Există o tradiție îndelungată a legăturilor dintre Japonia și Europa. Uneori mai intense, alteori mai puțin evidente, ele au existat constant de-a lungul timpului și au avut ca efect o influență reciprocă. „Prezența“ japoneză, așa cum începe să fie simțită în Occident începînd cu anii ’70, probabil comparabilă cu cea de la jumătatea secolului al XIX-lea, a cunoscut o creștere constantă, cucerind nu doar teritorial raportarea europeană la „obiectul“ japonez, dar și în profunzime, cumulînd tot mai multe domenii de interferență.
Percepute ca tendință sau ca val, undele japoneze s-au revărsat asupra culturii noastre fie cea cotidiană, a obiectelor industriale, fie cea estetică, a diferitelor arte. Să amintim aici doar arhitectura și designul, în special cel de mobilier și vestimentar, artele grafice, fotografia. Influențele japoneze au adus în vocabularul nostru stilistic și un set de atribute estetice definitorii: rafinament, simplitate, tradițional, calm. Recent, ca o completare ironică a acestei lumi materiale, un alt „val“, de data asta distrugător (seismic, tsunami), a propagat o serie de atribute „imateriale“, întregind în mod unic portretul japonez, spiritul său. Cuvinte precum tărie de caracter, hotărîre, perseverență, stăpînire de sine, optimism au devenit sinonime cu japonez. Poate, în mod paradoxal, oamenii au fost impresionați de comportamentul japonezilor în fața dezastrului mai mult decît de distrugerile provocate și de urmările cutremurului. Pentru toți ceilalți „nejaponezi“, acest aspect legat de atitudine a rămas profund în memorie.
Ambasada Japoniei în România a prilejuit întîlnirea cu acest mixt de atribute japoneze într-un concentrat de evenimente culturale desfășurate pe parcursul lunii noiembrie. Unda de cultură japoneză, inclusă în politica de refacere a imaginii Japoniei în lume după marele cutremur din luna martie, a avut rolul de a capta și de a-l familiariza publicul român cu ceea ce este specific japonez, pentru a percepe această țară prin partea ei „plină“, vie, dinamică. Grupate generic sub numele „Luna Japoniei“, au avut loc expoziții, demonstrații de gastronomie și ceremonie a ceaiului, spectacole de teatru tradițional și balet, colocvii pe tema procesului de refacere a țării.
Diversitatea programului a fost completată de reputația invitaților. Demonstrația de sushi a fost susținută de doi mari maeștri bucătari din Japonia – Masayoshi Kazato și Kensasku Yoshida –, care au încîntat publicul cu măiestria mînuirii instrumentelor și a preparării feluritelor variante de sushi, dar și cu umorul tonic. Ceremonia ceaiului – prezentată de maestra Michiko Nojiri, director al Școlii Urasenke Europa, și acompaniată de Gabriel Soga Căciulă, instructor senior, Chado Urasenke Tankokai Romania – a reunit elemente ale culturii tradiționale japoneze. Ikebana, caligrafie, kimono, tatami, atmosfera zen – toate într-o prezentare aproape teatrală, exclusiv gestică, menite să configureze esența ceremoniei ceaiului. Teatru japonez de umbre – un spectacol de proiecție în tehnica „lanternei magice“ – a fost susținut de renumita trupă Minwa-za din Tokyo. Precursoare a cinematecii și a diaproiectorului, această tehnică simplă a proiecției imaginilor colorate din spatele scenei pe un ecran are aproape 300 de ani vechime. Publicul urmărește povestea ilustrată cu imagini viu colorate, însoțite de muzica cîntată pe scenă la instrumente tradiționale și, uneori, acompaniată de vocea unui actor. Pe aceeași scenă a Teatrului Odeon, Răzvan Mazilu și coregrafa Motoko Hirayama au adus trei seri la rînd spectacolul Requiem. Nu știi nimic despre mine – un spectacol umanitar dedicat victimelor cutremurului din marie.
Povești simple, metafora renașterii unei națiuni
Implicată în conceptul și pregătirea manifestărilor culturale japoneze, Cristina Panaite, istoric de artă în cadrul Departamentului de cultură al Ambasadei Japoniei, a declarat pentru Observator cultural: „Fără îndoială, «Luna Japoniei» a reprezentat unul dintre proiectele noastre cele mai importante din ultimii doi ani; am încercat să oferim publicului român o imagine variată și echilibrată a Japoniei de astăzi, aducînd în prim plan valori culturale consacrate, dar și aspecte ale actualității. Este un proiect care a pornit de la evenimentele tragice petrecute în primăvara acestui an, o realitate pe care japonezii au reușit să o depășească cu o forță și un curaj admirabile. De altfel, una dintre manifestările înscrise pe agenda lunii noiembrie, expoziția de fotografie de la Muzeul Național al Țăranului Român intitulată sugestiv Japonia renaște după dezastru a adus în fața privitorilor români cîteva mărturii ale acelor momente dramatice, mărturii despre oameni obișnuiți care au pierdut totul, dar nu s-au lăsat îngenunchiați și au avut puterea să o ia de la capăt. Am regăsit în poveștile lor simple și emoționante însăși metafora unei națiuni care prin răbdare, solidaritate și rezistență în fața adversității a avut forța de a renaște și de a merge mai departe. Am dorit ca la final publicul să rămînă cu imaginea unei Japonii mai puternice și mai frumoase, o țară care privește cu încredere spre viitor“.
„Recunoștință pentru prietenii noștri români“
Interviu cu Tomohiko ONODERA
Atașatul cultural al Ambasadei Japoniei în România, Tomohiko Onodera, a acordat un scurt interviu despre evenimentele culturale japoneze organizate în luna noiembrie.
Domnule Tomohiko Onodera, cum a apărut ideea organizării „Lunii Japoniei“ la București?
În ciuda pierderilor suferite în urma marelui cutremur din luna martie a acestui an, Japonia își continuă parcursul său constant către refacere. De altfel, în cea mai mare parte a regiunilor afectate, viața a revenit în matca normalității, oamenii reluîndu-și activitățile obișnuite. Pînă acum japonezii au primit un sprijin susținut și încurajări din partea Guvernului României și a românilor în general. Evenimentele culturale sub egida „Lunii Japoniei“, organizate în noiembrie, la opt luni de la dezastru, au fost gîndite ca o modalitate de mulțumire și recunoștință față de prietenii noștri din România, dovedind în același timp că Japonia nu s-a dat bătută în fața acestor încercări grele, fiind astăzi mai puternică și mai plină de viață ca niciodată.
Cum vi s-a părut reacția publicului? Credeți că în România există un public interesat de cultura japoneză?
Sîntem cu toții plăcut surprinși și dorim să mulțumim publicului pentru interesul special acordat „Lunii Japoniei“. Ne-au impresionat reacțiile pozitive pe care le-au suscitat evenimentele noastre și care nu s-au manifestat doar la nivelul publicului larg, ci au fost reflectate deopotrivă de presa scrisă și de cea audio-vizuală.
Vă gândiți ca, pe viitor, să continuați seria unor asemenea manifestări?
Succesul de care s-a bucurat „Luna Japoniei” ne-a dovedit încă o dată interesul și sentimentele de simpatie ale românilor față de Japonia în general și față de cultura japoneză în particular. De aceea, ne-am dori foarte mult ca și pe viitor să oferim acestui public deosebit noi momente de bucurie