Treceți la conținutul principal

Premiul Nobel pentru literatură

Cred că cea mai înaltă distincție pe care o poate primi un scriitor este Premiul Nobel pentru literatură. Mie îmi pare a fi acel lucru la care visezi din primul moment în care iei decizia să devii scriitor. Și apoi, dacă-l câștigi, știm ce urmează: cresc vânzările, te cunoaște un întreg mapamond, plus șansa de a rămâne în posteritate.

Pornind de la toate motivele de mai sus, m-am hotărât să fac o mică istorie a Premiului Nobel pentru literatură și momentele în care el și autorii români s-au intersectat.

Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat pentru prima dată în 1901 și de atunci este decernat anual unui autor din orce țară (chiar dacă gurile rele spun că are o predilecție pentru Europa și se încăpățânează să ocolească America) pentru întreaga sa operă, deși adesea la decernare este citată o lucrare a acestuia. Conform cuvintelor lui Alfred Nobel, cel care este premiat trebuie să fi creat “cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”.

Cea care decide câștigătorul este Academia Suedeză. În fiecare an sunt trimise mii de cereri de nominalizare a candidaților la premiu Nobel; cererile pot fi trimise de membrii academiilor, de societăți literare, de profesori de limba și literatură, asociații ale scriitorilor etc., însă nu se acceptă auto-nominalizări. Cererile pot fi admise până la 1 februarie, după care, până în luna aprilie, cercul se micșorează la aproximativ 20 de candidați, iar până în vară lista se reduce la 5. În octombrie are loc votul, iar candidatul care primește mai mult de jumătate dintre voturi este declarat câștigător.

Ce câștigi? Premiul în bani este în prezent de 10 milioane de coroane suedeze, pe lângă o medalie de aur și o diplomă Nobel. Însă banii, medalia și diploma n-au fost suficiente pentru singurii doi câștigători care au refuzat premiul până acum: rusul Boris Leonidovici Pasternak în 1958 și francezul Sartre în 1964.

În ceea ce privește românii nominalizați la Nobel, singura câștigătore a premiului pentru literatură, așa cum desigur știți, este Herta Muller; și o împărțim cu Germania (țara cu cei mai mulți câștigători ai Nobelului pentru literatură) pentru că acolo a creat și a publicat într-o mare măsură. Dar mai avem doi câștigători ai prestigiosului premiu despre care nu prea se vorbește: George Emil Palade, medic și om de știință american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicină în 1974, și Ioan Moraru, laureat al Premiul Nobel pentru Pace în 1985.

Ar mai fi de adăugat că până acum doar 12 femei au primit acest premiu și că printre autorii ce dețin un Nobel se numără: Mario Vargas Llosa, José Saramago, Claude Simon, Gabriel García Márquez, Alexandr Soljenițîn, Samuel Beckett, Ivo Andric, Albert Camus, Ernest Hemingway, Sir Winston Churchill, François Mauriac, William Faulkner, T. S. Eliot, Hermann Hesse, Luigi Pirandello, Thomas Mann, Anatole France.

Scris de Andreea Chebac

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu