Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2010

Între proză şi metempsihoză

Pentru lectorul postmodern, văduvit de timp liber (şi, poate, şi de suficiente repere culturale), a citi proza lui Eminescu poate părea o pierdere de vreme. Totuşi, a afla de unde-şi trag seva cele mai recente filme SF cu succes de box office, unele dintre cele mai apreciate best-seller-uri sau cele mai avangardiste producţii multimedia, ar fi util să parcurgem un gen mai puţin reprezentativ pentru "ultimul mare romantic european". Sigur, pentru aceia dintre noi mai... adânc ancoraţi în "meandrele concretului", publicistica lui Eminescu reprezintă un punct de atracţie în parcurgerea altui gen abordat, în afară de poezie. "Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie, actori ce nu ştiu a juca, miniştri ce nu ştiu a guverna, financieri ce nu ştiu a calcula, şi de aceea atâta hârtie mâzgălită fără nici un folos, de-aceea atâtea ţipete bestiale care împlu atmosfera teatrului, de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de-acee

Sa radem de... limbile europene

The European Commission have just announced an agreement whereby English will be the official language of the EU rather than German, which was the other possibility. As part of the negotiations, Her Majesty's Government conceded that English spelling had some room for improvement and has accepted a 5 year phase-in plan that would be known as "EuroEnglish". In the first year, "s" will replace the soft "c". Sertainly, this will make the sivil servants jump with joy. The hard "c" will be dropped in favor of the "k". This should klear up konfusion and keyboards kan have one less letter. There will be growing publik enthusiasm in the sekond year, when the troublesome "ph" will be replaced with the "f". This will make words like "fotograf" 20% shorter. In the 3rd year, publik akseptanse of the new spelling kan be expekted to reach the stage where more komplikated changes are possible. Governments will enk

Cultura bate criza! (Interviu cu Sorin Alexandrescu)

Un nou proiect cultural îmbogăţeşte oferta de evenimente a acestei toamne. Începînd din 28 octombrie, de la ora 18.00, aula Bibliotecii Centrale Universitare va găzdui o serie de conferinţe al căror scop declarat şi asumat de organizatori este restaurarea ideii de valoare . Sub titlul generic „Cultura bate criza!“, Sorin Alexandrescu – iniţiatorul acestui proiect – va avea ca parteneri de dialog personalităţi de prim rang ale culturii contemporane. Dragă Sorin, într-o lume care pare să se afunde tot mai adînc într-o criză economică gravă, efect al unei şi mai ample crize morale, propunerea ta sună provocator şi tonic: Cultura bate criza! E posibil, oare să contracarezi efectele devastatoare ale crizei printr-o ofensivă culturală sau eşti un optimist incurabil? Cum ai ajuns la această formulă? De ce acum? Nu ştiu dacă sînt un optimist, dar sînt sigur un incurabil! Nu pot trăi doar scriind, sau ţinînd cursuri, am nevoie de un proiect social, probabil pentru că nu mă pot închide î

O nouă editură în România – Casa de Pariuri Literare

Astăzi, 27 octombrie 2010, începând cu ora 18:30, în Club A (str. Blănari nr.14, Bucureşti) are loc lansarea oficială a Editurii Casa de Pariuri Literare. La eveniment, participă în calitate de invitaţi: Carmen Muşat (critic literar şi eseist, redactor-şef la Observator Cultural), Elena Vlădăreanu (poet şi jurnalist la Radio România Cultural), Andreea Răsuceanu (scriitor, redactor la Observator cultural) şi Cosmin Ciotloş (critic literar, cronicar titular la România Literară). Alături de ei vor fi prezenţi şi autorii: Dumitru Bădiţa, Mihnea Blidariu, val chimic, Ion Cucu şi Bogdan Lipcanu. CDPL reprezintă un proiect independent iniţiat de către Victor Jalbă-Şoimaru şi Cristian Cosma (un cristian) ce îşi propune să editeze şi să distribuie în condiţii de normalitate şi la un preţ de copertă onest cartea românească de nişă. Se concentrează în general pe debutanţi, indiferent de genul literar abordat şi, în paralel, pe autori contemporani (mai mult sau mai puţin consacraţi) ale căror

Ce ne aşteaptă în următorii 40 de ani: Alvin Toffler şi-a anunţat predicţiile

Pe parcursul următorilor 40 de ani, femeile vor dispune de o putere de decizie fără precedent, migraţia musulmană către Occident se va amplifica, iar mersul la birou nu va mai fi de actualitate, susţine scriitorul şi futurologul american Alvin Toffler. Africa de Sud va beneficia de o creştere economică susţinută, în timp ce Orientul Apropiat va deveni "un amestec de religii, mişcări religioase şi etnii", se afirmă în studiul realizat de Toffler Associates, un cabinet de consultanţă înfiinţat de scriitorul şi futurologul american de succes Alvin Toffler, autorul celebrului roman "Şocul viitorului", publicat în 1970. În acelaşi an, Alvin Toffler a declarat că ştiinţa şi tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulţi oameni nu vor putea să "digere" acest aflux de informaţii şi vor fi tentaţi să se "deconecteze" de la acest ritm de viaţă mult prea trepidant. Multe dintre previziunile sale , referitoare la rapiditatea

Se poate trăi şi fără cultură!

Între îndărătnicii care fac, de-ai dracului ce sunt, totul pe dos, câţiva doar trec drept îndărătnici, pentru că înţeleg totul pe dos. Aceştia înţeleg totul pe dos, deoarece li se cere să creadă, iar ei sunt născuţi să cerceteze. În Şcoala tehnică de ofiţeri de aviaţie, prin care am trecut prin hazard ca gâsca prin apă doi ani la secţia de radiofonişti de bord, învăţatul era mai degrabă credinţă decât logică şi înţelegere. Trebuia să credem necondiţionat în curentul electric şi în tot felul de unde şi condensatoare. Altarul pe care ne antrenam în religia asta electrotehnică era o staţie veche de radio cu lămpi. Trebuia s-o demontăm şi s-o montăm la loc. Colegii procedau cu staţia aşa cum ni se cerea, moartă, pe "off". Eu am demontat-o vie, pe "on", adică în funcţiune. Scoteam câte o piesă şi, dacă staţia mergea şi fără ea, mai scoteam una. Pe măsură ce îi împuţinam componentele, vorbirea şi muzica deveneau un hârâit, cu un dram de omenesc în el, dar neinteligibil

Carte de inimă despre Brâncuşi, artistul care voia să sculpteze lumina

O adevărată sărbătoare a culturii a avut în centrul ei ca element de referinţă lansarea volumului "Templul brâncuşian al iubirii" de Nina Stănculescu , apărut în condiţii grafice deosebite. A fost o adevărată sărbătoare avându-i ca amfitrioni şi comentatori avizaţi pe criticii şi istoricii de artă Ruxandra Garofeanu şi Pavel Şuşară, poeta Ana Blandiana, scriitorul Romulus Rusan, care a trimis un text de laudatio, editoarea şi poeta Doina Uricariu, în calitatea ei de autoare a prefeţei volumului, ce poartă marca Editurilor "Universalia". Ultimele apariţii Brâncuşi au fost îndeobşte albume masive, însoţite de texte ample, exegeze laborioase. Adeseori comentatorii au arborat un aer grav şi chiar greoi interpretându-l pe Brâncuşi din perspectivă subiective, unilaterale. Esotericii l-au făcut prea esoteric, masonii şi alchimiştii, sculptor mason şi alchimist, folcloriştii autohtoni , un sculptor ţăran, tributar satului de baştină, adepţii artei abstracte, un creator

O nouă etapă în "Marşul Culturii": aducerea lui Brâncuşi în România

Poetul Laurian Stănchescu şi-a propus să tragă un semnal de alarmă asupra faptul că fenomenul culturii se estompează pe zi ce trece, printr-un marş de peste 500 de kilometri. Şi a reuşit. În 10 zile, Stănchescu a străbătut "la picior" de unul singur, aproximativ 500 de km, pe traseul Bucureşti ¬ Sarmizegetusa Regia. Iniţiatorul "Marşului Culturii" spune că în felul ăsta vrea să atragă atenţia asupra culturii şi literaturii pe care le avem în această ţară. "Consider că stăm de-a lungul timpului, pe o antichitate culturală şi este păcat să ignorăm acest lucru. Aceste marşuri ale mele nu sunt împotriva nimănui, este un marş al României spre ea însăşi. Este un marş de regăsire a fiinţei noastre" a declarat acesta. Deşi drumul a fost destul de anevoios, poetul declară că a descoperit o Românie absolut extraordinară: "În ideea mea, pieriseră acei oameni care sunt marcaţi de idealuri, de vise, de lucrurile frumoase, trainice, care dau putere şi spirit vie

Ce m-a apucat cu Mark Twain?

Mark Twain a lăsat moştenire vreo 5000 de pagini de memorii şi jurnale cu directivă clară urmaşilor săi: nu publicaţi nimic decît după 100 de ani. A trecut un secol de la moartea scriitorului şi primul volum din măreaţa autobiografie va apărea curînd în librării. Bătrînul deja conduce în topul comenzilor pe Amazon. Evident, nu am citit decît ştiri despre carte, ba chiar o analiză în care redactorul se întreba de ce a trebuit să aşteptăm un veac. Pentru că apar pagini vitriolante despre aşa-zişii săi prieteni, pentru că e incredibil de mizantrop, pentru că-şi face cu ou şi cu oţet amanta, pentru că vorbeşte despre jucării sexuale la peste 70 de ani, pentru că are mari îndoieli religioase? Erau cîndva motive destul de serioase să amîni memoriile. Iar acum au devenit motive serioase să vinzi o carte înainte să apuci s-o aşezi în rafturile librăriilor măcar. Au fost însă multe rînduri autobiografice publicate de Mark Twain în timpul vieţii; au fost şi texte memorialistice apărute imedi

Drumul plin de hopuri spre un post (de traducător) la UE

Joburile din instituţiile UE sunt prestigioase, însă concurenţa e crâncenă. Probele sunt foarte dure, dar salariul merită: 4.000 de euro/lună. Organismele europene angajează până în 2011 exclusiv de pe listele de rezervă, adică dintre acei candidaţi respinşi la concursurile precedente. Dosarele a mii de pretendenţi la un post de funcţionar european au rămas în bazele de date ale organismului de recrutare. În urmă cu două săptămâni, s-a anunţat că UE oferă 200 de noi posturi pentru candidaţii români. În 2007, când a candidat şi românul Daniel Halici, pentru poziţia de traducător, aplicaseră 2.200 de persoane. Pe lista finală însă au ajuns numai 150. Traseul sinuos al viitorului angajat UE înseamnă răbdare, noroc, dar, în primul rând, un munte de cunoştinţe din foarte multe domenii: legislaţie europeană, juridic, limbi străine, istorie şi chiar matematică. De pe lista de rezervă până când te angajezi durează între 10 luni şi un an, iar vârsta medie a funcţionarului european tipic est

Despre spiritul lui Nichita

(Pornind de la Antimetafizica şi Amintiri din prezent) Poate nu toţi cititorii revistei Convorbiri litera re ştiu că, în ultimii aproximativ 15 ani, poetul Nichita Stănescu nu îşi mai scria decît rareori poeziile, ci le dicta prietenilor-"secretari", aflaţi mereu în preajma sa. Această simplă informaţie dezvăluie mai multe lucruri. În primul rînd, că poetul avea o mare spaimă de singurătate, pe care şi-o vindeca trăind perpetuu în mijlocul acestei "curţi" ad-hoc. Casa sa era de altfel mereu deschisă, ca un spaţiu public, loc de pelerinaj pentru iubitorii de poezie, de Nichita, de tacla literară, cînd nu pentru, vai!, simpli aflători în treabă, persoane cronofage, nechemate şi neavenite. Valenţele histrionice ale fiinţei lui Nichita erau satisfăcute de această galerie. În al doilea rînd, că poetul, ajuns la formula definitivă, de maturitate a personalităţii sale (tel qu'en lui même enfin...°), după lepădarea succesivelor măşti convenţionale sau protectoare şi

Despre nevoia de agenţi literari şi o soluţie punctuală

N-am habar pe bune dacă există vreun agent literar în România. Nu dintre cei care aduc autorii străini spre edituri, care le negociază contractele – asemenea mijlocitori de importuri ştiu că sînt. Mă refer la aceia care ar trebui să se ocupe de publicarea autorilor autohtoni, ca să se delecteze, pe lîngă americani, francezi şi alţi crunţi imperialişti, şi patagonezii, şi mongolii, şi burundezii cu producţiile noastre literare. Or, dacă există, sînt de-o invizibilitate deplină. Înmuiată în glumă, asta-i realitatea: stăm catastrofal cu exporturile metodice. În acest text iau în calcul strict proza. Şi nu sub aspect valoric, ci ca produs de piaţă, vandabil în varii proporţii. Ca să rămîn legat de terminologia economică, în exporturile literare nu avem o piaţă realmente liberă, unde să nu conteze apartenenţa sau neapartenenţa la o grupare literară şi interferenţele politice, nu în ultimul rînd. Şi despre ce piaţă liberă putem să discutăm, dacă nu avem intermediari între autori şi edituri

"Căderea în timp" a ţării mele

"Nu este deloc comod să te fi născut într-o ţară de a doua mână" unde nu există decât "două categorii de oameni: cei sărmani, din care era (şi continuă să fie - n.m.) alcătuită mai toată ţara, şi câţiva şarlatani, câţiva paraziţi care exploatau (şi continuă să exploateze - n.m.) mizeria celor dintâi". O ţară unde moartea se trăieşte cu anticipare prin ratare latentă şi dureroasă; prin inexistenţa perspectivelor de la noul-născut în "maternitatea groazei" la pensionarul aruncat din ambulanţă în stradă, cu tot cu perfuzii. Şi toate acestea în ritmul sinistrelor arpegii manelisto-hindustaneze. Într-o astfel de ţară, unde "luciditatea devine tragedie", se înscrie "destinul tragic al scriitorilor români când, începând cu deceniul al 8-lea al secolului al XIX-lea, mulţi reprezentanţi ai generaţiei Bolintineanu, Boliac, Eliade, Alexandrescu pier în mizerie, sub ochii indiferenţi ai autorităţilor" (Ileana Manole). Este de ştiut că numai "î

Praga, „Oraşul de aur”, a născut în 1883 doi scriitori de geniu: Kafka şi Hašek

Dintre mărcile cu care exportul Republicii Cehe iese cu pieptul înainte în lume, două se detaşează cu forţă. Ca o coincidenţă, numele ambelor începe cu litera „S” purtând pe creştet un fel de şăpcălie, ceea ce o face să se pronunţe „Ş”. Cum probabil aţi ghicit, cele două firme de frunte sunt automobilul Škoda şi soldatul Švejk. Sunt produse de larg consum, editate şi reeditate, cerute de o piaţă flămândă după calitate. În pofida lenei sale afişate, bunul soldat Švejk e şi el un bolid pursânge, care rulează cu graţie şi măiestrie, ocolind gropile din carosabilul deseori amărât al dispoziţiei noastre. Dac-aş avea un cabinet de boli nervoase, le-aş recomanda depresivilor nu leacuri medicamentoase scumpe şi sofisticate precum „Prozac”, ci lectura cărţii lui Jaroslav Hašek. Dac-aş fi directorul de vânzări al unei mari firme, le-aş cere subordonaţilor mei aceeaşi lectură obligatorie, convins fiind că o asemenea probă îi va determina să privească mai cu înţelegere natura umană şi nesfârşi

„Scriitorul-fantomă”, omul care aduce milioane în conturile vedetelor fără condei

De la John F. Kennedy, care a câştigat un Premiu Pulitzer cu o carte de memorii bănuită a fi scrisă de altcineva, până la prinţul Charles, care a recunoscut că a fost "ajutat" la redactarea unor pasaje din recent lansatul volum, nenumărate alte celebrităţi au devenit "scriitori de succes" peste noapte. Poate ni se pare mult ca un scriitor să încaseze 250.000 de euro pentru o singură carte. Dar dacă el ia banii numai cu condiţia să rămână anonim, cel al cărui nume apare scris pe copertă va încasa de 40 de ori mai mult. Pentru a nu strica suspansul vizionării filmului "Ghostwriter" (tradus drept "Marioneta") al lui Roman Polanski, mai bine să nu dezvăluim mai mult, dar ipoteza de la care pleacă pelicula nu este deloc imaginară. O industrie întreagă de "ghostwriters" (scriitori-fantomă) există în lume şi, foarte probabil, nu vom şti niciodată care sunt adevăraţii autori care au făcut din unele celebrităţi "scriitori". Desigur

Intalnire cu romanciera Shivani Singh

In cadrul festivalului Namaste India, Ambasada ONU* la Bucureşti şi editura TAJ organizează joi, începând cu ora 11:00, o întâlnire cu romanciera SHIVANI SINGH, nepoata rajahului din Madhupur, care îşi lansează, la Casa ONU, romanul Moarte la Curtea rajahului , aflat în Top 10 India Today . Cu o expoziţie de fotografii de epocă înfăţişând palatul şi persoanele care au servit ca model pentru personajele din …carte. Un eveniment „complet”: o autoare de mare valoare, plus o biografie spectaculoasă şi un “cititor” fără cusur: Dana Deac, directorul TVR1, cea care o va prezenta publicului. După lansare, mai întârziaţi puţin… Vă invităm la o şampanie, un ceai indian bun (de la cafeneaua Ramayana), o gustare şi o vorbă… Prilej să ne cunoaştem mai bine. Şi, cu şampania în mână, zăboviţi în faţa fiecărei fotografii – şi citiţi explicaţia scrisă chiar de mâna autoarei. Cum va decurge lansarea: Dana Deac, „în viaţa reală“ directorul TVR 1, în cea de vineri 15 cititor de Shivani Sing

Concurs de poezie în stradă, în premieră la Sibiu

V-aţi gândit vreodată că puteţi face bani recitând una dintre poeziile preferate în plină stradă? Dacă vă surâde ideea, trebuie să ştiţi că Cenaclul Păltiniş şi Orient Expres Cafe vor organiza, la sfârşitul săptămânii, primul concurs de poezie în stradă, de la Sibiu. „ Expresul de Poezie pe stradă este un eveniment inedit care îşi propune să stimuleze spiritul liber, prin fumuseţea şi emoţia interpretării celor mai intime gânduri în versuri. Mi-am dorit ca prin această manifestare să promovăm Sibiul ca un spaţiu animat, un loc bun pentru petrecerea timpului liber, dar mai ales să încurajăm sibienii să participe spontan la activităţi culturale”, a declarat Marius Rafa, coordonatorul proiectului. Premii pentru cei mai buni Concursul va avea loc duminică, 17 octombrie, începând cu ora 13.00, pe terasa cafenelei Orient Expres, din strada Ocnei, chiar lângă scările de la Podul Minciunilor. Potrivit organizatorilor, „Expresul de Poezie pe stradă“ se va desfăşura ca un recital-concurs d