Treceți la conținutul principal

Elfriede Jelinek – Premiul Nobel pentru literatură 2004

Elfriede Jelinek s-a născut în anul 1946 în Mürzzuschlag. Mama sa Olga, născută Buchner, provine dintr-o familie a marei burghezii vieneze. Tatăl ei, Friedrich Jelinek, de origine ceho-ebraică, decedat în 1969, a fost chimist. După absolvirea gimnaziului, Elfriede s-a înscris la conservatorul din Viena, unde studiază la început pianul şi compoziţia, mai târziu arta teatrală şi istoria artei. În 1967 este nevoită să întrerupă studiul din cauza unor tulburări psihice cu stări anxioase şi tendinţă la izolare.

În tradiţia unei grupe vieneze, Elfriede Jelinek nu folosea la început majusculele, scria numai cu litere mici. În 1968 scrie primul său roman intitulat bukolit, pe care însă îl publică abia în 1979. În anul 1974 aderă la partidul comunist austriac şi se angajează în activitatea propagandistică, pentru ca în 1991 să se retragă din partid. Este căsătorită cu Gottfried Hüngsberg, compozitor de muzică pentru filme, din cercul artistic grupat în jurul regizorului german Rainer Werner Fassbinder.

Elfriede Jelinek înregistrează primul succes literar cu romanul die liebhaberinnen (Amantele), apărut în 1975, o caricatură marxist-feministă a romanelor de colportaj. Urmează o serie de piese de teatru şi romane, caracterizate printr-un stil agresiv şi non-conformist, care provoacă o reacţie ostilă din partea publicului şi a criticii. Jelinek rămâne până în prezent o scriitoare controversată, în centrul polemicilor şi al dezbaterilor sociale, totdeauna de actualitate. La aflarea atribuirii premiului Nobel pentru literatură a exclamat: "Mă bucur, desigur, dar mă simt mai degrabă înfricoşată". A decis să nu participe la festivitatea din Stockholm de decernare a premiului, întrucât nu se simte în stare să suporte ca persoană toate obligaţiile ceremoniilor oficiale. "M-aş simţi ameninţată acolo".

Opera literară

Romane
• bukolit.hörroman, 1979
• wir sind lockvögel baby!, 1970
• Die Liebhaberinnen (Amantele), 1975
• Die Ausgesperrten (Exclusii), 1980
• Die Klavierspielerin (Pianista), 1983
• Oh Wildnis, oh Schutz vor ihr, 1985
• Lust (Lăcomie), 1989
• Die Kinder der Toten (Copiii morţilor), 1997
• Gier, 2000

Drame
• Was geschah, nachdem Nora ihren Mann verlassen hatte, 1977
• Burgtheater, 1983
• Krankheit oder Moderne Frauen, 1984
• Totenauberg, 1991
• Raststätte, 1994
• Ein Sportstück, 1998
• Bambiland, 2003

Traduceri în limba română
• Pianista, roman, traducere de Nora Iuga, Iaşi, Editura Polirom, 2004
• Exclusii, roman, traducere şi note de Maria Irod, Iaşi, Editura Polirom, 2005
• Amantele, roman, traducere de Ana Mureşanu, Iaşi, Editura Polirom, 2006
• Lăcomie, roman, traducere şi note de Maria Irod, Iaşi, Editura Polirom, 2008

*****

Elfriede Jelinek – Neaşteptatul Nobel pentru literatură
de Gelu VLASIN (10-10-2005)

Cea de-a 10-a femeie laureată din Istoria Premiului Nobel, premiu valorat la suma de 1,1 milioane de euro, este o necunoscută pentru foarte multă lume.

Austriaca Elfriede Jelinek, în vârstă de 57 de ani, una dintre cele mai controversate şi polemice scriitoare contemporane de limba germană, împotriva tuturor pronosticurilor avea să fie cea care spulbera visurile de glorie ale canadiencei Margaret Atwood, considerată drept favorită de către mulţi editori occidentali şi de peste ocean. Din păcate însă, pentru aceasta din urmă, Premiul Nobel avea să mergă într-o direcţie surprinzătoare. Considerată drept o feministă convinsă, Elfriede Jelinek intră astfel în generoasa istorie a Premiului Nobel alături de: prozatoarea suedeză Selma Lagerlof (1858 – 1940), câştigătoarea Premiului Nobel 1909, prozatoarea italiană Garazia Deleeda (1871 – 1936), Nobel 1926, prozatoarea norvegiană Sigrid Undeset (1882-1949), Nobel 1928, americana Pearl S. Buck (1892 – 1973), Nobel 1938, poeta chilenă Gabriela Mistral (1889-1957), Nobel 1945, dramaturga şi poeta germană Nelly Sachs (1891-1970), Nobel 1966, prozatoarea sudafricană Nadine Gordimer, născută în anul 1923, Nobel 1991, prozatoarea americană Toni Morrison, născută în 1931, Nobel 1993 şi poeta poloneză Wislawa Szymborska, născută în 1923, Nobel 1996.

Austriaca Elfride Jelinek, nu era totuşi chiar atât de necunoscută cum părea la prima vedere. Ea şi-a câştigat renumele internaţional odată cu transpunerea cinematografă a romanului Die klavierspielerin (Pianista) (1983), realizată de Michael Haneke având în interpretare pe: Isabelle Huppert. (Erika Kohut), Benoît Magimel (Walter Klemmer), Annie Girardot (mama), Anna Sigalevitch (Anna Schober), Susanne Lothar (dra. Schober), Udo Samel (Dr. Blonskij), Cornelia Köndgen (Dna. Blonskij). Acest film a obţinut Marele Premiu al Juriului plus două premii la sectiunea de interpretare la Festivalul de la Cannes – 2001, nu înainte de-a stârni protestele publicului pudibond, datorită scenelor hard, gen sado-maso. Filmul a fost prezentat şi în România la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) în iunie 2002. Dealtfel, romanul Pianista a fost publicat pentru prima dată în România la editura Kriterion în anul 1993, trecând aproape nebăgat în seamă.

Scriitoarea Elfride Jelinek s-a arătat destul de surprinsă aflând că este câştigătoarea Premiului Nobel, declarând că n-o să poată participa la festivitatea de premiere din motive de sănătate. Desigur că mă bucur, n-are rost să neg, dar simt în realitate mai multă disperare decât bucurie. Nu mă simt preparată ca persoană pentru a face faţă opiniei publice, a declarat aceasta agentiilor austriece de presă.

Boala de care amintea Jelinek este aşa numita fobie socială, de care suferă de mai mulţi ani şi care se manifestă la intervale regulate de timp. Elfride Jelinek s-a născut la data de 20 octombrie 1946 în Mürzzuschlag (Estiria), având sorginte ceho-evreiască. A copilărit în Viena, iar la vârsta de 4 ani a primit clase de balet si de limba franceză, apoi, mai târziu, şi-a format o vastă cultură muzicală, în 1960 deja studia pianul şi compoziţia la Conservatorul din Viena, după care s-a înmatriculat la Universitatea din Viena unde a studiat Teatrul şi Istoria Artelor.

În 1967 şi-a întrerupt studiile în favoarea scrisului. Publică texte în proză în diverse reviste literare, încă înainte de editarea primului roman intitulat Wir sind Lockvögel baby, în anul 1970. Între preocupările sale figurează critica socială şi analiza condiţiei femeii în societatea modernă, subiecte care pot fi desprinse cu uşurinţă din operele sale. Feministă convinsă şi apărătoare a ideilor de stânga, Elfriede Jelinek a suferit în Austria susţinute atacuri din partea partidelor de dreapta, mai ales în timpul guvernului condus de Jörg Haider, când operele ei au fost interzise în teatrele publice austriece.

"Sunt elogiată drept autoare dramatică şi eu în realitate nu ştiu mai nimic despre teatru. Scriu împotriva teatrului. Nu-mi imaginez nimic mai absurd, decât nişte persoane vii într-un scenariu", declara scriitoarea Elfriede Jelinek în 1998 la câştigarea Premiului Georg Büchner, cea mai mare distincţie de limbă germană. Actualmente, Elfriede Jelinek figurează printre cei mai importanţi autori contemporani de limbă germană.

Sursa: http://www.acum.tv/articol/3761

*****

The New York Times Magazine

A Gloom of Her Own
Inteview by Deborah Solomon, Published: November 21, 2004

Were you surprised when you won the Nobel Prize?

Of course. I was convinced that, if Austria was to get it, it would go to Peter Handke, and rightly so.

Why are you skipping the award ceremony in Stockholm on Dec. 10?

I would attend the ceremony if I were able to. But unfortunately I'm mentally ill with agoraphobia. I'm unable to be in crowds, and I can't bear to be looked at.

That seems surprising for a writer known for her socially pointed works, including your new play, ''Bambiland,'' with its references to Abu Ghraib.

I consider the current presidency to be dangerous to the world. I am really afraid of Bush, actually less of him than of the deputies standing in the shadows behind him. Compared to their activities, even Thomas Pynchon's paranoid conspiracy theories are just children's books.

Why do you suppose European artists are so much more politically engaged than American ones?

The smaller a group, the easier it is for more people to argue and enter into discussions. The U.S. is vast. It's too large. The intellectuals hide out in enclaves, in big cities or universities, like a bunch of chickens hiding from a fox.

Much of your criticism has been aimed at your native Austria and its ''criminal'' Nazi past.

In Austria, a rather authoritarian Catholic country, the role of the social admonisher traditionally fell to artists because there were no great political thinkers.

Yet your novels, like ''Lust'' and ''Women as Lovers,'' focus on sexual politics.

I describe the relationship between man and woman as a Hegelian relationship between master and slave. As long as men are able to increase their sexual value through work, fame or wealth, while women are only powerful through their body, beauty and youth, nothing will change.

How can you cling to such dated stereotypes when you yourself are acclaimed internationally for your intellect?

A woman who becomes famous through her work reduces her erotic value. A woman is permitted to chat or babble, but speaking in public with authority is still the greatest transgression.

You're suggesting that your achievements, like winning the Nobel Prize in Literature, detract from your overall appeal.

Certainly! A woman's artistic output makes her monstrous to men if she does not know to make herself small at the same time and present herself as a commodity. At best people are afraid of her.

Is there any point in life when a woman grows too old to care about attracting male attention?

Yes, of course. But the tragedy begins when a distinguished older woman becomes a slave to a younger man.

This is the story you tell in ''The Piano Teacher,'' which was based on your own life. You trained as a musician and lived with your hypercritical mother in a house in Vienna.

I still live in that house, but my mother died four years ago. I used to commute back and forth between Vienna, where we lived, and Munich, where my husband lives. I still do it that way. A tale of two cities.

Why doesn't your husband move to Vienna to be with you?

Because I need to have a second home in another city. I have to be able to escape from Vienna as often as I like. That's why the home in Munich is almost more important to me than it is to my husband, who is fond of Munich because he grew up there.

Would you like your work to be more widely read in the United States?

Yes, that would be very nice. Americans would understand my irony and wit because, well, there is still a Jewish culture. Here, and especially in Germany, people hardly understand me because this Jewish world was destroyed by the Nazis. So I'm falling between all stools, as we would say here. People here no longer understand wit, and people in America don't understand the language in which I'm writing.

Have you ever visited the United States?

No, never. It's very difficult for me to travel and particularly to fly. Perhaps I'll take a boat to New York City one day. I'm just afraid that the speed and noise would make me mad as soon as I set foot on land.

Sursa: http://www.nytimes.com/2004/11/21/magazine/21QUESTIONS.html?_r=1

*****

ELFRIEDE JELINEK, QUOTES

The storm caused by our god, sex, sends us all to our ruin by the shortest route.
ELFRIEDE JELINEK, Lust

When she's having sex, no woman remains grandiose.
ELFRIEDE JELINEK, The Piano Teacher

Women age early, and their mistake is not knowing where to hide all the time that lies behind them so that no one sees it. What are they to do, devour it like the umbilical cords of their children? Hell and damnation!
ELFRIEDE JELINEK, Lust

This dog, language, which is supposed to protect me, that’s why I have him, after all, is now snapping at my heels. My protector wants to bite me. My only protector against being described, language, which, conversely, exists to describe something else, that I am not -- that is why I cover so much paper -- my only protector is turning against me.
ELFRIEDE JELINEK, Nobel Lecture, Dec. 7, 2004

Work restores humankind and all its attributes to the savage animal condition that was its original intended state.
ELFRIEDE JELINEK, Lust

Very few women wait for Mr. Right. Most women take the first and worst Mr. Wrong.
ELFRIEDE JELINEK, The Piano Teacher

It is not enough ... simply to surrender oneself brainlessly to love, when it knocks at the door, one must also calculate because of later life, which does sometimes follow.
ELFRIEDE JELINEK, Women As Lovers

Only he who loves and is loved for his own sake can be happy, and what produces that happiness is not so much the sense of sexual communion as of two people being together ... the sexual act viewed as a whole probably affords less happiness than a totally ordinary kiss or often indeed one simple word from the one you love.
ELFRIEDE JELINEK, Wonderful, Wonderful Times

Sursa: http://www.notable-quotes.com/j/jelinek_elfriede.html

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.