Treceți la conținutul principal

„Scriitorul-fantomă”, omul care aduce milioane în conturile vedetelor fără condei

De la John F. Kennedy, care a câştigat un Premiu Pulitzer cu o carte de memorii bănuită a fi scrisă de altcineva, până la prinţul Charles, care a recunoscut că a fost "ajutat" la redactarea unor pasaje din recent lansatul volum, nenumărate alte celebrităţi au devenit "scriitori de succes" peste noapte.

Poate ni se pare mult ca un scriitor să încaseze 250.000 de euro pentru o singură carte. Dar dacă el ia banii numai cu condiţia să rămână anonim, cel al cărui nume apare scris pe copertă va încasa de 40 de ori mai mult. Pentru a nu strica suspansul vizionării filmului "Ghostwriter" (tradus drept "Marioneta") al lui Roman Polanski, mai bine să nu dezvăluim mai mult, dar ipoteza de la care pleacă pelicula nu este deloc imaginară.

O industrie întreagă de "ghostwriters" (scriitori-fantomă) există în lume şi, foarte probabil, nu vom şti niciodată care sunt adevăraţii autori care au făcut din unele celebrităţi "scriitori". Desigur, ar fi greu să fim păcăliţi de fosta membră a trupei Spice Girls, Victoria Beckham - care pretindea că nu a citit mai mult de o carte în viaţa ei - dacă şi-ar anunţa o apariţie editorială.

Pot presupusele "înclinaţii literare" ale cuiva - poate că şi-a scris versurile unor melodii - să îi dea dreptul să se considere un scriitor de valoare? Pot fi autenticele dezvăluiri incendiare ale Madonnei din cartea sa "Sex" (1992) o suficientă "exersare" a talentului literar, astfel încât să fim convinşi că ulterioarele şase volume de poveşti pentru copii au fost scrise de ea însăşi?
Dincolo de prezumţia de nevinovăţie cuvenită oricui, tot mai multe persoane publice ţin morţiş să-şi sporească celebritatea şi mai ales să-şi îngroaşe conturile bancare prin publicarea unei cărţi. Puţini le scriu cu mâna lor, cum a fost cazul fostului premier Winston Churchill, care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură (1953). În majoritatea celorlalte cazuri, nu este vorba decât de "făcături", care insultă inteligenţa cititorilor.
Despre care nici nu se ştie dacă achiziţionează respectivele volume pentru a le citi cu adevărat ori numai pentru că aşa este la modă. Poate nici nu sunt, de fapt, cititori, ci mai degrabă "consumatori" într-o cultură a celebrităţilor. Cu greu s-ar putea crede că cineva a citit "pe nerăsuflate" volumele pentru copii ale topless modelului siliconat Katie Price din Regatul Unit (UK).

Unii îşi recunosc "coautorii"

În recent apărutul volum "Harmony", în care cere o "revoluţie ecologică", prinţul Charles îi recunoaşte drept coautori pe Tony Juniper, fost director al ONG-ului Prietenii Pământului, şi pe Ian Slkelly, jurnalist la BBC 3. Şi fosta soţie a regelui Rock'n Roll-ului, Priscilla Presley, a publicat biografia "Eu şi Elvis" numind-o şi pe coautoarea Sandra Harmon.

În alte cazuri, vedetele-personaje ale unor volume biografice i-au ajutat pe cei care au scris despre viaţa lor. Astfel, se crede că unele pasaje din cartea lui Andrew Morton, "Diana: Povestea ei adevărată", au fost scrise sub supravegherea directă a prinţesei moarte într-un accident rutier în 1997. Despre Madonna se bănuieşte că a scris fragmente întregi despre ea însăşi din cartea fratelui ei, Christopher Ciccone.

"Negustori cinstiţi" bănuiţi că ar fi hoţi

Alte suspiciuni de cărţi redactate de "scriitori-fantomă" sunt volumul autobiografic "Profiles in Courage", pentru care fostul preşedinte al SUA John F. Kennedy a obţinut Premiul Pulizer în 1955. Şi o carte a fostei Prime Doamne a SUA, Hillary Clinton, a fost scrisă de altcineva (Barbara Feinman).

În aceeaşi situaţie s-ar găsi cartea Războiului Stelelor, atribuită creatorului seriei, George Lucas, dar nu şi recentul volum al fostului premier britanic Tony Blair, care a refuzat în mod expres să apeleze la serviciile unui "ghostwriter". În schimb, Blair s-a ales cu acuzaţii de plagiat, pentru volumul "A Journey", din care s-au vândut 92.000 de exemplare într-o săptămână.

de Bogdan MUNTEANU

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.