 |
| Profesorul universitar Marin Petrişor din Constanţa FOTO Universitatea Ovidius |
Deşi a activat la catedre de prestigiu din
ţară şi a predat în Statele Unite ale Americii, dialectologul Marin
Petrişor s-a întors întotdeauna la Universitatea Ovidius din Constanţa,
unde a fost decan al Facultăţii de Litere.
Profesorul universitar Marin Petrişor împlineşte duminică, 27 ianuarie,
opt decenii de viaţă. Aniversarea reputatului dascăl este o sărbătoare a
comunităţii academice constănţene.
„Şi astăzi, pe culoarele Universităţii, la campusul pe care l-a văzut cu ochii ridicându-se, îşi îmbărbătează doctoranzii, schimbând cuvinte de duh cu mai tinerii săi colegi, este o prezenţă încântătoare, tonică, delicată“, spun colegii săi din Universitatea Ovidius.
Dialectologul a colindat ţara adunând date despre graiul ţăranului român, precum şi unele graiuri româneşti vorbite în afara graniţelor ţării, în special din Valea Timocului. A publicat peste 90 de lucrări, a contribuit la elaborarea Dicţionarului toponimic al Olteniei şi a participat la elaborarea Atlasului Complex al Porţilor de Fier (1972), pentru care a primit Premiul Academiei Române.
Devenirea profesorului Petrişor
După terminarea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1955, Marin Petrişor a fost remarcat de acad. Iorgu Iordan, devenind preparator la catedra acad. Alexandru Rosetti. A ocupat prin concurs postul de şef de cabinet la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 5 ani din Timişoara, ulterior Universitatea din Timişoara.
Până în 1963, Marin Petrişor a funcţionat aici ca şef de cabinet, asistent şi lector ţinând cursuri de Istoria limbii române, Dialectologie română şi de Introducere în filologia română.
În 1963 s-a transferat ca lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanţa, unde a funcţionat 3 ani, apoi a ocupat, prin concurs, postul de cercetător principal la Centrul de istorie, Filologie şi Etnografie al Academiei Române.
În paralel, a predat un curs special de geografie lingvistică la Facultatea de Filologie a Universităţii din Craiova, la care s-a transferat în 1972. Aici a devenit conferenţiar, în tot acest timp specializându-se şi ţinând cursuri de Dialectologie şi toponomie, pe lângă numeroasele lucrări ale profesorilor din învăţământul preuniversitar pentru obţinerea gradului didactic I, pe care le-a îndrumat.
În perioada 1974 şi 1976 a funcţionat ca lector Fulbright la Universitatea Washington din Seattle, SUA, unde a predat Limba şi cultura română.
În 1990 a revenit la Constanţa, la Facultatea de Litere şi Teologie a noii Universităţi Ovidius din Constanţa, punând umărul la consolidarea prestigiului ei. A fost şeful catedrei de Limbă Română şi Limbi Clasice, iar din anul 1997 a devenit decanul facultăţii.
Profesorul Marin Petrişor este recunoscut ca un nume de mare autoritate în cercetarea graiurilor insulare şi a graiurilor româneşti de tranziţie, lucrările sale „Graiurile insulare dacoromâne“, „Graiurile bufenilor din Banat“ (Bucureşti, 1993) şi „Graiuri dacoromâne în contact“ (Constanţa, 1994), constituind repere esenţiale în dialectologia românească.
Acestor lucrări li se adaugă volumele „Structura dialectică a Olteniei“ (Constanţa, 1994) şi cursul de dialectologie „Dialectul dacoromân“ (Constanţa, 2000), alături de numeroasele studii şi articole de dialectologie şi toponimie publicate în periodicele de specialitate care întregesc o operă ştiinţifică de excepţie.
de Sinziana Ionescu
sursa
„Şi astăzi, pe culoarele Universităţii, la campusul pe care l-a văzut cu ochii ridicându-se, îşi îmbărbătează doctoranzii, schimbând cuvinte de duh cu mai tinerii săi colegi, este o prezenţă încântătoare, tonică, delicată“, spun colegii săi din Universitatea Ovidius.
Dialectologul a colindat ţara adunând date despre graiul ţăranului român, precum şi unele graiuri româneşti vorbite în afara graniţelor ţării, în special din Valea Timocului. A publicat peste 90 de lucrări, a contribuit la elaborarea Dicţionarului toponimic al Olteniei şi a participat la elaborarea Atlasului Complex al Porţilor de Fier (1972), pentru care a primit Premiul Academiei Române.
Devenirea profesorului Petrişor
După terminarea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1955, Marin Petrişor a fost remarcat de acad. Iorgu Iordan, devenind preparator la catedra acad. Alexandru Rosetti. A ocupat prin concurs postul de şef de cabinet la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 5 ani din Timişoara, ulterior Universitatea din Timişoara.
Până în 1963, Marin Petrişor a funcţionat aici ca şef de cabinet, asistent şi lector ţinând cursuri de Istoria limbii române, Dialectologie română şi de Introducere în filologia română.
În 1963 s-a transferat ca lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanţa, unde a funcţionat 3 ani, apoi a ocupat, prin concurs, postul de cercetător principal la Centrul de istorie, Filologie şi Etnografie al Academiei Române.
În paralel, a predat un curs special de geografie lingvistică la Facultatea de Filologie a Universităţii din Craiova, la care s-a transferat în 1972. Aici a devenit conferenţiar, în tot acest timp specializându-se şi ţinând cursuri de Dialectologie şi toponomie, pe lângă numeroasele lucrări ale profesorilor din învăţământul preuniversitar pentru obţinerea gradului didactic I, pe care le-a îndrumat.
În perioada 1974 şi 1976 a funcţionat ca lector Fulbright la Universitatea Washington din Seattle, SUA, unde a predat Limba şi cultura română.
În 1990 a revenit la Constanţa, la Facultatea de Litere şi Teologie a noii Universităţi Ovidius din Constanţa, punând umărul la consolidarea prestigiului ei. A fost şeful catedrei de Limbă Română şi Limbi Clasice, iar din anul 1997 a devenit decanul facultăţii.
Profesorul Marin Petrişor este recunoscut ca un nume de mare autoritate în cercetarea graiurilor insulare şi a graiurilor româneşti de tranziţie, lucrările sale „Graiurile insulare dacoromâne“, „Graiurile bufenilor din Banat“ (Bucureşti, 1993) şi „Graiuri dacoromâne în contact“ (Constanţa, 1994), constituind repere esenţiale în dialectologia românească.
Acestor lucrări li se adaugă volumele „Structura dialectică a Olteniei“ (Constanţa, 1994) şi cursul de dialectologie „Dialectul dacoromân“ (Constanţa, 2000), alături de numeroasele studii şi articole de dialectologie şi toponimie publicate în periodicele de specialitate care întregesc o operă ştiinţifică de excepţie.
de Sinziana Ionescu
sursa