Marile ratări ale unei edituri celebre

Editura franceză Gallimard este una dintre cele mai cunoscute edituri din lume și totodată o poartă către succesul internațional. Probabil că exact din aceste motive uneori își permite să refuze cu nonșalanță opere ce apoi se dovedesc a fi foarte apreciate de critică și de public.

Cu ocazia a 100 de ani de existență, venerabila editură și-a făcut un fel de mea culpa recunoscând public cele mai importante ratări în materie de capodopere ale secolului XX și explicând modul în care până la urmă au ajuns să publice respectivele cărți.

Atunci când Proust a depus volumul întâi din În căutarea timpului pierdut la editură, acesta i-a fost returnat politicos autorului și calificat drept incomprehensibil. Ceea ce l-a descurajat pe Andre Gide la o primă lectură au fost descrierile interminabile. Ulterior, când romanul s-a dovedit un succes, acesta l-a convins pe Proust să publice întreaga serie la editura Gallimard în schimbul unei sume mari de bani.

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell a fost considerat un roman inoportun și prea lung, dar după ce reprezentanții editurii au fost alertați de către cei care citiseră deja romanul în engleză, cartea a fost publicată.  
Rostul lumii de Nicolas Bouvier și Thierry Vernet nu a fost acceptată deoarece conținea desene. Castelul din Argol de Julien Gracq este descris ca plictisitor, cu fraze întortocheate, întinzând pe o pagină ceea ce s-ar putea spune în trei rânduri și plictisitor.

Călătorie la capătul nopții de Celine nu s-a bucurat de o deplină apreciere, deși au fost remarcate pasajele de război foarte bine scrise. James Joyce cu al său Ulysses a fost refuzat din lipsă de talent.

Sursa: L ʹExpress
Scris de Andreea Chebac