1traducator

Poemele secretarei este un roman-avertisment adresat unei intregi generatii – tinere, ambitioase si naive, usor manipulabile de catre cei care au facut si fac jocurile. Cartea apartinand Stefaniei Mihalache spune povestea Andrei, o fata frumoasa, poeta, a lui Bamby, iubitul ei, Alex, patronul ei, si Ling, un om de afaceri controversat, care sunt prinsi in angrenajul lumii marketingului si advertisingului, o lume a contractelor incheiate pe sume astronomice, unde valoarea fiintelor umane se inscrie, dupa caz, la profit sau pierderi. Intrata in virtejul lumii corporatiste, cu filozofia si valorile ei proactive, pe care le imbratiseaza cu naivitate si entuziasm, Andra devine un obiect de schimb, o clauza vie la un contract dubios de publicitate. Romanul Stefaniei Mihalache are in vedere nu numai radiografierea valorilor corporatiste in versiunea lor standard, preluata de la marile corporatii vestice, ci, mai ales, combinatia adesea gregara, cind nu de-a dreptul periculoasa, dintre ac

Ion Caramitru, directorul TNB, Paula Popoiu, directoare a Muzeului Satului, Laura Albulescu, redactorul-şef al Editurii ART, producătorul Daniel Mitulescu şi Mihaela Miron (Asociaţia din Pod) fac un portret-robot al efectului crizei în cultura română. Subvenţiile insignifiante, scăderea autofinanţării, diminuarea cererii, reducerea de personal şi scăderea producţiei în sectorul cultural sunt principalele efecte negative ale crizei economice. Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii a dat publicităţii luna trecută studiul „Efectele crizei asupra operatorilor culturali", realizat pe baza unei cercetări întreprinse în cazul firmelor şi operatorilor care funcţionează în mediul cultural din România - instituţii de spectacol, ONG-uri, edituri, muzee. Autorii studiului, coordonat de sociologul Liviu Chelcea, estimează că sectorul privat şi organizaţiile care nu beneficiază de fonduri publice resimt mai acut criza. Potrivit documentului, criza economică începută la sfâ

Este studentă la Drept şi a câştigat zeci de premii pentru poezie la concursurile naţionale de literatură. Prima poezie a scris-o când era în clasa a IV-a, în şcoala generală. De atunci a continuat să scrie, fără să respecte însă canoanele şi curentele contemporane în materie de literatură, ci mai degrabă urmându-şi sufletul şi inspiraţia. În şcoala generală învăţătoarea a descoperit că micuţa elevă Alexandra scria compuneri reuşite şi pline de sensibilitate şi a îndrumat-o către un cenaclu literar din Medgidia. A fost doar primul pas în drumul literar al Alexandrei Vechiu. Acum şi-a câştigat notorietatea în cercurile literare şi datorită numeroaselor competiţii în domeniu la care a participat şi unde a fost răsplătită cu premii. „Scriu şi poezii şi proză, dar m-am concentrat în special pe poezie, cu toate că am şi câteva eseuri publicate. Aş spune că pentru proză nu am încă un stil definit“ , s-a destăinuit Alexandra. Două volume de poezii Prima poezie a compus-o tot în c

Din 1995, potrivit unei decizii UNESCO, se marcheaza, la 23 aprilie, "Ziua internationala a cartilor", un eveniment anual dedicat literaturii, cititorilor si drepturilor de autor. In epoca Internetului insa, protectia acestora a devenit dificila, asemeni drepturilor altor artisti, fie ei muzicieni, actori sau regizori. Copierea ilegala a cartilor si pieselor muzicale a constituit intotdeauna o problema pentru autori, dar oarecum neglijabila pana la aparitia Internetului si posibilitatilor de multiplicare pe cale digitala a datelor. Or, de la ivirea internetului si a posibilitatii multiplicarii unei carti sau piese muzicale de nenumarate ori, prin "copy & paste", fara a se pierde din calitatea originalului, fenomenul copierilor ilegale a luat proportii nebanuite. Ca urmare, autoritatile au luat in colimator retelele de file-sharing din Internet. Decizia unui Tribunal din Suedia a facut senzatie in primavara anului 2009. Curtea suedeza i-a condamnat atunci

Fără abonamente de presă, fără program în weekend şi cu salarii mai mici cu până la câteva sute de lei. Criza economică şi-a pus amprenta şi pe bibliotecile bucureştene. În filialele de cartier se face economie la curentul electric, nu se mai găseşte nici urmă de presă tipărită, iar programul este de luni până vineri. Nu sunt bani pentru plata orelor suplimentare. În ultimii zece ani, Capitala a pierdut 11 filiale. Şi nu din cauza lipsei de cititori, ci a retrocedărilor de sedii. Numărul de utilizatori este cam acelaşi ca în 2000, dar scăderea populaţiei ameninţă puternic existenţa bibliotecilor. Şi asta cu toate că, la fel ca şi transportul, şcoala sau spitalul, biblioteca este, mai întâi de toate, un serviciu public, gratuit. “Există o falsă percepţie despre biblioteca publică. La o astfel de instituţie se vine în primul rând pentru informare, cercetare şi documentare, pe ultimul plan aflându-se cititul de plăcere. Aşa a fost de la începuturile bibliotecii publice, numai că, în

Lumea trebuie distrată. Cu forţa, dacă e nevoie. Cu orice preţ. Sub comunism, lumea trebuia lămurită, dăscălită, omogenizată ideologic. Acum ea trebuie înnecată în divertisment. Entertainment über alles! E musai să consumi, zi şi noapte, chestii haioase, să te hâhâi, să te zbengui, să faci (şi să ţi se facă) poante, să nu fii trist, să nu cazi pe gânduri, să nu fii singur. Trebuie să fii cool! Băşcălios, „de gaşcă", gata de şotii. Cine nu e în stare să se amuze pe cont propriu e ajutat să o facă de echipe întregi de experţi: redactori de tabloide, moderatori de show-uri televizate, administratori de site-uri şmechere, amici de firmă, videocasete, compact-discuri, săli de joc, cluburi. Veselia e de rigoare. Mai bine să râzi ca prostul, decât să cazi în sobrietate cronică. Mai bine să adormi, în fiecare seară, cu un zâmbet nătâng pe faţă, decât să te laşi hărţuit de vreo nelinişte, de vreo melancolie, de vreo idee. Televiziunile, cu deosebire cele autohtone, se chinuie până la nev

Salonul anual de Carte de la Paris şi-a păstrat în ochii cititorilor un prestigiu pe care probabil că nu-l egalează eficienţa sa în domeniul afacerilor. N-are importanţă! Pentru scriitori, pentru media şi mai ales pentru cititori, Salonul („cea mai mare librărie din Paris“) rămîne un punct central al anului editorial care s-a încheiat şi un prag pentru cel abia început. Vineri, 26 martie, şi-a deschis porţile cel de-al treizecilea Salon al cărţii de la Paris, ediţie jubiliară marcată prin prezenţa unui mare număr de autori din ţara gazdă, din Turcia, invitat special (calitatea de „invitat de onoare“ a dispărut), din Rusia, care inaugurează astfel un sezon întreg de prezenţă culturală în Franţa, precum şi din paisprezece ţări africane, care sărbătoresc cincizeci de ani de la obţinerea independenţei: în total o sută zece scriitori, între care Jean d’Ormesson, Eric Emmanuel-Schmitt, Marie Darrieussecq (autoare a unei cărţi – între pamflet şi cercetare – despre plagiat şi „plagiomniaci“:

In premiera absoluta in Romania, Radio Romania Cultural (101,3 Mhz FM) va difuza sambata, 24 aprilie piese de Shakespeare 24 de ore non-stop. Proiectul Radio Romania este realizat in parteneriat cu Festivalul International Shakespeare, ce se desfasoara la Craiova si Bucuresti in perioada 23 aprilie – 9 mai 2010. Maratonul radiofonic cu teatrul lui Shakespeare prezinta 14 dintre piesele sale in montari de teatru radiofonic realizate in perioada 1953-2001. La Radio Romania Cultural vor putea fi ascultate pe frecventele din toata tara montari de referinta ale Teatrului National Radiofonic cu piesele lui William Shakespeare. De la ora 00.00 pana la ora 24.00 , Radio Romania Cultural propune tuturor ascultatorilor sai un maraton teatral Shakespeare cu spectacole memorabile in interpretari remarcabile: George Calboreanu in Regele Lear, Alexandru Giugaru in Nevestele vesele din Windsor, Octavian Cotescu in Negutatorul din Venetia, Stefan Iordache in Richard al III-lea, Constantin Codresc

Rusia este acuzată că îşi abandonează trecutul literar în urma zvonurilor că la Kremlin nu există intenţia de a celebra centenarul Lev Tolstoi, iar filmul „Anna Karenina” a rămas la stadiul de proiect pentru că nu s-au găsit distribuitori. Academicienii spun că Tolstoi este mai apreciat în zona vestică, deşi cititorii din vest au descoperit operele clasice ale scriitorului cu un secol mai târziu decât confraţii lor ruşi. Ţări precum Cuba şi Mexic au organizat deja festivaluri dedicate lui Lev Tolstoi pentru acest an, în vederea celebrării centenarului morţii sale din data de 20 noiembrie. Noi traduceri ale operei lui Tolstoi au fost publicate în Germania şi America, iar filmul “The last station”, care analizează ultimii doi ani din viaţa lui Tolstoi, a primit două nominalizări la Oscar. Totuşi, în ţara sa natală, moştenirea culturală a marelui scriitor a intrat într-un con de umbră şi nu mai suscită interesul. “Mi s-a spus că niciunul din tinerii care merg la cinema nu au auzi

de Andrei Pleşu Am mai spus-o, fără niciun efect: limba română trece printr-o lungă şi grea suferinţă. Toţi cei care asistă compătimitor la această agonie sunt neputincioşi. Tratamentul ar trebui să vină de sus, de la instituţii impozante, cum ar fi Ministerul Educaţiei şi Cercetării sau Academia Română. Dar o anumită eficienţă ar putea avea şi reprezentanţii presei scrise şi vorbite, profesorii, oamenii de litere şi părinţii. Modele de folosire îngrijită a limbii ar trebui, în principiu, să ofere şi oamenii noştri politici, de la miniştri la parlamentari. În realitate, nu se întâmplă nimic sau se întâmplă exact contrariul a ceea ce ar trebui să se întâmple. La toate nivelurile, se vorbeşte prost româneşte: se folosesc termeni improprii, se fac greşeli penibile de gramatică, se mută delirant accentele de pe o silabă pe alta, se construiesc propoziţii şi fraze tălâmbe, se rosteşte rudimentar, se intonează precipitat, şleampăt, răstit. Crainicii emisiunilor de ştiri imită o melod

TRADUCERI Bun ivning°. Qă dize vu if ai spic în mai cantri dă traducsion?° Je mă pansă qă se un sujet interesant°. On tradiu bocu, de film et des livres°. Mais j'ai peur qu'il y a beaucoup d'inadvertences . Meine Damen und Herren : azi va fi vorba de traduceri şi anume, cu precădere, de cele proaste şi foarte proaste. Multe din scrisorile pe care le primesc pun această problemă. Am ales pentru azi (şi nu doar!) cîteva din cele mai grozave. Dar, mai întîi, puţină teorie. Eleva Aurora Ionescu din Iaşi îmi adresează două întrebări retorico-doctrinare: 1) trebuie să posede traducătorul talent literar? şi 2) italienii spun "traduttore-traditore" (adică: traducător = trădător); ce sens are acest dicton? Sunt întrebări, aş zice, aurorale, adică referitoare chiar la fondul şi temelia problemei. Pe-foarte-scurt, răspund: 1) da, traducerea literară cere talent, e o artă ca şi dansul, muzica sau poezia; 2) sensul acestui sceptic dicton e că prin orice traducere dintr-o