CODUL ARUNDEL – Vechi manuscris în care Da Vinci detaliază zborul, mecanica, optica și vorbește despre apa de pe Lună e disponibil la descărcare pentru publicul larg

Pentru prima dată putem descărca o copie completă a unui manuscris vechi scris de Leonardo Da Vinci în care marele inventator detaliază numeroase descoperiri, precum zborul, mecanica, optica și vorbește chiar de… apa de pe Lună. O versiune completă online a uneia dintre cele mai importante lucrări ale lui Leonardo da Vinci, Codul Arundel, este disponibilă în prezent pentru descărcare gratuită de pe site-ul Bibliotecii Britanice. Leonardo di Ser Piero da Vinci, mai cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost un pictor, sculptor, arhitect, muzician, om de știință, matematician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor.

Da Vinci este considerat a fi avut una dintre cele mai strălucite minți pe care lumea le-a cunoscut vreodată, iar scrierile sale încă influențează știința, tehnologia, medicina, arta și numeroase alte domenii, asta la aproape o jumătate de mileniu după moartea sa.

Versiunea electronică a lucrării lui Da Vinci a fost publicată în 2007 de Biblioteca Britanică, în colaborare cu Microsoft, dar noua versiune permite unui utilizator să vadă în detaliu scrierile lui Leonardo da Vinci și să „miște” practic manuscrisul ca și cum ar ține în mână o carte adevărată.

Manuscrisul a fost scris de geniul din Florența între 1480 și 1518 și include, de asemenea, schițe și grafică a unor avioane, parașute, submarine sau automobile. Codex Arundel ocupă locul al doilea ca importanță printre lucrările lui Leonardo da Vinci, în spatele celor douăsprezece volume ale Codului Atlanticului.

Leonardo-da-vinci-ancient-manuscript

sursa: http://www.bl.uk/turning-the-pages/?id=cb4c06b9-02f4-49af-80ce-540836464a46&type=book

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Manualele vor fi alese în funcție de autori și vor fi tipărite numai la Editura Didactică şi Pedagogică

Ministrul Educaţiei anunţă noi modificări referitoare la manuale. Liviu Pop spune că, de acum încolo, manualele care vor ajunge la elevi nu vor mai fi alese în urma unui concurs între edituri.

Image result for editura Didactică și PedagogicăÎn același timp, proiectele câștigătoare vor fi tipărite numai la editura Didactică și Pedagogică, iar aceasta va fi trecută în subordinea Ministerului Educației.

Editura Didactică și Pedagogică va trece în subordinea Ministerului Educației și nu vom mai face concurs între edituri. Va fi un concurs între autorii de cărți sub sigla Editurii Didactice și Pedagogice. Nu o să scoatem pe nimeni de pe piață. Toți autorii de cărți, profesori și cercetători, oameni de știință vor putea edita sub sigla Editurii Didactice și Pedagogice, a declarat ministrul Educației.

sursa: stiri.tvr.ro

Reguli controversate la o școală de prestigiu din Regatul Unit. Ce le este interzis elevilor

Image result for King James's School
King James's School, din Almondbury, este una dintre cele mai prestigioase școli. Instituția de învățământ a adăugat 40 de reguli pentru a-i face pe elevi să aibă un comportament mai civilizat, potrivit Mirror
Noul regulament le interzice elevilor să folosească argoul, să se holbeze la ferestre sau să ridice din umeri. Elevii nu au voie să "răspundă cu o voce prostească", să meargă încet pentru a crea blocaje, să zâmbească  sau să se strâmbe, să ridice sprâncenele sau să se uite la alții când sunt certați.

Multe persoane au criticat aspru aceste schimbări exagerat de stricte și susțin că încalcă drepturile omului.

sursa: antena3.ro 
sursa foto

Revista „Misterele Dunării” strigă… după colaboratori!




Anunț important!
Numărul 4 al revistei „Misterele Dunării” se află în pregătire.
Redactorii Mihai Tiulimeanu și Nicolae C. Ariton vă așteaptă cu materiale pentru publicare.
Toți cei care doresc să publice un articol, sunt rugați să scrie pe adresa de email a redacției, mistereledunarii@gmail.com
În imaginea de mai sus, coperțile primleor trei numere, deja publicate.
În imaginea de jos, distribuția revistei la chioșcurile de ziare din Tulcea…




 

9 Septembrie 2017

sursa: mistereledunarii.wordpress.com

Cu (dar mai bine fără) Goagăl translate

În limba română: "poate ar fi trebuit să mă pieptăn".

În limba engleză, tradus cu goagăl translate: "maybe I should have married".

Înţeleg că partenerul strategic Goagăl mai are şi alte variante de traducere a aceleiaşi fraze :).

1traducator

Opera Comică pentru Copii deschide stagiunea cu „Flautul fermecat”

Image result for Opera Comică pentru Copii 



Odată cu începerea anului școlar, Primăria Capitalei prin Opera Comică pentru Copii deschide stagiunea 2017-2018 și îi așteaptă pe cei mici cu spectacole îndrăgite din stagiunile trecute și cu premiere din toate genurile artistice. Astfel, în weekend-urile 9, 10 și 16, 17 septembrie cei mici sunt invitați la patru reprezentații ale operei „Flautul fermecat” de W. A. Mozart, la Sala Mare. Pe 16 și 17 septembrie, de la ora 18:30, respectiv 10:00 va avea loc premiera operei „Bastien și Bastienne” de W. A. Mozart, recomandată copiilor de peste 3 ani.

Spectacolul reprezintă debutul pe scena Sălii UnderGrant a unei echipe tinere de creație formată din dirijorul Răzvan Apetrei, regizoarea Irina Crăiță și scenografele Bianca și Sabina Veșteman.

Lista premierelor din luna septembrie continuă cu spectacolul „Lumea păpușilor” după baletul clasic „Coppelia”, cu un libret scris de Charles-Louis-Étienne Nuitter și pus în scenă prima oară la Opera din Paris, în 1870. La București, spectacolul, în regia și coregrafia lui Cătălin Caracaș, se va juca începând cu 22 septembrie, în Sala Mare.

Salonul Mozart își așteaptă micii spectatori într-un spațiu renovat, cu îmbunătățiri realizate pe măsura nevoilor publicului tânăr. Pe 16 și 17 septembrie copiii sunt invitați la „Salonul de scenografie”, un atelier interactiv în care cei mici descoperă secretele creării unui spectacol sub îndrumarea scenografei Bogdana Pascal, iar apoi se vor întâlni cu „Directorul de teatru”, o punere în scenă ingenioasă după opera omonimă a lui W. A. Mozart, semnată de regizorul Cristian Mihăilescu. După spectacolele din weekend va continua programul de mare succes „În spatele cortinei”, care va fi îmbogățit cu mai multe puncte de atracție și mai mulți ghizi din personalul Operei Comice pentru Copii.

Părinții pot achiziționa abonamente pentru întreaga stagiune a Operei Comice pentru Copii, care cuprind locul asigurat la 10 reprezentații și un puzzle sau un program de sală la spectacole. Cei care cumpără abonamente primesc cadou intrări la evenimentele din Sala UnderGrant și Salonul Mozart, un tur în spatele cortinei și intrarea la o Gală a Operei Comice pentru Copii.

Amănunte despre toate cele 45 de titluri programate până la finalul stagiunii, plus alte detalii interesante puteți găsi pe site-ul instituției, www.operacomica.ro, pe pagina de Facebook sau pe aplicația OCC.

Opera Comică pentru Copii este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului București, condusă din anul 2014 de către soprana Felicia Filip. Unică în lume prin segmentul de public căruia i se adresează, Opera Comică pentru Copii are lunar peste 10 000 de spectatori. Pentru stagiunea 2017-2018 sunt programate deja peste 400 de reprezentații, dintre care 16 premiere.

scrisă  d  
sursa: psnews.ro

Compania care a interzis cuvântul "angajat" la birou şi de ce angajaţii Apple nu au voie să folosească expresia "din păcate"

Image result for employeeDe ce anumite companii interzic unele cuvinte? Unele corporaţii interzic anumiţi termeni şi îi inlocuiesc cu alţi termeni care au o sonoritate mai pozitivă. Care este efectul?

Steve DiFillippo, CEO al Davios, lanţ de restaurante din SUA, a interzis utilizarea cuvântului "angajat" la birou. "Cred că acest cuvânt este un cuvânt oribil. Cine vrea să fie angajat? Nu este un status pentru care să te străduieşti să-l obţii", recunoaşte DiFillippo. În schimb, angajaţii se numesc "oaspeţi interiori".

Acesta spune că mulţi chelneri şi bucătari trec de la un restaurant la altul, iar când ajung la Davios îşi dau seama că e altfel. Şeful restaurantului spune că noul cuvânt le dă un sentiment de putere angajaţilor.
(...)
Potrivit unui raport dezvăluit în 2011 în Wall Street Journal, angajaţii Apple nu au voie să folosească expresia "din păcate", iar în schimb să folosească "după cum reiese", care sună mai puţin negativ atunci când apare o problemă cu produsul. De asemenea, ei nu aveau voie să folosească cuvinte precum "eroare" sau "încins" şi să folosească cuvinte sau expresii precum "nu răspunde" sau "cald".

articolul integral, la sursa: businessmagazin.ro

Autor: Florin Casota

Faceţi naibii ceva şi pentru presă!

Image result for presa romaneasca de astaziMihai Tudose la RTV, Lia Olguţa Vasilescu la Antena 3, Traian Băsescu la B1 TV, Ludovic Orban la Digi 24 şi Liviu Dragnea peste tot. Posturile de radio, de la cele publice şi continuând cu cele private, puţinele ziare care mai apar pe hârtie şi site-urile de informaţii abundă de ştiri legate de ce-a mai făcut Klaus Iohannis, de ce n-a mai zis Laura Codruţa Kovesi şi de reacţiile ambasadelor la propunerile legislative ale lui Tudorel Toader. Doamnele şi domnii amintiţi, şi nu doar ei, sunt extrem de prezenţi şi pe reţelele de socializare, dar asta, în principal, prin metoda copy-paste. Copy de pe articolul din media tradiţională şi paste pe conturile de pe reţelele sociale. Gratis.

Aleşii, numiţii şi renumiţii ne vorbesc cât e ziua de lungă şi seara de scurtă că s-au majorat salariile la bugetari, că vor creşte pensiile, că profesorii trebuie să se pregătească pentru a-şi primi restanţele salariale, că medicii pot să stea liniştiţi fiindcă vine şi rândul lor, că tinerii pensionari din poliţie nu au de ce să-şi facă griji pentru că nimeni nu le va tăia pensiile, că se refac reţelele de irigaţii, că în cadrul Programului Centenar vor fi realizate lucruri nemaipomenite şi că România va fi educată. Toate faptele de vitejie trecute, prezente şi viitoare sunt preluate şi transmise mai departe de Presă sec ori cu comentariile de rigoare.

La Bucureşti şi peste tot în ţară pe unde-şi plimbă preţioasele lor trupuri, mai-marii zilei dau nas în nas cu reporteri şi cu moderatori, dar nici unul nu-şi pune problema din ce naiba trăiesc oamenii ăştia şi redacţiile din care fac parte. Fără presa asta aşa cum e ea, adică la fel ca societatea românească în ansamblul său, nici mai bună, nici mai rea, democraţia noastră, câtă e, s-ar duce naibii, şi ţara ar fi invadată de fake-news-uri, unele dintre ele extrem de periculoase, puse în circulaţie de nişte iresponsabili ori de către nişte proşti.

Cu rare, foarte rare excepţii, posturile de televiziune centrale sunt pe ducă, iar ziarele mai au un pic şi dau colţul. Colţul acela unde pe vremuri erau tarabe pline cu publicaţii. O ţară care nu produce mai nimic şi care consumă tot mai mult din import nu are la ce şi pentru ce să-şi facă reclamă, iar multinaţionalele, considerând România o ţară din lumea a patra spre a cincea, plătesc în bătaie de joc pentru apariţiile spoturilor şi machetelor publicitare. Din trei creme de dat pe genunchiul inflamat, din două pastile pentru dureri de spate şi de cot, din câteva tigăi minune şi dintr-un aparat de fugărit celulita de pe coapse nu poţi să ţii un post de televiziune ori un ziar.

În provincie situaţia este mult mai gravă. Publicitatea marilor firme se opreşte la Bucureşti şi se duce pe reţelele create de posturile centrale, industriile locale sunt la pământ, iar proprietarii pizzeriilor preferă să-şi facă reclamă pe reţelele de socializare.

Într-o ţară normală la trup şi la cap există patru Puteri: Legislativul, Executivul, Justiţia şi Presa. Într-o ţară anormală, aşa cum este România, Legislativul a fost călcat permanent în picioare, fiind total decredibilizat, Executivul joacă după îi cântă interesele de grup ale celor care pun mâna pe putere, Cotroceniul, Strada şi Ambasadele, iar Presa se află în moarte clinică. Numai Justiţia boiereşte, aceasta având un statut privilegiat, bani şi putere cât pentru celelalte trei puteri ale statului la un loc, şi chiar mai mult decât atât.

articolul integral, la sursa: cotidianul.ro

scris de Sorin Avram 
sursa foto 

Primul serial istoric despre geto-daci, la un pas de faliment

Primul serial românesc despre geto-daci urmează să fie lansat: care este povestea şi cine sunt actorii participanţi VIDEO
sursa foto


“Producţia primului serial românesc despre daci şi romani, „Getae“, este în pericol – pentru a doua oară – de a nu mai vedea lumina ecranului. Realizatorii au dezvăluit că episodul-pilot a fost abandonat din nou de cei din echipa de filmare.

Într-un comunicat oficial postat pe pagina de Facebook, echipa Getae anunţa că a ajuns într-un impas cu producţia. Singura soluţie pentru finalizarea proiectului, salutat cu deosebit entuziasm la debut, este campania de strângere de fonduri, pe care realizatorii o vor demara luna aceasta.

Iată comunicatul integral transmis de Getae:

„Comunicat Oficial «Getae: Superstiţii şi Război»

Din păcate, după un an de zile de efort intens, am ajuns într-un impas financiar cu producţia episodului pilot. În prezent există 35 de minute de material final (din 48 necesare pilotului) dar care nu vor fi niciodată difuzate din cauza unei revolte a câtorva oameni din echipă iniţială, care au refuzat să-şi dea acordul pentru difuzare (cu toate că ne-am înţeles altfel de la bun început).

În ianuarie 2017, după lansarea teaserului care a obţinut aproape 500 mii views în 12 ore, o parte din echipă s-a răsculat având anumite pretenţii care nu făceau obiectul participării lor în proiectul GETAE. În acel moment mai aveam de filmat două scene (luptă şi consiliul dinaintea bătăliei). În Februarie 2017 am reformat echipă şi am decis să refilmăm tot pilotul în perioadă iunie-iulie 2017.

Cu un casting parţial nou şi mult mai bun, cu o echipă mult extinsă, am început antrenamentele/repetiţiile şi pregătirile alături de nume uriaşe din teatrul şi filmul românesc.

În iunie, anumiţi parteneri nu şi-au ţinut promisiunile contractuale şi astfel s-au amânat filmările pentru care 30 de oameni s-au antrenat zi de zi, au repetat/pregătit, şi-au luat liber şi şi-au anulat vacanţe.

În iulie, pe ultima sută de metri şi în al doisprezecelea ceas eram pregătiţi în sfârşit să refilmăm şi să fie gata totul până în august. Am întâmpinat răutăţi, dificultăţi, opoziţie şi astfel s-a amânat pentru ultima oară refilmarea pilotului.

Până acum s-au investit peste 20.000 euro în această producţie şi mult, foarte mult timp şi pasiune. Suma este infimă pentru un film de acest calibru, dar sunt bani de acasă şi contează mult. Am filmat zeci de zile în perioadă septembrie-decembrie 2016, uneori cu peste 100 de oameni pe platou, timp de zile întregi-câte 12-15 ore pe zi…, dar în zadar.

Materialul arată decent, noi suntem mulţumiţi de calitatea sa pentru un episod pilot, dar aşa cum am specificat nu poate fi difuzat din cauza unor "oameni buni". Ar fi fost difuzabil fără doar şi poate.

În prezent, singura opţiune pentru a refilma şi difuza în sfârşit primul episod al serialului GETAE este o campanie de crowdfund pe care intenţionam să o lansăm în următoarele 30 de zile. Este singură variantă viabilă prin care publicul poate participă activ la finanţarea şi producţia total independenţa a unui serial istoric românesc, bazat pe întâmplări reale.

Noi putem realiza GETAE, materialul existent dovedeşte deja acest lucru oricui.

Vă asigurăm că regretăm cel mai mult efortul celor 6 luni de producţie şi postproducţie, este muncă şi pasiunea noastră. Cândva, acest serial va fi realizat în mod garantat-nu renunţăm. Singura necunoscută este dacă în 2017 cu susţinerea publicului într-o campanie de finanţare…. sau mai târziu când vom găsi resursele adecvate producţiei.

Echipa Getae“

„Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter“

Reacţiile de susţinere au curs pe pagina de Facebook. Cel mai apreciat punct de vedere a fost exprimat de un constănţean, Sorin Popescu, care scrie: „Românii, veşnic dezbinaţi şi fără caracter. Cei care au dezbinat echipa sunt nişte oameni lipsiţi de caracter! În loc să continui un proiect românesc pe un domeniu unde chiar e mare nevoie, îţi iei jucăriile şi pleci acasă. Pur şi simplu nu ai cu cine. Televiziunile mari şi unele vândute străinilor (protv) în loc să facă seriale de retardaţi (las fierbinţi şi atletico textila) mai bine ar lucra pe proiecte legate de dezvoltarea culturii româneşti. Un film istoric e o comoară pentru poporul ăsta!“. El dă şi un sfat celor de la Getae: „Când începeţi campania de crowdfunding, mediatizaţi mult proiectul. Explicaţi-l, faceţi cunoscut subiectul şi veridicitatea istorică a întâmplărilor. Dacă proiectul este unul istoric, compatibil cu realitatea, sunt convins că veţi avea mult mai mult sprijin“.

Irina Viorica Covali regretă situaţia la care s-a ajuns, din nou: „Un serial cu un mare potential. Din pacate, se pare ca istoricul nostru, desi bogat, nu este apreciat atat cat ar trebui. Cu siguranta exista material pentru scenarii care ar putea concura cu seriale de succes ca Vikings, Dinastia Tudorilor si altele. Dar filmele romanesti din ultimul timp tratează subiecte care, după părerea mea, plaseaza producţia românească undeva în josul listei. Păcat“. Lucian Cocoloş întreabă dacă n-ar fi o soluţie difuzarea episodului-pilot chiar şi aşa, neterminat, pentru ca publicul să fie îndemnat să contribuie la finanţare dacă vrea să vadă şi continuarea. „Publicul doreşte mult-mult să vadă acest episod.. Potenţialul e mare şi sunt sigur că spectatorii vor ajuta“.

„Doar echipa noastră detine materialul integral pentru toate sesiunile de filmare. O mica parte a mai circulat si prin cercuri interne, dar controlat. Nu dorim sa ne facem reclama impotriva vointei altora. Suntem mai buni de atat, putem mai mult“, şi-a exprimat opinia echipa de realizatori de la Getae.

Istoria frământată a geto-dacilor din film

Episodul-pilot al producţiei „Geto-dacii. Superstiţii şi război“, realizată de Carpathian Pictures, trebuia să fie difuzat în primăvara anului 2017. Dacă totul mergea conform planului, o dublă premieră urma să se înregistreze în România în această primăvară. Serialul istoric dedicat geto-dacilor era programat să fie difuzat la o televiziune naţională, după o pauză de câteva decenii de la turnarea unor producţii cu caracter naţionalist, precum „Dacii“ (1967, Sergiu Nicolaescu), „Columna“ (1968, Mircea Drăgan) şi „Burebista” (Gheorghe Vitanidis, 1980).

„Geto-dacii. Superstiţii şi război“ este primul serial românesc şi prima producţie autohtonă de acest gen apărută după 1989. Prin serialul conceput de Casa de Producţie Carpathian Pictures în colaborare cu Naţional TV se doreşte reconstituirea unor timpuri care constituie pentru români motiv de mândrie naţională.
Vezina, principalul aliat al lui Decebal

Povestea începe în anul 80 e.n., la sud de Carpaţi, în tribul getic condus de bătrânul taraboste Zuras, care are trei fii: Brassus, Davos şi Vezina. Geţii se luptă cu triburile care au făcut pact cu romanii, iar după victoria asupra Buradavensilor, ei găsesc o comoară fabuloasă. În urma unui vis premonitoriu al tatălui său, Vezina preia conducerea tribului său şi ajunge lider al geţilor, devenind principalul aliat al lui Diurpaneus – cel care avea să fie cunoscut ca Decebal, ultimul rege al dacilor.

Sezonul 1 din serial va culmina cu lupta de la Tapae din anul 87 e.n., în care puternicii romani vor fi spulberaţi de curajoşii geto-daci. Mare parte din filmările episodului-pilot, proiectat a fi difuzat în luna martie la postul Naţional TV, au fost făcute în Dobrogea, acolo unde vor fi turnate şi următoarele episoade din primul sezon. Dacă va fi un succes, serialul va continua cu alte sezoane. Până atunci, echipa „Geto-dacilor“ se pregăteşte să se mute la Medgidia unde, pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, lângă Stadionul Olimpic „Iftimie Ilisei“, vor fi săpate tranşee şi vor fi înălţate palisade pentru scenele unei lupte crâncene. Dacă vremea va permite, filmările încep în februarie.

Un „Braveheart“ al României

Scenaristul, regizorul şi coproducătorul Florin Anghel (32 ani), fondatorul Carpathian Pictures, spune că este un vis din copilărie să realizeze filme istorice. Originar din Feteşti, cineastul lucrează de câţiva ani la producţii despre voievozii neamului, cum ar fi „Basarabii“. Autodidact în cinematografie şi pasionat de istorie, Anghel susţine că vrea să facă din „Geto-daci“ un „Braveheart“ al României.

„La Revoluţia din 1989, eu eram pionier. Fac parte din ultima promoţie care a învăţat istorie la şcoală după manualele vechi, astfel că am cunoscut trecutul cu ochi de copil şi am crescut visând la legendele şi faptele de vitejie ale strămoşilor noştri. Filmul «Braveheart», al lui Mel Gibson, este pentru mine un etalon în materie“, mărturiseşte cineastul.

Producătorul mai spune că a rezolvat cu partea financiară, dar se află la faza provocării mentale, când cei implicaţi în realizarea serialului trebuie să treacă peste toate obstacolele. Florin Anghel spune că echipa lui este foarte motivată să răzbească. „Ne gândim şi la potenţialul pe care l-ar crea aceste filme. Toată emulaţia care se naşte în locurile unde filmăm, oportunităţile pentru comunitate, locuri de muncă temporare sau permanente, interesul turistic – oamenii vor avea o pâine de pus pe masă.

Suntem hotărâţi să învingem. Pentru România, istoria este o resursă impresionantă care poate fi folosită în interes naţional. Asta ar trebui să facem, să valorificăm această resursă“, afirmă Florin Anghel.

Dacii şi romanii

Din distribuţia episodului-pilot fac parte actori necunoscuţi publicului, profesionişti sau amatori. Distribuţia a fost susţinută de corpul figuranţilor, compus din asociaţii de reconstituire istorică, în care Asociaţia Culturală Tomis, al cărui membru este Florin Anghel, are un rol de bază în desfăşurarea filmărilor. Membrii asociaţiei apar de la primele scene ale serialului, iar unul dintre ei joacă rolul fratelui cel mare al lui Vezina, Brassus.

„Dacii“ şi „romanii“ de la Constanţa au recuzita proprie cu care participă la manifestări dedicate istoriei antice, în ţară şi peste hotare. Sunt oameni cu diverse ocupaţii (manageri, şefi de gară, scafandri, liceeni, studenţi), de vârste diferite (15-57 ani), care au două preocupări comune: istoria şi actoria. Să intri în hainele unor strămoşi este pentru ei plăcerea care-i însufleţeşte, cu care-şi ocupă timpul liber, pe care altfel l-ar pierde la televizor.


Dacul este marinar de profesie, romanul este aviator

Marinarul Radu Florin Covaliu (42 ani) este liderul celor 75 membri ai Asociaţiei Culturale Tomis (ACT). În micul său atelier de acasă este meşterită şi întreţinută recuzita asociaţiei: cămăşile, tunicile, încălţările, platoşele, scuturile, coifurile, săbiile încovoiate etc. Materialele sunt cumpărate de la producători, iar unele obiecte, care necesită prelucrare cu dispozitive speciale, sunt comandate din Germania. Îşi alcătuiesc singuri costumaţia, care trebuie să arate cât mai autentic, în respectul adevărului istoric. Vestimentaţia şi armele din dotare vor fi văzute în serial, unde toţi romanii sunt întruchipaţi de oamenii de la Constanţa.

În serialul „Geto-dacilor“, marinarul Radu îşi joacă rolul preferat, de căpetenie dacică, pe nume Tarbus. Colegul său de la ACT, Gabriel Lupaşcu, aviator la Baza Aeriană de la „Mihail Kogălniceanu“, este comandant roman. Statura sa impozantă devine înfricoşătoare când aviatorul îmbracă ţinuta de războinic şi ridică scutul greu de 10 kilograme. „O scenă a trebuit trasă de zece ori până când regizorul s-a declarat mulţumit. Era un frig de minus 5 grade Celsius, am stat ore nemişcaţi, în atmosfera de platou, iar la final abia am putut duce scutul la piept. Pare uşor, dar nu e“, recunoaşte Gabriel.

Bucate după reţetele lui Apicius

Membrii Asociaţiei Culturală Tomis (ACT) se află sub îndrumarea Muzeului Militar Ferdinand I din Constanţa, ai căror coordonatori le-au pus la dispoziţie un spaţiu pentru păstrarea recuzitei. Costin Scurtu, directorul muzeului, îi ajută pe voluntarii ACT cu materiale documentare pentru a se prezenta cât mai bine în faţa publicului. Fiecare contribuie cu propriile resurse la tabloul general: de la apariţie, până la hrana specifică acelor timpuri, preparată după reţetele lui Apicius, bogatul gurmand roman care a trăit pentru desfătarea simţurilor.”[1]
SURSE
  1. http://adevarul.ro/locale/constanta/primul-serial-istoric-despre-geto-daci-pas-faliment-oprit-producatorii-filmarile-doua-oara-1_59a951955ab6550cb88cb178/index.html
  2. Foto: adevarul.ro
articol preluat de pe site-ul: dzr.org

București: Scriitori contemporani la muzeu. Sâmbătă, 9 septembrie, de la ora 13.00, la MNLR

 

Sâmbătă, 9 septembrie, de la ora 13.00, vizitatorii MNLR vor fi așteptați de gazda unei noi ediții a proiectului Scriitori contemporani la muzeu: publicistul, criticul literar și eseistul Paul Cernat.

 
PAUL CERNAT s-a născut pe 5 august 1972, la Bucureşti. Lector universitar la Catedra de Literatură Română a Facultăţii de Litere, Universitatea din București. A publicat, împreună cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, volumele În căutarea comunismului pierdut (Polirom, 2001), O lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (Polirom, 2004), Explorări în comunismul românesc I-II (2004, 2005). Coautor, împreună cu Andrei Ungureanu, al romanului Războiul fluturilor (2005). Debut editorial individual cu volumul monografic Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă (2007).

8 mari opere care l-au inspirat pe Gabriel García Márquez

Gabriel Garcia Marquez carti favorite Hyperliteratura 


Despre Gabriel García Márquez se crede că a scris povestiri și romane care au izvorât pur și simplu din imaginația lui, și mai puțin din întâmplări trăite de-a lungul vieții. Ceea ce e greșit, după cum susține însuși autorul: „Cel mai mult mă amuză când sunt lăudat pentru imaginarul din operele mele, deși adevărul este că nu există un singur rând în toate cărțile mele care să nu fi avut o bază reală.”

A crescut într-un mic sat din Columbia și s-a inspirat foarte mult din locurile natale pentru romanul său Un veac de singurătate. De altfel, multe dintre motivele din povestirile scurte își au rădăcini tot în satul în care şi-a petrecut copilăria. Dar în afară de experiențele proprii, și cititul a contribuit la formarea sa ca scriitor.

Într-un interviu pentru „The Paris Review” din 1981, romancierul spunea: „Am pierdut înclinația grandioasă de a citi doar „literatură”. Citesc orice. Încerc să fiu la curent cu tot”. Totuși, modul lui de a scrie a fost influențat și reprezintă o îmbinare fină între creațiile lui William Faulkner, Franz Kafka, F.M. Dostoievski sau Juan Rulfo. Iată o listă cu 8 cărți care l-au marcat profund pe scriitor încă din adolescență.

articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro
de Contribuitor Hyperliteratura 

Cum să-ți promovezi cartea. 8 sfaturi pentru a ajunge repede la public

Vrei


să înveți cum să vinzi un milion de exemplare?
să devii un autor de succes cu filme la Hollywood după cărțile tale?
să leșine fanii stând la coadă la lansarea ta?
să iei Nobelul în literatură în următorii cinci ani?


Ei bine, articolul ăsta nu te poate ajuta în aceste privințe, dar îți poate crea o imagine despre cum tu, ca autor, îți poți promova singur cartea, cu un minim efort.

În zilele noastre, și mai ales în România, trebuie să ții cont de faptul că dacă tu, ca autor, nu investești câtuși de puțin în titlul tău (iar aici mă refer în special la timp, nu la bani), nimeni, de la editura la care ai publicat până la librării, fizice sau online, unde se poate găsi cartea ta, chiar și până la cititori, nu o va face în locul tău.

articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro  
Scrisă de Andrei Ruse

Sf. Gheorghe: Ziua Limbii Române la Prima Școală Românească din Sf. Gheorghe, jud. Covasna

 


Sărbătorim ”Ziua Limbii Române” la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, la punctul muzeal Prima Școală Românească, în perioada 31 august-1 septembrie 2017.

Astfel în data de 31 august vă așteptăm în intervalul 10,00-15,00 cu următoarele activități: vizită ghidată la punctul muzeal Prima Şcoală Românească, scurtă prezentare despre istoricul acestei sărbători, ateliere de scriere cu pana și pe tăblițe.

Iar în data de 1 septembrie 2017 vă invităm să luați parte la evenimentului cultural-literar dedicat Zilei Limbii Române – ”O poveste a limbii române – de la Romulus Cioflec la Adrian Munteanu” ,  de la ora 15,00, la punctul muzeal Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe, județul Covasna.
Invitat special va fi poetul Adrian Munteanu, poet reprezentativ al literaturii române contemporane, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov.


Sub aura limbii române, Adrian Munteanu își prezintă turneul de performanță poetică (iun.-aug.2017) desfășurat timp de aproape trei luni în SUA și Canada.

Au fost susținute 11 recitaluri în săli sau biserici din Seattle, Vancouver, Toronto, Hamilton, Quebec, Montreal și Ottawa.

Sute de români americani sau canadieni au aplaudat ridicarea poeziei la rang de spectacol, armonia și emoția comună degajate din sonetele recitalului FLUTURELE din FÂNTÂNĂ, titlul volumului lui Adrian Munteanu.

Intrarea este liberă.
 
Adresa la care se vor desfăşura evenimentele este: strada Váradi József 40, Sfântu- Gheorghe, județul Covasna.

Vă așteptăm cu multe surprize în aceste două zile de sărbătoare a limbii române!

Cristina Ioana Felea-Baubec
Muzeograf PR
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

sursa: cimec.wordpress.com

Festivalul Awake (1-3 septembrie): O bibliotecă cu 400 de volume va fi amenajată pe domeniul Teleki

Festivalul Awake: O bibliotecă cu 400 de volume va fi amenajată pe domeniul Teleki 


O bibliotecă cu 400 de volume, care va conţine cărţi de ficţiune, nonficţiune, serii autobiografice şi de mărturii, va fi amenajată de organizatorii festivalului Awake (1-3 septembrie) împreună cu editura Litera, pe domeniul Teleki din Gorneşti, judeţul Mureş.

Biblioteca va avea un design arhitectural special, inspirat dintr-un cub de bibiliotecă supradimensionat şi va cuprinde peste 400 de volume, printre care se vor regăsi unele dintre cele mai bune cărţi de ficţiune, nonficţiune, serii autobiografice şi de mărturii: "Lupta mea", de Karl Ove Knausgård, cărţile-mărturie ale laureatei Premiului Nobel pentru  Literatură,  Svetlana Aleksievici: "Războiul nu are chip de femeie", "Ultimii martori" şi "Soldaţii de zinc", romane distinse cu Premiul Man Booker: "Scurtă istorie a şapte crime", de Marlon James, "Io contra Statele Unite ale Americii", de Paul Beatty, "O cale îngustă spre nordul îndepărtat", de Richard Flanagan.

Pe domeniul castelului, spectatorii vor putea răsfoi şi cărţi ecranizate recent precum "Tony & Susan", de Austin Wright ("Animale de noapte", în regia lui Tom Ford), "Înainte să te cunosc", de Jojo Moyes sau "Carol", de Patricia Highsmith;  - romane ale unor autori contemporani, dar şi clasici, precum Agatha Christie, Richard Yates, James Joyce, E.L. Doctorow, William Saroyan, F.Scott Fitzgerald.

Pe rafturi vor fi şi cărţi de spiritualitate şi dezvoltare personală: "Cum să iubeşti", "Cum să te relaxezi", "Cum să mergi",   de Thich Nhat Hanh, "15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit", de Luminiţa Saviuc, sau "Jurnal de mindfulness", de Corinne Sweet; cărţi de călătorie, de colorat şi terapie antistres, precum "Pădurea fermecată şi "Grădina secretă", ale renumitei ilustratoare Johanna Basford.

articolul integral, la sursa:news.ro
Scris de Aura Marinescu

George Orwell: „Scriu din pur egoism, pentru a mă răzbuna pe adulţii care m-au umilit în copilărie”

Deși i-am citit cu siguranță cărțile, măcar 1984 sau Ferma animalelor, tot atât de sigur e că nu știm foarte multe despre el.

Născut ca Eric Arthur Blair în Motihari, Bihar, India, scriitorul şi-a schimbat ulterior numele în George Orwell. Se presupune că acesta ar fi fost preocupat de reputația părinţilor săi în timpul în care ar fi fost vagabond. A avut mai multe pseudonime, dar acesta i s-a părut cel mai anglican. “It is a good round English name.” Prenumele „George” a fost inspirat din cel al Sfântului Patron al Angliei, iar „Orwell” a fost luat de la râul cu același nume din Suffolk, Anglia. Când s-a născut, avea o soră în vârstă de 8 ani pe nume Marjorie, iar când el împlinea 8 ani, o altă soră venea pe lume, Avril. Părinţii săi au fost Ida Limozin Blair şi Richard W. Blair, plasat în Motihari pentru munca sa în cadrul Departamentului de Opiu al (British) Indian Civil Service. Orwell își amintește că tatăl său era un om aspru care întotdeauna îl refuza.


A studiat dreptul la Inns of Court din Londra. Se spune că i-a influenţat foarte mult scrisul. Ȋnsă multiplele experienţe de viaţă l-au întărit şi i-au definitivat stilul de scris:

Ȋn copilărie, era bătut adesea de un coleg de la şcoala-internat în care învăţa, Sf. Ciprian, perioadă povestită în Such, Such Were the Joys. Eseul nu a fost publicat decât după moartea lui. Tot acolo se întâlnea zilnic cu viitorul scriitor Cyril Connolley. Deşi toţi prietenii săi îl vedeau fericit, în aceeaşi perioadă el scria despre copilăria mizeră pe care a avut-o.

Venind dintr-o familie din clasa de mijloc, părinții săi nu-și puteau permite să-l trimită la o școală privată scumpă, aşa că Orwell s-a străduit să câștige o bursă și și-a acoperit cea mai mare parte din cheltuielile de școlarizare la Şcoala Eton.

În perioada 1922-1927, Orwell a lucrat ca poliţist în Birmania, pornind pe urmele tatălui său. După promovarea examenului, a devenit asistent al inspectorului de poliţie în Indian Imperial Police, Birmania. A lucrat mai ales în nordul Birmaniei, ceea ce i-a conferit informaţii de primă mână pentru romanul său Zile birmaneze şi pentru eseul Shooting an Elephant.

Ȋntre 1928 şi 1932 a locuit în Paris şi Londra. Ȋn Londra, se plimba prin împrejurimile sale și prin mahalale şi făcea cunoştinţă cu şomerii şi nevoiaşii. Ȋn Paris, a trăit într-un cartier al clasei muncitoare şi, pentru a putea scrie în continuare, şi-a găsit un loc de muncă ca plongeur (spălător de vase). Aceste experienţe i-au permis să cunoască îndeaproape clasa muncitoare şi sărăcia din Marea Britanie, probleme care au fost descrise cu detalii vii în prima sa carte, Down and Out in Paris and London.


Toată viaţa sa este plină de lucruri interesante, dar există şi multe amănunte mai ciudate pe care nu toţi le cunosc despre vestitul scriitor:

Orwell dorea să se înscrie în armată, însă problemele medicale au fost un impediment; spera chiar la un rol politic în „Home Guard”. După ce a fost respins, a lucrat, din 1940 până în 1943, pentru BBC Eastern Service. Nu-l încânta deloc faptul că lucra pentru Ministerul Informaţiilor (la BBC), informarea pe care o făcea legat de cel de-Al Doilea Război Mondial nu i se părea esenţială, aşa că şi-a dat demisia în 1943 şi a revenit la meseria de scriitor.

Odată, Eric a făcut o păpuşă voodoo din săpun unui prieten de care nu îi plăcea. Când s-a dovedit că acel copil chiar a fost rănit, Eric a abandonat ideea înspăimântat. A mai făcut năzbâtii, s-a dat drept o femeie care a scăpat de obezitate sau i-a trimis inspectorului din orașul Southwold un șobolan mort de ziua lui.

Profesorul său de franceză de la şcoala Eton era nimeni altul decât scriitorul Aldous Huxley.

Ȋn Birmania, şi-a lăsat mustaţă şi și-a făcut câteva tatuaje pe încheieturile degetelor de la mâini.

Se fac des confuzii între cartea 1984, a lui George Orwell, şi 1974, a lui David Peace; 1984 a fost finalizată de autor chiar înainte de moartea sa. Cartea se concentrează în jurul luptei fără succes a unui individ împotriva unui regim atotputernic. Poţi citi pe Hyperliteratura o recenzie a cărţii.

Ferma animalelor este o satiră alegorică a Revoluției Ruse din octombrie 1917 și, mai presus de toate, despre cum toate lucrurile au mers extrem de prost în Uniunea Sovietică.

În 1936, Orwell a trăit în nordul Angliei, investigând viața clasei muncitoare și a șomerilor din Lancashire și Yorkshire. A scris o carte bazată pe condițiile de trai, financiare și de sănătate de acolo, publicată în 1937. Ȋn cea de-a doua parte a cărţii, scriitorul discută despre relevanţa socialismului în îmbunătăţirea vieții. Cartea se numeşte The Road to Wigan Pier.

Ȋn primele 6 luni ale anului 1937, Orwell a fost soldat; a condus o unitate militară pentru P.O.U.M., un partid marxisto-anarhist care lupta pentru republicani împotriva fasciştilor lui Franco. A fost împușcat în gât pe frontul din Aragon, în Spania. Glonțul i-a ratat doar o arteră. Era deja slăbit din cauza tuberculozei, așa că a petrecut o mare parte din timp recuperându-se. Cartea sa, Omagiu Cataloniei, reprezintă unul dintre cele mai realiste jurnale ale acelui război.

Era obişnuit să aibă servitor, aşa că, atunci când a revenit în Southwold, îşi supăra familia aruncând gunoaie peste tot, aşteptând ca ceilalţi să cureţe după el.

A devenit tutore pentru un copil cu handicap și a fost profesor la Liceul pentru băieţi din Hawthorns timp de câteva semestre. În 1933, a devenit profesor la Frays College din Uxbridge, iar după ce s-a îmbolnăvit prima oară de tuberculoză, nu a mai predat niciodată.

A lucrat cu jumătate de normă într-o librărie numită Booklovers’ Corner în Hampstead Heath. Proprietatea a devenit în cele din urmă pizzerie, iar în prezent adăposteşte un fast-food.

A fost şi căsătorit. A întâlnit-o pe Eileen O’Shaughnessy la o petrecere și atunci i-a spus prietenului său: „Acesta este genul de fată cu care mi-aș dori să mă căsătoresc.” S-au căsătorit în iunie 1936 și s-au mutat în micul sat Wallington, într-o cabană numită „The Stores”. Şi-au cultivat propriile legume, şi-au deschis un magazin foarte mic în afara cabanei și au crescut capre și pui. Amândoi au iubit aventura, chiar şi faptul că trăiau într-o cabană reprezenta o aventură: era slab încălzită și curgea apă prin acoperișul de tablă care făcea un zgomot teribil atunci când ploua.

Eileen a studiat psihologia, iar odată a avut un curs de engleză susţinut de JRR Tolkien. Fratele său mai mare, de care era foarte ataşată, a fost ucis de o bombă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Aveau un cocoş pe nume Henry Ford, o oaie pe nume Muriel şi un poodle pe care îl chema Marx. Nu departe de ferma lor se afla o altă fermă care se numea Manor Farm, nume pe care, împreună cu numele oii sale, le-a folosit în cartea Ferma animalelor.

În luna iunie a anului 1944, George și Eileen au adoptat un copil de o lună şi l-au numit Richard Horatio Blair. În luna septembrie, s-au mutat într-un apartament în Islington, la 27b Canonbury Square. Eric i-a permis fiului său Richard să doarmă cu un ciocan în pat în loc de obişnuitul ursuleţ de pluş.

Titlul iniţial al cărţii 1984 a fost “Last Man in Europe”. Cea mai mare parte a fost scrisă în 1948, anul definitivării romanului fiind una dintre ipotezele titlului cărţii (simpla inversare a ultimelor 2 cifre din an). Altă teorie ar fi că anul 1984 ar fi apărut în cartea lui Jack London, Călcâiul de fier, ca şi în The Napoleon of Notting Hill, de GK Chesterson. Iar soţia lui Eric a şi scris un poem intitulat „End of the Century, 1984”.

Exteriorul Ministerului Adevărului, din romanul 1984, este inspirat din faţada Casei Senatului, folosită de Ministerul Informaţiei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (unde a lucrat Eileen). Acum aparţine Universităţii din Londra.

În martie 1945, în timp ce Orwell era corespondent de război, Eileen a suferit de histerectomie. A murit pe masa de operație, la 39 de ani, când inima i s-a oprit din cauza anesteziei. Prietenii l-au îndemnat pe Orwell să plaseze copilul (Richard) spre a fi adoptat din nou. Orwell a refuzat și a continuat să aibă grijă de copil, singura sa legătură cu Eileen. Ulterior, disperat după o companioană și o mamă pentru Richard, Orwell a început să cunoască mai multe femei, dar nu a avut succes. Sonia Brownell, o femeie care lucra la aceeaşi publicaţie ca și vechiul său prieten Cyril Connolley, i-a fost până la urmă soaţă, dar nu pentru că îl plăcea, ci pentru banii proveniţi din vânzarea cărţilor sale. Oricum, George nu ar mai fi trăit mult timp. După moartea lui, Sonia a fugit cu averea pe care i-a lăsat-o şi nu l-a crescut pe Richard, în ciuda dorinţei scriitorului. Copilul a fost crescut de mătuşa lui, Avril, împreună cu soţul ei.

Ferma animalelor era așezată de bibliotecari la secţiunea „Literatură pentru copii” pentru ca mesajul cărții să nu ajungă la adulţi, însă George intra în fiecare bibliotecă şi muta cartea la secţiunea potrivită.

Şi-a făcut un duşman din H.G. Wells, autor pe care îl aprecia în copilărie. În eseul Wells, Hitler and the World State, Orwell scria: „perspectiva unilaterală, imaginația mărginită care pe vremea lui Eduard al VII-lea făceau din Wells un vizionar și un profet, acum îl transformă într-un gânditor superficial și depășit.” H.G. Wells i-a răspuns acestuia într-o scrisoare: „Eşti un rahat.”

Nu a fost numai jurnalist și prozator, ci și poet, chiar și numai ocazional. A scris 17 poeme, care au fost bine primite de public.

El a inventat Big Brother. Nu vestitul show de televiziune, ci omniprezentul dictator din 1984. “Big Brother is watching you”. De asemenea, acesta a fost votat cel mai înfricoşător personaj din literatură într-un sondaj de pe site-ul librăriei AbeBooks. Voldemort, personalul din seria Harry Potter, a ocupat locul doi.

A contribuit la mişcarea anti-comunistă. Ȋn 1949, a compilat şi a prezentat Departamentului de Cercetare Informaţii Persoane o listă cu 37 de scriitori şi jurnalişti care se presupuneau a fi comunişti. Lista îl cuprindea şi pe actorul Charlie Chaplin.

A scris mai mult de 350 de articole de-a lungul carierei de jurnalist. A scris de asemenea scenarii, o piesă de teatru, 29 de colecții de povestiri scurte şi trei cărți semi-autobiografice. A fost redactor literar la „Tribune” și corespondent de război pentru „The Observer”. De asemenea, a scris în mod regulat la „Manchester Evening News”, spre sfârşitul vieţii sale.

Ȋntr-un eseu din 1946, Orwell ne expune motivul pentru care scria: “Din pur egoism. Ca să par interesant, deştept, ca să se vorbească despre mine, să fiu ţinut minte după moarte, pentru a mă răzbuna pe adulţii care m-au umilit în copilărie etc. etc. Este o nerozie să pretinzi că ăsta nu e un motiv şi încă unul puternic.”

Numele lui Orwell a rezonat cu mulți artiști muzicali. David Bowie, Eurythmics și Pink Floyd, toți au înregistrat albume inspirate din scrierile lui Orwell.

Robert Colls spunea despre el că “era un dezrădăcinat. A mers la Eton, dar nu făcea parte din clasa superioară. A servit ca poliţist colonial în Birmania, dar s-a îndepărtat de Raj. A devenit un intelectual căruia îi displăceau intelectualii şi un socialist care a distrus aproape toate formele de socialism. Nu-şi avea locul nicăieri.”

George Orwell a murit de tuberculoză pe 21 ianuarie 1950, la vârsta de 46 de ani, la Londra. Din cauza tuberculozei, a fost internat în spitale de mai multe ori începând cu anul 1947. A fost înmormântat într-un cimitir din Anglia, Sutton Courtenay, Oxfordshire. Pe mormântul său scrie simplu: “Aici se odihneşte Eric Arthur Blair. Născut la 25 iunie 1903. Decedat la 21 ianuarie 1950″.
Ȋn afară de cărțile menționate mai sus, la Editura Polirom i-au mai apărut: O gură de aer, O fată de preot, Cărți sau țigări.

scrisă de Tibi Oprea
articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro