara, ca să citească tot ce s-a scris mai important în ultimii două mii de ani pe planeta Pământ. Pentru a câştiga bani să îşi cumpere măcar şosete, dă cu coasa, îngrijeşte o vacă, Steluţa, şi ţine un jurnal de cititor. Un prim volum din jurnal (caietele 27-38) a fost publicat la Editura Humanitas, în această toamnă. Gabriel Liiceanu însuşi a scris prefaţa la „Jurnalul unui cititor" şi l-a elogiat pe acest „cititor borgesian". Imaginaţi-vă un Cioran care dă Parisul pe Coasta Boacii, ne propune Liiceanu. Nu ne-am imaginat. Am fost să îl întâlnim. Este penul