Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2011

Ar trebui să ne venim în fire!

Pe de o parte, ei, frenetici până la isterie, pe de alta, noi, oscilând între catalepsie şi depresie – şi niciun spaţiu de joc comun între cele două tabere. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă uit roată în jur, nu-s deloc mulţumit de ceea ce văd. Nici nu mai contează dacă este vorba despre ceea ce se vede cu ochiul liber, despre ceea ce citesc în ziare, ascult la radio ori privesc la televizor. Ceea ce văd, dacă însumez cumva percepţiile, este o ţară complet scindată. Pe de o parte, o pătură politică, clientelar economică, jurnalistică aliniată şi culturală care şi-a autoasumat un fel de sclavie aurită. O componentă a societăţii, minoritară, care pare să aibă totul la dispoziţie, ceea ce n-o împiedică să dorească mai mult, să se dea cu râvnă în spectacole de prost gust şi să se manifeste public în graniţele isteriei, ba şi dincolo de acestea. O isterie ba combativă, în cazul celor doi poli politici, ba a toate moralizatoare, dacă ne uităm spre jurnaliştii cu panaş şi

Ziua Limbii Române ar putea fi sărbătorită la 31 august

Un proiect de lege privind instituirea Zilei Limbii Române la 31 august a fost depus la Senat de 166 de parlamentari din toate grupurile politice din Legislativ, care cer dezbaterea în procedură de urgenţă. În expunerea de motive, iniţiatorii menţionează, printre altele, că "importanţa limbii române nu trebuie marginalizată de tendinţele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identităţii naţionale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăţi puternice şi unite". De asemenea, este subliniată importanţa educaţiei în limba română pentru comunităţile de români din afara ţării. Iniţiatorii menţionează şi faptul că, începând din anul 1990, limba română este sărbătorită în fiecare an la 31 august în Republica Moldova, iar din 2006, în aceeaşi zi este organizat la Bucureşti, pe treptele Teatrului Naţional, "Concertul Limbii Române". Proiectul de lege prevede proclamarea zilei de 31 august drept Ziua Limbii

„Limba moldovenească" - nepoata proastă a limbii române

Să nu fi citit Ion Druţă cărţile pe care le-a scris? Câteodată, ascultându-l ce spune şi citindu-l ce scrie, încep să cred că întrebarea nu e una gratuită. Am impresia, ca să-l parafrazez pe Arghezi, că acest mare prozator şi, din păcate, un la fel de mare rătăcit, „una zice şi alta fumează". Spusa că „limba moldovenească e mama limbii române" vine şi din drama lui, care constă în faptul că a citit toată literatura rusă şi aproape nimic din literatura şi istoria românească. Această frază, devenită una preferată a ciracilor lui V. Voronin şi repetată aproape săptămânal de ziarul „Comunistul", derutează mai multă lume. De fapt, Druţă n-a făcut decât să scoată de la naftalină o sintagmă de-a lui Iorgu Iordan, rostită în perioada de după 1944, când ideologia stalinistă intenţiona să creeze pe baza dialectului transnistrean al limbii române o nouă limbă romanică, "limba moldovenească", şi căuta susţinători şi printre lingviştii români. La comanda no

Centenar Eugen Jebeleanu

CĂPITANUL AHAB   autor: Dorin Tudoran   Când l-am întâlnit prima oară, Eugen Jebeleanu nu mai era un om tânăr – avea 60 de ani. Ce m-a şocat la el era însă tinereţea. Nu una făcută, jucată – o tinereţe autentică, lăsându-l să-şi petreacă ore în şir cu mult mai tinerii săi convivi. Îi cântărea cu ochiul omului trecut prin multe, încercând să ghicească cum vor reacţiona ei, când le va veni rândul să treacă prin multe. Cum şi cine vor fi ei, ieşiţi din încercări pe care abia de le bănuiau. Când m-a lăsat să înţeleg că devenisem prietenul său, Eugen Jebeleanu nu mi-a ţinut un discurs de învestire şi nici nu a aşteptat de la mine unul de mulţumire. Ca din senin, într-o seară, la Capşa, şi-a deschis sufletul, povestindu-mi câteva episoade din viaţa sa. Era extrem de zgârcit cu asemenea confesiuni şi am înţeles, fără să mai fie nevoie de nici o explicaţie, că devenisem prietenul său. Nu simţea nevoia mai niciodată să se explice – nici în legătură cu o opţiune, nici

Culturomia – o nouă ştiinţă?

Cărţile… Unul dintre marile izvoare de cunoaştere; timp de sute de ani, mijloc privilegiat prin care informaţia a circulat, răspîndindu-se prin lume. Depozitare ale culturii omenirii, cărţile tipărite par să-şi fi pierdut din putere în era internetului, în asemenea măsură încît unii au ajuns să se întrebe dacă vor mai fi vreodată cu adevărat necesare şi utile. Dar iată că Era informaticii, departe de a trimite cartea tipărită la lada de gunoi a istoriei culturale a umanităţii, o scoate din rafturile prăfuite ale bibliotecilor şi îi găseşte întrebuinţări noi. Cu ajutorul unor tehnologii pe de-a-ntregul moderne, implicând calculatoare performante şi software inovator, informaţia ascunsă în cărţi este cercetată dintr-o altă perspectivă, abordată dintr-un unghi nou şi dă la iveală informaţii surprinzătoare despre marile tendinţe şi curente în cultura lumii. Un grup de cercetători de la Universitatea Harvard, Google, Encyclopaedia Britannica şi American Heritage Dictionary "a

Aleile parcului Cismigiu iau nume de carti

O campanie a editurii Litera schimba in aceasta vara denumirea aleilor din Cismigiu. Titlurile cărţilor Litera vor denumi aleile parcului şi vor fi prilej de a îndemna oamenii la lectură, se arata in comunicatul editurii. Aleile parcului vor primi indicatoare cu numele acestor cărţi, fotografia copertei şi o scurtă prezentare a volumului. Plimbandu-se prin parc, bucurestenii vor avea prilejul de a citi si afla despre carti precum O zi, de David Nicholls, Tony & Susan, de Austin Wright,Prea multa fericire, de Alice Munro, Oamenii-delfin, de Torsten Krol, Imperiul pierdut, de Clive Cussler, Cu sufletul la gura,de Dean Koontz si Rosu de rubin, de Kerstin Gier. Carti din colectia de literatura Premiumsi Thrillervor insoti bucurestenii in aceasta vara si le vor fi ghiduri pentru lectura de vacanta. „Cand ti s-au inecat corabiile, cand iti piere cheful vazand atatea orori si necazuri, te intorci la literatura. Literatura e o partenera ideala: vine cand vrei, ramane cu

10 lucruri pe care nu ştiaţi că le semnaţi! Înainte de a bifa “I agree”, fiţi atenţi dacă...

Orice program pe care il adaugam pe hard-ul nostru sau un serviciu web pe care il folosim vine impreuna cu un set de reguli, detaliate in “Termenii serviciului” sau “Acordul de licenta a utilizatorului final” (Terms of Service sau End User License Agreement). Acestea sunt paginile de text pe care majoritatea dintre noi, in cel mai bun caz, le strabatem cu privirea si eventual citim primele paragrafe inainte de a bifa „Sunt de acord” („I agree”) si a ne vedea mai departe de instalarea programului. Am fi surprinsi sa descoperim cu ce am fost de acord daca am citi acele pagini de text, asa numitele acorduri de licenta. Pentru a demonstra ca multa lume trece prin acesti termeni fara sa citeasca un cuvant, compania PC Pitstop a inclus in acordul de licenta instructiuni in care arata utilizatorului cum sa revendice un premiu de 1000 $ prin email. Au fost necesare peste 3000 de instalari inainte ca un utilizator sa descopere premiul ascuns! GameStation, un distribuitor de jocur

Două texte despre Mircea Ivănescu şi o poezie

„M-am gândit la Mircea Ivănescu, întotdeauna, ca la poetul român cel mai puţin român.” Am trăit şi eu în câteva oraşe, dar pe nicăieri nu am văzut om citind în mers pe stradă, cu excepţia lui Mircea Ivănescu. Locuiam în Sibiu, într-un cămin studenţesc de lângă parcul „Sub arini”, iar în apropiere se afla şi sediul revistei Transilvania, unde poetul era angajat ca redactor. Când l-am întâlnit prima oară în postura de lector ambulant, m-am oprit în loc şi l-am urmărit fascinat şi derutat şi cu oarecare frustare că eu niciodată nu voi putea să merg citind prin oraş, că deşi pare un lucru la îndemână, ar trebui să aparţii unei alte umanităţi ca să îl practici. Mircea Ivănescu mi-a dat mereu senzaţia, cu atât mai mult când l-am cunoscut mai de aproape la întâlnirile cenaclului literar şi apoi când i-am luat şi un interviu, că e departe de noi, că trebuie să vină dintr-o lume a lui ca să fie prezent aici. Unii susţin că extratereştrii sunt de mult printre noi şi trăiesc camuf

Cărți digitale gratuite

Site-ul spaniol 24 symbols (http://www.24symbols.com/) oferă cărți digitale pe care le poți citi gratuit sau le poți împărtăși prietenilor prin rețelele de socializare. Sistemul este conceput după modelul site-ului de muzică Spotify, veniturile fiind obținute din publicitate sau donații. Doritorii de lecturi gratuite trebuie doar să suporte reclamele de pe marginea paginilor, sau să plătească o sumă lunară fixă pentru a le elimina și apoi pot citi câte cărți vor. 24 symbols oferă în jur de 1000 de titluri, majoritatea cărți clasice în limba spaniolă, engleză, portugheză și germană, iar până la sfârșitul anului compania dorește să dețină peste 30.000 de titluri. Reprezentanții firmei au declarat că în acest fel luptă împotriva pirateriei, nepermițând downloadarea materialelor, dar oferindu-le gratuit publicului pentru a fi utilizate. Momentan serviciul este disponibil pentru calculator și telefon, dar firma așteaptă aprobarea Apple pentru a lansa și varianta pentru iPo

Un festival de anvergură

Interviu cu Irina HOREA, coordonatorul Festivalului Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură“ Argument   Noua rubrică „Festivaluri literare“ încearcă să aducă în faţa cititorilor poveştile unor festivaluri naţionale şi internaţionale deja tradiţionale sau la început de drum. Cum sistemul literar funcţionează nu doar prin structurile fixe deja ştiute: edituri, librării, reviste şi premii, festivalurile au rolul de a-i reuni pe scriitori şi de a-i pune în contact cu publicul. Mai mult decît lecturile publice, încă experimentale în România (pentru că depind de fonduri mai mult sau mai puţin publice şi nu există obişnuinţa publicului plătitor), festivalurile au un statut aparte. Dacă despre o carte poţi spune, relaxat, că-ţi place sau nu, despre un festival nu te poţi pronunţa categoric. Periodicitatea, selecţia invitaţilor, specificitatea, dar şi impactul (nu neapărat mediatic, e o eroare să rezumăm reuşita unui festival la minutele alocate pe un post TV, mult mai importante sînt ecou