Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Întâlnirile ARCEN: Oceanografie de Mircea Eliade

Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate - ARCEN organizează duminică, 3 noiembrie, începând cu ora 18.00, un dialog în jurul cărții „Oceanografie” de Mircea Eliade, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu . Pornind de la eseurile de tinerețe ale lui Mircea Eliade, cuprinse în volumul „Oceanografie”, publicul va fi invitat să dezbată teme care surprind frământări umane mereu actuale, trecând de la destinul înțelegerii la sinceritate , de la prietenie la tinerețe ş i bătrânețe, de la adev ă rurile g ă site la î nt â mplare la fericirea concret ă .  Invitatul serii va fi domnul Sorin Alexandrescu , critic, istoric și teoretician literar, care va mijloci întâlnirea cu eseurile lui Mircea Eliade şi va intra în dialog cu participanţii. În deschiderea evenimentului vor fi citite câteva pasaje reprezentative, cuprinse la finalul anilor 30 în cartea „Oceanografie”, care atrag prin simplitatea, profunzimea şi francheţea lor. Eseur

Limba protoindoeuropeană, reconstituită de un lingvist american

Limba protoindoeuropeană a fost reconstituită de un lingvist american, pe baza unui studiu propriu care a inclus numeroase lucrări ştiinţifice realizate în ultimii 300 de ani, informează huffingtonpost.com. Între anii 4.500 î.e.n. şi 2.500 î.e.n., strămoşii majorităţii popoarelor din Europa şi din Asia vorbeau aceeaşi limbă - denumită limba protoindoeuropeană (PIE). Deşi nu există înregistrări scrise ale acestei limbi, profesorul de lingvistică Andrew Byrd a înregistrat, recent, un mesaj audio pentru revista Archaeology, despre care spune că reprezintă o versiune apropiată a limbii protoindoeuropene. Profesorul american spune că proiectul său a avut la bază numeroasele studii lingvistice realizate pe marginea acestui subiect - PIE - în ultimele trei secole. Andrew Byrd, profesor la Universitatea Kentucky, este un expert în vechile limbi indoeuropene, concentrându-şi studiile asupra fonologiei (ramură a lingvisticii, n.r.). Pentru acea înregistrare, el a editat şi

29 octombrie la Clubul de Proză

Uniunea Scriitorilor din România Filiala București Proză - USR            Muzeul Naţional al Literaturii Române                                                                                                C l u b u l   d e   p r o z ă vă invită la o nouă întâlnire marţi, 29 octombrie 2013 , 17h Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bd. Dacia 12 INVITAT SPECIAL din FRANŢA Lectur ă publică     Petre Răileanu fragmente dintr-un nou volum Lectur ă – proză scurtă Laura Aprodu  autoarea volumului Amintiri din casa scării , Humanitas Dialog Literatura română văzută din Fran ta Moderatori :   Aurel Maria Baros, preşedintele Filialei Bucuresti Proză – USR Ştefania Coşovei – MNLR  http://www.uniunea-scriitorilor-filiala-bucuresti-proza.eu

Anglo-saxonii, invadatorii creatori de literatură

Triburile germanice au invadat insulele britanice până târziu, în jurul anului 600. Profitând de lipsa de unitate din rândul populatiilor celtice, invadatorii asaltează cu succes teritoriile, în ciuda lipsei de coordonare a atacurilor. Iuţii se stabilesc în Kent, saxonii în jurul Londrei şi la sud de Tamisa până aproape de Cornwall, iar anglii se înstăpânesc în centrul şi nordul ţinutului. Din micile uniuni tribale vor rezulta până la jumătatea secolului al VI-lea şapte regate care se vor război aprig între ele: Essex, Sussex, Wessex, Kent, East Anglia, Mercia şi Northumbria. Invadatorii aparţineau unei culturi nordice care punea mare preţ pe virtutea militară, curaj, perseverenţă, dar şi puterea destinului şi obedienţa faţă de conducători. De altfel, micile bande de războinici loiali liderilor lor sunt cele care vor străpunge corpul civilizaţiei celto-romane. Bandele de războinici care jefuiau cetăţile romane apar în texte sub numele de comitatus. Capul bandei

Noua limbă română, gen. Îndrumar (epic) de comunicare modernă

  Arde“, „cult“ sau „gen“, iată doar câteva dintre cuvintele ale căror sensuri s-au schimbat prin folosirea de către tânăra generaţie. Lingviştii vorbesc despre un proces istoric, sociologii despre unul de apartenenţă culturală.  „Frate, a fost epic, gen, pân-a venit spartul ăla. Faza e că era cam penal băiatu’, şi-o ardea nasol. Măcar respect pentru eveniment, a fost viu, vocalul a fost super tare, a avut atitudine.“ Astfel de aglomerări de cuvinte, aparent aleatorii, sunt folosite frecvent de către tinerii de astăzi. E posibil să nu înţelegeţi nimic din aceste propoziţii, şi nu pentru că respectivele cuvinte n-ar exista în dicţionare, ci pentru că multe dintre ele şi-au schimbat complet sensurile.  Iată, epic înseamnă că e minunat, nu că exprimi cine-ştie-ce sentimente în formă de naraţiune, penal îi poţi spune unui nesuferit, nu doar unuia care-a primit o condamnare, iar o persoană care aplică un curriculum vitae nu înseamnă că-l agaţă pe perete, ci că-l trimite angaj