Required reading: The books that students read in 28 countries around the world

Related image 

This compilation of reading assigned to students everywhere will expand your horizons — and your bookshelves.

 

In the US, most students are required to read To Kill a Mockingbird during their school years. This classic novel combines a moving coming-of-age story with big issues like racism and criminal injustice. Reading Mockingbird is such an integral part of the American educational experience that we wondered: What classic books are assigned to students elsewhere?

We posed this question to our TED-Ed Innovative Educators and members of the TED-Ed community. People all over the globe responded, and we curated our list to focus on local authors.

Many respondents made it clear in their countries, as in the US, few books are absolutely mandatory.

Take a look at what students in countries from Ireland to Iran, Ghana to Germany, are asked to read and why:

articolul integral, la sursa: ideas.ted.com
autori: +
sursa foto: internet

Într-o ţară extrem de mică se vorbesc 839 de limbi

Related image
sursa foto

Dacă ţi-a fost greu să înveţi una sau două limbi străine, gândeşte-te prin ce dificultăţi trec cetăţenii din Papua Noua Guinee, care deşi este o ţară mică, este locul unde se vorbesc cele mai multe limbi de pe glob. Nu mai puţin de 839 de limbi se vorbesc aici, de aproape 3 ori mai multe limbi decât există pe întregul continent european.

Pentru ca o limbă să fie considerată ca fiind vorbită, "vie", trebuie ca să existe cel puţin un vorbitor care să o considere limba maternă. Următoarea ţară în clasamentul ţărilor cu cele mai multe limbi vorbite se află Indonezia (707), urmată de Nigeria (526) şi India (454). Aşadar, în acest moment, este considerat că pe glob există în jur de 6000 de limbi vorbite, scrie Business Magazin.

Limba maternă este considerată ca fiind un element cheie al identităţii naţionale. Potrivit unei cercetări a Pew Research, majoritatea respondeţilor, cu excepţia celor din Ungaria, Grecia şi Japonia, au declarat că locul de naştere nu contează în stabilirea identităţii naţionale, considerând mult mai important limba maternă.

Chiar dacă în Papua Noua Guinee se vorbesc cele mai multe limbi, tot limba engleză este considerată ca fiind cea mai puternică.

scrisă de Florin Casota 
sursa: descopera.ro

Diana Krall - The Look Of Love


De unde provine mirosul cărţilor vechi?

Image result for carti vechi, floriCărţile vechi capătă un miros specific, deseori îndrăgit de pasionaţii de lectură.

Secretul din spatele mirosului produs de cărţile vechi se află în compuşi organici volatili din care sunt alcătuite paginile cărţilor, informează IFL Science. 

În timp aceşti compuşi se descompun şi elimină chimicale în aer. De asemenea şi cărţile noi au un miros specific. Diferitele materiale utilizate în timpul producerii cărţii pot schimba mirosul cărţii. Compound Chemistry sugerează că notele de alună sunt redate de benzaldehide, în timp ce notele de vanilie sunt produse de vanilină. Mirosul dulceag provine de la toluen, etil benzen şi 2-etil hexanol.

scrisă de Oana Bujor
sursa: descopera.ro
sursa foto 

Recomandari de vara de la librarii Humanitas

Va propunem acum cateva recomandari de lectura de vara, cate una de la fiecare echipa de librari din tara:

Vecin cu viata. Poezia ortonima. 1911-1935 - Fernando Pessoa

Povestea lui Genji - Murasaki Shikibu 

Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015 - Radu Vancu


Lumea explicata. Descoperirea stiintei moderne - Steven Weinberg

Fata cu fragi - Lisa Strømme

1913. Vara secolului - Florian Illies

Imparatul Portugaliei - Selma Lagerlof

Inocentii - Ioana Parvulescu

Metamorfoza. Integrala prozei antume - Franz Kafka

Aviatorul - Evgheni Vodolazkin

Iata-ma - Jonathan Safran Foer

Obosit de viata, obosit de moarte - Mo Yan

Extraconjugal - Mihai Radu

Cel care cheama cainii - Lucian Dan Teodorovici

articolul integral, la sursa: hotnews.ro
de Smile Media
              

Un gigant media cumpără 22% din editura care publică "Urzeala Tronurilor"


Image result for Urzeala TronurilorBertelsmann îşi va majora participaţia pe care o deţine la editura Penguin Random House care publică, între altele, "Urzeala Tronurilor", cu 22%. Firma germană ajunge astfel la un procent de 75%, într-o înţelegere cu grupul britanic media Pearson, în valoare de un miliard de dolari, potrivit Hollywood Reporter.


Compania britanică media Pearson, celălalt acţionar al grupului editorial, va rămâne cu o participaţie de 25% din Penguin Random House, în urma înţelegerii care este aşteptată să se finalizeze în septembrie şi aşteaptă aprobarea autorităţilor.


articolul integral, la sursa: mediafax.ro 
scrisă de Anca Olteanu

Teatrul tăios vine pe scena bucureșteană

Image result for Undercloud 2017A zecea ediție a festivalului Undercloud, dedicat teatrului independent, adună la București câteva spectacole legate de nume-vedetă din teatrul contemporan.(...)

Ediția aniversară reunește, pe lângă spectacolele din străinătate, producții românești invitate, dar și 17 reprezentații în competiție, anunță organizatorii manifestării programate între 22 și 31 august.

articolul integral, la sursa: cotidianul.ro

București: Pictorul Theodor Aman – carte de colorat pentru copii, vineri, 11 august, ora 12:00

Muzeul Municipiului București invită copiii cu vârste cuprinse între 5 și 9 ani la evenimentul de lansare „Pictorul Theodor Aman – carte de colorat pentru copii”, desfășurat la Muzeul Theodor Aman în ziua de vineri, 11 august, ora 12:00.

Cartea de colorat dezvăluie într-o manieră prietenoasă și creativă detalii despre maestrul Theodor Aman, relatate de către fiica adoptivă a acestuia, soprana Zina de Nory. Volumul învăluie într-o poveste viața și activitățile artistului, punctând elementele importante prin diverse secțiuni de lucru.
Imaginile sunt realizate după opere ale artistului aflate în patrimoniul Muzeului Theodor Aman.

Copiii vor avea ocazia să reinterpreteze creația pictorului și să se transpună în atmosfera tablourilor, colorând sau completând imaginile după propriile idei.

Publicația reprezintă o inițiativă inedită a Muzeului Municipiului București, care are darul de a apropia cei mai mici vizitatori de patrimoniul valoros al orașului. Iniţiativa face parte din strategia Muzeului Municipiului București de a familiariza copiii cu instituțiile de cultură, volumul fiind primul dintr-o serie dedicată publicului foarte tânăr.

Acest volum reprezintă atât o amintire plăcută a vizitei copiilor la Muzeul Aman, cât și un instrument de înțelegere a vieții unui artist special și de apropiere a copiilor de artă într-un mod plăcut, care le dezvoltă în același timp imaginația, atenția și abilitățile artistice.

Volumul „Pictorul Theodor Aman – carte de colorat pentru copii” a fost realizat de Editura MMB 2017, autori fiind: Angelica Iacob, Șef Serviciu Relații Publice, Marketing, Proiecte Cultruale la Muzeul Municipiului București, Ionica Tarău, specialist în educație, și Alexandra Zbuchea, expert în marketing muzeal.

Detalii: http://evenimente.muzeulbucurestiului.ro/calendarmmb/detail/541/1502442000000

Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Municipiului București.

sursa: cimec.wordpress.com

Un poet rătăcit - Nina Cassian


Școlarizarea împotriva educației

Fragment din prefața volumului Cum suntem imbecilizați. Curriculumul ascuns al școlarizării obligatorii, de John Taylor Gatto, cea mai radicală critică a învățământului public.

(…) Pe acest fond am dat peste cărțile, articolele și materialele video (și, în general, personalitatea) lui John Taylor Gatto. Am avut un mic șoc cultural, intelectual și existențial. În primul rând din cauza asemănării experiențelor – păstrând totuși proporțiile și diferențele.

Apoi, din cauza punerii în discuție, cu temeiuri și cu pricepere, a multor idei primite de-a gata despre educație – adevărate marote – cu care operam, conștient sau nu (e drept, cu o insatisfacție și dubii crescânde): că școlarizarea sau instrucția formală se suprapune mai mult sau mai puțin cu educația (sau, oricum, reprezintă grosul acesteia); că este în primul rând (și aproape exclusiv) o activitate de natură intelectuală; că necesită un corp de experți – „cadrele didactice” – adevărați apostoli eroici, mereu subapreciați, mereu subfinanțați, mereu prea puțini și prea puțin ascultați; că necesită un arsenal tehnic specializat care presupune compartimentarea cât mai riguroasă pe discipline (evident, cu programă aferentă, „științific” elaborată), pe ani de studiu, gruparea elevilor sau studenților în colective omogene ca vârstă (clase sau grupe), segmentarea activităților în calupuri temporale standardizate (ore, seminarii, cursuri), evaluarea și motivarea prin sisteme complexe și „riguroase” de notare, și multe altele. Dar poate cel mai mult m-a surprins ideea lui conform căreia prostia în masă (mai elegant și mai ipocrit numită „ignoranță”; sau, cu ingenuitatea celui care cu ciocanul în mână vede doar cuie, „lipsa de educație”) este un mit. Și anume un mit cu origini iluministe, perpetuat ca ideologie de serviciu a sistemului modern de școlarizare publică obligatorie care s-a transformat într-un gigantic proiect asistențial de prezervat slujbe, contracte, funcții, structuri întregi (e.g. inspectoratele școlare), bugete, resurse sau pur și simplu putere coroborată cu sentimentul propriei importanțe. Școala a devenit, cu cuvintele lui și titlul unuia din capitolele acestei cărți, o „școală psihopată” (psychopathic school).

De asemenea, forța retorică a lui Gatto împinge lucrurile până într-acolo încât te face să contempli posibilitatea ca școlarizarea nu doar să nu facă (suficient) bine, ci chiar să facă rău. În cei circa treizeci de ani în care a predat în diferite școli generale (șase la număr, din diferite cartiere și de diferite nivele socio-economice și culturale) și a câștigat în mod repetat premii de profesorul anului în zona New York (la nivel de oraș de trei ori; la nivel de stat federal o dată), s-a copt tot mai clar în el conștiința că face lucruri bune numai în măsura în care reușește să se sustragă vigilenței establishment-ului educațional. Iar dacă ar opera în virtutea comandamentelor acestuia, le-ar face mai mult rău copiilor. Ajuns în acest punct, cum însuși spune, a inspirat adânc și și-a dat demisia. Una din concluziile lui, pe care citind-o m-au trecut fiori reci pe șira spinării, e că we need less school, not more (avem nevoie de școlarizare mai puțină, nu de mai multă – din nou, titlul unuia din eseurile cuprinse în prezentul volum). Și în această carte – dar și în altele – el povestește modalitățile prin care a putut (și a trebuit, în virtutea propriului imperativ moral de a nu-și bate joc de elevii din fața lui) fenta rigorile regulamentelor tocmai pentru a scoate tinerii din groapa lâncezelii și dezinteresului. Întâi de toate – și deja avem primul element de diferențiere majoră față de modelul zis „public”, sau, mai sec și mai precis, „de stat” – s-a aliat cu părinții, cărora le-a explicat situația și i-a pus la cârma proiectului de recuperare educațională a propriilor copii. Apoi și-a asumat riscul de a descătușa opțiunile, pasiunile și interesele libere ale elevilor săi mizând pe ideea că, odată ce un tânăr își asumă un rol activ în propriul proiect educațional, motoarele acumulării, maturizării și discernământului se turează și se rodează, revărsându-se, prin abilități, cunoștințe, experiență, caracter în toate domeniile vieții în care acesta este implicat. Îmi vine în minte aici exemplul elevei de școală secundară (gimnaziu, la noi) pasionate de înot, veritabilă legumă (iertată-mi fie expresia) la orele normale de limbă și literatură engleză (al căror „titular” era Gatto) care, scutită de prezența regulată la școală (repet, în colaborare cu părinții) a ajuns pe de o parte să persevereze în sportul menționat, iar pe de alta să elaboreze un ghid minuțios al tuturor piscinelor din zona New York-ului pe care le-a frecventat atât de bine făcut încât a fost contactată de edituri de prestigiu pentru drepturile de autor și publicare. Reținând că poate e vorba de un criteriu extrașcolar cam „americănesc” de self made man/woman (poate că nu e cel mai bun posibil), e totuși remarcabil pentru un copil de gimnaziu.

Mergând mai departe cu descrierea strategiei lui Gatto de a salva ce se mai poate din educația copiilor din calea tăvălugului școlarizării, trebuie evidențiat și faptul că elevii „lui” – adică cei care optau pentru astfel de strategii; căci nu erau neapărat toți, iar el, bineînțeles, nu-i putea obliga la așa ceva – erau nevoiți să ia note (scoruri, în sistemele americane) mari tocmai pentru a nu da de bănuit.

Surpriza a fost că, deși părăseau practic școala și „ale școlii” timp îndelungat, aceștia bifau și acest punct mult mai bine decât colegii lor care funcționau în logica sistemului (inclusiv fata cu înotul). Și asta în așa măsură încât Gatto a dat de bănuit din motive opuse celor anticipate inițial: copii se descurcau prea bine. De aici și nominalizările lui repetate (și premiile) pentru titlul de profesorul anului (unde au cuvânt greu de spus și asociațiile de părinți și elevi, nu doar sistemul), cu atât mai surprinzătoare pentru colegii și superiorii lui cu cât clasele sale păreau neobișnuit de marcate de absenteism. L-a îmbrățișat sistemul pe Gatto? Dimpotrivă. L-a șicanat sistematic și în cele din urmă l-a avortat. Și asta pentru că reprezenta aproape un experiment controlat crucial în care, urmând prescripții contrare sistemului, elevii au bătut sistemul și la propriile lui obiective (notele/scorurile) cât și la cele pe care încadrarea în sistem le zădărnicește iremediabil („extra-școlare”), dar sunt esențiale pentru viață.

Că tot am ajuns în acest loc cu discuția, merită să punctez acest refren al scrierilor și cuvântărilor autorului: școlarizarea publică nu are legătură cu viața reală. E ruptă de aceasta și s-a constituit într-o rezervație, un lagăr de perpetuare indefinită și șablonardă a imaturității și neajutorării sub pretextul ingurgitării unui mozaic haotic de informații cu virtuți îndoielnice și cu prețul unui veritabil dresaj întru prostire sau tâmpire – termenul lui Gatto fiind aici chiar cel din titlu: dumbing down. Chiar și clopoțelul care marchează începerea și terminarea activităților este un instrument de educare sistematică în ideea că nimic nu e cu adevărat important și poate fi părăsit de-ndată ce „se sună”.

Odată cu Gatto, cred că putem înțelege că educația adevărată e o floare mai delicată care nu crește pe tarlaua cooperativelor școlare de producție – „școlhozuri”, dacă-mi dați voie să glumesc amar – care sunt școlile noastre publice, și care sunt ca atare nereformabile. Soluțiile pe care le întrevede merg în direcția reîntoarcerii educației în sfera cooperării voluntare firești și a comunităților organice: în familie (homeschooling), în parohie, în firmă, în comunitatea locală (câtă vreme există și este autentică), în școli private, organizații profesionale etc. Adică acolo de unde a fost luată cu arcanul și mutată în universul cu aer concentraționar al învățământului obligatoriu.

ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității. Cărțile Anacronic sunt alese cu grijă și cu intenția de a forma o colecție, o veritabilă bibliotecă pierdută. Le găsiți pe Magazin Anacronic.

Nu ratați ultimele apariții în bună tradiție Anacronic, Wall Street și Revoluția Bolșevică de Antony Sutton și Siluirea maeștrilor de Roger Kimball, două cărți care topesc clișee moderne în care am fost și suntem crescuți privind istoria recenta, respectiv arta.

Autor: Mihai-Vladimir Topan
Anacronic.ro

Stephen King, maestrul din spatele ficțiunii horror

Image result for the dark tower stephen kingPe marile ecrane va apărea în curând pelicula „The Dark Tower/Turnul Întunecat“, bazată pe cartea cu același nume, scrisă de celebrul autor Stephen King.

Filmul deschide poarta către noi aventuri Science Fiction, în care o luptă nesfârșită între bine și rău este în prim-plan și se concretizează într-un decor deșertic. Firul acțiunii este țesut în jurul elementului principal - Turnul Întunecat -, ce are rolul de a menține Universul laolaltă. Stephen King, geniul din spatele acestei povești senzaționale, a scris zeci de bestselleruri, transformate ulterior în filme și emisiuni TV. Acesta a mai creat unele dintre cele mai cunoscute și terifiante personaje din sfera cinematografică.

articolul integral, la sursa: cotidianul.ro 
scris de Alina Chiriţă

Horoscopul scriitorilor: care sunt cele mai creative zodii

scriitori zodiac literar horoscop literar HyperliteraturaProbabil că ultima întrebare pe care ai putea să ți-o pui, citind o carte și citind despre viața autorului, este „Ce zodie e omu’ ăsta?” Ei bine, dacă te-a scurtcircuitat vreodată un asemenea interes pseudo-misticoido-obscur, dacă mai ești și fan al ghicitului în boabe de cafea, în dârele lăsate de limacși și dacă ești destul de bun să prezici starea vremii de a doua zi în funcție de cât de roșu e soarele la apus, ți-am lăsat aici câteva impresii despre temperamentul scriitoricesc al autorilor în funcție de zodia fiecăruia. Eu recunosc că în capu’ meu nu prea se face diferența între zodiac, horoscop, astrologie, chiromanție și voodoo cu păpuși barbie. Adică știu ce înseamnă fiecare, doar că sunt ca daltoniștii ăia care în teorie știu că roșul se distinge de verde, doar că nu pot să le și vadă cu ochiul organic. Să trecem la lucruri cu adevărat fatalist-serioase.

articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro
scrisă de Ioana Vighi

J.K. Rowling, cel mai bine plătit scriitor din lume

Creatoarea britanică a serie „Harry Potter” ocupă primul loc în topul celor mai bine plătiți scriitori din lume în ultimele 12 luni, cu venituri de 95 de milioane de dolari, conform Agerpres.
J.K. Rowling, cel mai bine plătit scriitor din lume
articolul integral, la sursa: stiri.tvr.ro

Mircea Eliade: “Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele și să-şi bată joc de trecutul lui!”

mircea-eliade-anii-60A apărut, acum de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali și scriitori; a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existența unui specific național și chiar posibilitatea inteligenței creatoare a elementului românesc. Să ne înțelegem bine: tinerii aceștia nu depășesc naționalul pentru a simți și gândi valorile universale, ei nu spun: “nu mai sunt român pentru că sunt înainte de toate om, și cuget numai prin acest criteriu umiversal și etern”.


Tinerii aceștia nu disprețuiesc românismul pentru că sunt comuniști, sau anarhiști, sau mai stiu eu ce sectă social universală. Nu. Ei pur și simplu, regretă că sunt români, și ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă nație de pe lume, chinezi, unguri, nemți, scandinavi, ruși, spanioli; orice, numai români nu.

S-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi și a rămâne român. Și caută prin orice fel de argumentare (istorică, filosofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, incapabilă de eroism, de probleme filosofice, de creație artistică, și așa mai departe. Unul dintre ei se îndoiește atât de mult de realitatea unui neam românesc războinic, încât își propune să citească Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii, și i-au învins! Altul crede că orice creier care contează în istoria și cultura “românească” nu e de origine română: Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Hașdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. etc. – toți, dar absolut toți sunt streini.

Sunt slavi, evrei, armeni, nemți, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deștepți, sunt șmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.

Dacă le pronunți vreun nume despre care se știe sigur că e românesc, au alte argumente.

Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă este slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: “strămoșu-meu a fost rus”. Singura lor șansă de a fi oameni adevărati este de a-și dovedi că originea lor nu este curat românească.

Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare, că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări.

Toți tinerii aceștia au de făcut obiecții neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt deștepți și asta îi împiedică să aibă drame interioare, să cunoască profunzimile sufletului omenesc; îi împiedică să aibă probleme. Cine nu are probleme sufletești, cine nu capătă insomnii din cauza meditațiilor și agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei și al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu uită: “Neant! Agonia! Zădărnicia!”, cine nu se dă cu capul de pereți ca să afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” și “viata interioară” acela nu poate fi om, nu poate cunoaște valorile vietii și ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt deștepți – ce oroare! Unde poate duce deșteptăciunea? La ce-ti folosește faptul că poți cunoaște, superficial realitatea – când îți lipseste facultatea de a imagina probleme, îți lipseste boala prin care poți întrezări moartea și existența, îți lipsesc înseși elementele dramei lăuntrice? Tinerii aceștia sunt supărati pe neamul românesc pentru că românii nu au drame, nu au conflicte și nu se sinucid din disperare metafizică. Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică și etică a disperării. Și pentru că disperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii și culturalizări, drept credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. Tot ce nu se găsește în Pascal, în Nietzsche, în Dostoievski și Heidegger – și toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabilă structurii gândirii românești – tot ce nu se găsește în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus și în meditațiile unui catolic în veșnică îndoială nu înseamnă nimic, nu are valoare filosofică, nu are valoare umană.

Alimentați de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice preț o spiritualitate care să se asemene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentală sau rusă – tinerii n-au înțeles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea păcate, având nenumărate lipsuri, dar strălucind totusi cu o inteligență și o simțire proprii. Tinerii au reacționat împotriva curentului de acum zece-doisprezece ani, pornit de la “Gândirea” și “Ideea europeană” (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; publicatiile lui N. Iorga) care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic”, în artă și în gândire și încercase cea dintâi filosofie ortodoxă prin crearea tipologiei românești. Cauzele acestei reacțiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negație a istoriei, relativism în cultură, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante și prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. Dealtfel nici n-am încercat azi să cercetăm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai să denunțăm câteva din aberațiile ultimei mode intelectuale.

Acei care disperează de destinul de a se fi născut români, judecă strâmb meritele și defectele poporului. Ei vor problematică, îndoială, eroism – iar poporului român îi e cu totul străină îndoiala și despre eroi are o conceptie cu totul familiară. Pentru un tânăr intelectual credinta și îndoiala au valoare filosofică, deschid căile meditației prin “probleme”; pentru un țăran român, nu există îndoială, el crede firesc (“asa cum curg apele, sau cresc florile”), fără “probleme” (țăranul român este realist; vezi colecțiile de proverbe, ca să înțelegi cum a reacționat el contra încercărilor de idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat în legătură).

Intelectualii au despre eroi o conceptie morală sau magică; și într-un caz, și în altul, ei judecă individualist, iar la limită, demoniac. Am arătat altădată ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred și despre personagiile biblice și apostolice, că trăiesc într-un rai ca un plai românesc, că gândesc la nevoile lor, familiale, ca și în viață, coboară pe pământ în ceasuri grele, stau de vorbă cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii, așa cum sunt înțeleși de popor și eroii așa cum sunt închipuiți de intelectualii tineri – nu au nimic – de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l dă viata asociată, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame și conflicte.

Apoi, tinerii intelectuali judecă totdeauna un popor prin ce creează, nu-l judecă prin ceea ce este, prin supraviețuirea lui. A “crea” este o concepție individualistă; a fi așa cum a lăsat Dumnezeu, este adevărata axă a “spiritualității” poporului. În concepția poporului, nimic nu se creează, nimic nu se face; lucrurile vin și pleacă, lucrurile se întâmplă. Dar aceasta este o problemă prea complicată pentru a o rezolva aici. Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiția noastră umană, acestea sunt posibilitățile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur și simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace – să ne fie rușine că ne-am născut români, numai pentru simplul motiv că nu găsim în valentele românești ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.

Mircea ELIADE
(Preluare din Vremea, an VI, nr. 304 din 10 Septembrie 1933)

 Rost Online

Doi laureati ai Premiului Nobel pentru Literatură la FILIT 2017

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), care se va desfășura anul acesta în perioada 4-8 octombrie, anunță primii invitați ai celei de a V-a ediții: Svetlana Aleksievici, laureata Nobel pentru Literatură în anul 2015, și Gao Xingjian, laureat Nobel pentru Literatură în anul 2000.

Ediția a V-a a FILIT vine și cu o serie de alte noutăți. Astfel, pe lângă structura cunoscută a evenimentelor (Serile FILIT, Scriitori în centru – Casa FILIT, Casa Poeziei, întâlniri în licee etc.), anul acesta vor fi inițiate alte trei programe: Casa Fantasy (dedicată literaturii fantasy), Casa Copilăriei (dedicată literaturii pentru copii) și Casa cu Absidă (în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor Români, filiala Iași).

În următoarele săptămâni, organizatorii vor anunța și alte nume importante care vor participa la această ediție a FILIT: scriitori străini și români, traducători, editori, manageri culturali și alte personalități culturale.

Image result for Svetlana AleksieviciSvetlana Aleksievici s-a născut la 31 mai 1948 la Ivano-Frankivsk, în Ucraina. Este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2015. În limba română i-au apărut mai multe volume, dintre care amintim: Războiul nu are chip de femeie (2016), Vremuri second-hand (2016), Soldații de zinc (2016), Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supravieţuitorilor (2015), Ultimii martori (2015).

Image result for Gao XingjianGao Xingjian s-a născut la 4 ianuarie 1940, în Ganzhou, Jiangxi, China. Este scriitor și critic francez de origine chineză, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2000. În limba română urmează să-i apară în anul 2017 două volume: Să-i cumpăr o undiţă bunicului meu (nuvele) și Arta unui om liber (eseuri).

FILIT este un proiect anual finanțat de Consiliul Judeţean Iaşi prin Muzeul  Național al Literaturii Române Iaşi și a reunit, la primele patru ediții, sute de nume mari ale scenei literare mondiale și zeci de mii de participanți.

sursa: 360uaic.ro 
surse foto: foto1, foto2

The 2017 Man Booker prize longlist

Booker Prize Arundhati Roy, Paul Auster, Zadie Smith
International range … longlisted authors (from left) Arundhati Roy, Paul Auster and Zadie Smith. Composite: Chandni Ghosh / Getty / Dominique Nabokov

 

The 2017 Man Booker prize longlist

4321 by Paul Auster (Faber & Faber)

Days Without End by Sebastian Barry (Faber & Faber)

History of Wolves by Emily Fridlund (Weidenfeld & Nicolson, Orion Books)

Exit West by Mohsin Hamid (Hamish Hamilton, Penguin Random House)

Solar Bones by Mike McCormack (Canongate)

Reservoir 13 by Jon McGregor (4th Estate, HarperCollins)

Elmet by Fiona Mozley (JM Originals, John Murray)

The Ministry of Utmost Happiness by Arundhati Roy (Hamish Hamilton, Penguin Random House)
Lincoln in the Bardo by George Saunders (Bloomsbury)

Home Fire by Kamila Shamsie (Bloomsbury)

Autumn by Ali Smith (Hamish Hamilton, Penguin Random House)

Swing Time by Zadie Smith (Hamish Hamilton, Penguin Random House)

The Underground Railroad by Colson Whitehead (Fleet, Little, Brown)

articolul integral, la sursa: theguardian.com
autor: