Ultimii doi vorbitori ai unei limbi rare din Mexic sunt certaţi şi nu discută între ei.
Doi bărbaţi dintr-un sat mexican sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar în loc să conserve dialectul aflat "pe moarte", ei nu-şi vorbesc deloc.
Manuel Segovia (foto) şi Isidro Velazquez, din satul Ayapa din sudul Mexicului, sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar, în loc să conserve dialectul aflat "pe moarte", ei nu-şi vorbesc deloc, scrie Daily Mail. Deşi locuiesc la distanţă de nici un kilometru unul de altul, cei doi sunt în conflict, dar nimeni nu ştie de ce.
Daniel Suslak, specialist în antropologie lingvistică de la Universitatea Indiana (SUA), s-a dus să-i cunoască pe ultimii vorbitori de Ayapaneco. El spune că bărbaţii "nu prea au nimic în comun": Segovia (75 de ani) este "sarcastic", în timp ce Velazquez (69 de ani) este "mai aşezat şi nu-i place să iasă din casă".
"Când eram copil, toată lumea vorbea limba aceasta (n.r. Ayapaneco). Între timp, a dispărut încetul cu încetul şi cred că va muri cu mine", le-a spus Segovia reporterilor, în spaniolă. Bărbatul este resemnat deoarece, în urmă cu câţiva ani, a încercat să organizeze cursuri de Ayapaneco, dar nimeni nu a vrut să participe.
Segovia continuă să le vorbească soţiei şi fiului în dialectul natal, dar aceştia nu înţeleg decât câteva cuvinte şi nu îi pot răspunde. Mexicanul obişnuia să converseze în Ayapaneco împreună cu fratele său, care a murit în urmă acum zece ani.
Ayapaneco este dialectul în care vorbea populaţia care trăieşte pe actualul teritoriu al Mexicului înainte să fie cucerită de spanioli, care şi-au impus propria limbă. Decăderea dialectului s-a accentuat la mijlocul secolului al XX-lea, când copiii indigeni au fost obligaţi să vorbească doar în spaniolă. În anii '70, tot mai mulţi locuitori din Mexic au emigrat şi, pe fondul urbanizării, Ayapaneco a ajuns o limbă aproape moartă.
"Este o poveste tristă, dar trebuie remarcat totuşi cât de mult a 'trăit' această limbă (n.r. în condiţiile în care spaniolii au colonizat Mexicul în 1521)", apreciază specialistul în antropologie lingvistică. Suslak a studiat dialectele pe care le vorbesc Segovia şi Velazquez şi a ajuns la concluzia că există mici diferenţe. Lingvistul va introduce ambele variante în dicţionarul celor mai rare limbi, pe care îl alcătuieşte în prezent.
Cele mai rare limbi europene
Şi în Europa există o serie de limbi moarte. Gândul vă prezintă o listă a celor mai rare dialecte europene.
TER SAMI (Rusia) - limbă din familia Sami (seamănă cu finlandeza); vorbită de doar doi locuitori din Peninsula Kola (nord-vestul Rusiei). Este o limbă vorbită, nu are sistem de scriere.
LIVONIANĂ (Letonia) - limbă uralică (seamănă cu estona); vorbită de un număr de 5-30 de locuitori din peninsula Kurzeme, din nord-vestul Lituaniei.
UME SAMI (Suedia) - limbă din familia Sami (seamănă cu suedeza şi norvegiana); vorbită de zece locuitori, de-a lungul râului Ume.
VOTICA (Rusia) - sub 20 de vorbitori; seamănă cu finlandeza şi estona.
PITE SAMI (Suedia) - limbă din familia Sami, între 25 şi 50 de vorbitori (din Suedia şi Norvegia), de-a lungul râului Pite.
YEVANICĂ (Grecia, Israel, Turcia, SUA) - cunoscută şi sub numele de iudeo-greacă; vorbită de mai puţin de 50 de oameni.
ITALKIANA (Italia) - cunoscută şi sub numele de iudeo-italiană; o vorbesc în jur de 200 de oameni din Italia şi insula Corfu, din Grecia.
KRIMCHAK (Ucraina) - vorbită de numai câţiva dintre cei 2.000 de locuitori ai Peninsulei Krimchak, descendenţi ai unui popor turcic.
