Treceți la conținutul principal

George Orwell: „Scriu din pur egoism, pentru a mă răzbuna pe adulţii care m-au umilit în copilărie”

Deși i-am citit cu siguranță cărțile, măcar 1984 sau Ferma animalelor, tot atât de sigur e că nu știm foarte multe despre el.

Născut ca Eric Arthur Blair în Motihari, Bihar, India, scriitorul şi-a schimbat ulterior numele în George Orwell. Se presupune că acesta ar fi fost preocupat de reputația părinţilor săi în timpul în care ar fi fost vagabond. A avut mai multe pseudonime, dar acesta i s-a părut cel mai anglican. “It is a good round English name.” Prenumele „George” a fost inspirat din cel al Sfântului Patron al Angliei, iar „Orwell” a fost luat de la râul cu același nume din Suffolk, Anglia. Când s-a născut, avea o soră în vârstă de 8 ani pe nume Marjorie, iar când el împlinea 8 ani, o altă soră venea pe lume, Avril. Părinţii săi au fost Ida Limozin Blair şi Richard W. Blair, plasat în Motihari pentru munca sa în cadrul Departamentului de Opiu al (British) Indian Civil Service. Orwell își amintește că tatăl său era un om aspru care întotdeauna îl refuza.


A studiat dreptul la Inns of Court din Londra. Se spune că i-a influenţat foarte mult scrisul. Ȋnsă multiplele experienţe de viaţă l-au întărit şi i-au definitivat stilul de scris:

Ȋn copilărie, era bătut adesea de un coleg de la şcoala-internat în care învăţa, Sf. Ciprian, perioadă povestită în Such, Such Were the Joys. Eseul nu a fost publicat decât după moartea lui. Tot acolo se întâlnea zilnic cu viitorul scriitor Cyril Connolley. Deşi toţi prietenii săi îl vedeau fericit, în aceeaşi perioadă el scria despre copilăria mizeră pe care a avut-o.

Venind dintr-o familie din clasa de mijloc, părinții săi nu-și puteau permite să-l trimită la o școală privată scumpă, aşa că Orwell s-a străduit să câștige o bursă și și-a acoperit cea mai mare parte din cheltuielile de școlarizare la Şcoala Eton.

În perioada 1922-1927, Orwell a lucrat ca poliţist în Birmania, pornind pe urmele tatălui său. După promovarea examenului, a devenit asistent al inspectorului de poliţie în Indian Imperial Police, Birmania. A lucrat mai ales în nordul Birmaniei, ceea ce i-a conferit informaţii de primă mână pentru romanul său Zile birmaneze şi pentru eseul Shooting an Elephant.

Ȋntre 1928 şi 1932 a locuit în Paris şi Londra. Ȋn Londra, se plimba prin împrejurimile sale și prin mahalale şi făcea cunoştinţă cu şomerii şi nevoiaşii. Ȋn Paris, a trăit într-un cartier al clasei muncitoare şi, pentru a putea scrie în continuare, şi-a găsit un loc de muncă ca plongeur (spălător de vase). Aceste experienţe i-au permis să cunoască îndeaproape clasa muncitoare şi sărăcia din Marea Britanie, probleme care au fost descrise cu detalii vii în prima sa carte, Down and Out in Paris and London.


Toată viaţa sa este plină de lucruri interesante, dar există şi multe amănunte mai ciudate pe care nu toţi le cunosc despre vestitul scriitor:

Orwell dorea să se înscrie în armată, însă problemele medicale au fost un impediment; spera chiar la un rol politic în „Home Guard”. După ce a fost respins, a lucrat, din 1940 până în 1943, pentru BBC Eastern Service. Nu-l încânta deloc faptul că lucra pentru Ministerul Informaţiilor (la BBC), informarea pe care o făcea legat de cel de-Al Doilea Război Mondial nu i se părea esenţială, aşa că şi-a dat demisia în 1943 şi a revenit la meseria de scriitor.

Odată, Eric a făcut o păpuşă voodoo din săpun unui prieten de care nu îi plăcea. Când s-a dovedit că acel copil chiar a fost rănit, Eric a abandonat ideea înspăimântat. A mai făcut năzbâtii, s-a dat drept o femeie care a scăpat de obezitate sau i-a trimis inspectorului din orașul Southwold un șobolan mort de ziua lui.

Profesorul său de franceză de la şcoala Eton era nimeni altul decât scriitorul Aldous Huxley.

Ȋn Birmania, şi-a lăsat mustaţă şi și-a făcut câteva tatuaje pe încheieturile degetelor de la mâini.

Se fac des confuzii între cartea 1984, a lui George Orwell, şi 1974, a lui David Peace; 1984 a fost finalizată de autor chiar înainte de moartea sa. Cartea se concentrează în jurul luptei fără succes a unui individ împotriva unui regim atotputernic. Poţi citi pe Hyperliteratura o recenzie a cărţii.

Ferma animalelor este o satiră alegorică a Revoluției Ruse din octombrie 1917 și, mai presus de toate, despre cum toate lucrurile au mers extrem de prost în Uniunea Sovietică.

În 1936, Orwell a trăit în nordul Angliei, investigând viața clasei muncitoare și a șomerilor din Lancashire și Yorkshire. A scris o carte bazată pe condițiile de trai, financiare și de sănătate de acolo, publicată în 1937. Ȋn cea de-a doua parte a cărţii, scriitorul discută despre relevanţa socialismului în îmbunătăţirea vieții. Cartea se numeşte The Road to Wigan Pier.

Ȋn primele 6 luni ale anului 1937, Orwell a fost soldat; a condus o unitate militară pentru P.O.U.M., un partid marxisto-anarhist care lupta pentru republicani împotriva fasciştilor lui Franco. A fost împușcat în gât pe frontul din Aragon, în Spania. Glonțul i-a ratat doar o arteră. Era deja slăbit din cauza tuberculozei, așa că a petrecut o mare parte din timp recuperându-se. Cartea sa, Omagiu Cataloniei, reprezintă unul dintre cele mai realiste jurnale ale acelui război.

Era obişnuit să aibă servitor, aşa că, atunci când a revenit în Southwold, îşi supăra familia aruncând gunoaie peste tot, aşteptând ca ceilalţi să cureţe după el.

A devenit tutore pentru un copil cu handicap și a fost profesor la Liceul pentru băieţi din Hawthorns timp de câteva semestre. În 1933, a devenit profesor la Frays College din Uxbridge, iar după ce s-a îmbolnăvit prima oară de tuberculoză, nu a mai predat niciodată.

A lucrat cu jumătate de normă într-o librărie numită Booklovers’ Corner în Hampstead Heath. Proprietatea a devenit în cele din urmă pizzerie, iar în prezent adăposteşte un fast-food.

A fost şi căsătorit. A întâlnit-o pe Eileen O’Shaughnessy la o petrecere și atunci i-a spus prietenului său: „Acesta este genul de fată cu care mi-aș dori să mă căsătoresc.” S-au căsătorit în iunie 1936 și s-au mutat în micul sat Wallington, într-o cabană numită „The Stores”. Şi-au cultivat propriile legume, şi-au deschis un magazin foarte mic în afara cabanei și au crescut capre și pui. Amândoi au iubit aventura, chiar şi faptul că trăiau într-o cabană reprezenta o aventură: era slab încălzită și curgea apă prin acoperișul de tablă care făcea un zgomot teribil atunci când ploua.

Eileen a studiat psihologia, iar odată a avut un curs de engleză susţinut de JRR Tolkien. Fratele său mai mare, de care era foarte ataşată, a fost ucis de o bombă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Aveau un cocoş pe nume Henry Ford, o oaie pe nume Muriel şi un poodle pe care îl chema Marx. Nu departe de ferma lor se afla o altă fermă care se numea Manor Farm, nume pe care, împreună cu numele oii sale, le-a folosit în cartea Ferma animalelor.

În luna iunie a anului 1944, George și Eileen au adoptat un copil de o lună şi l-au numit Richard Horatio Blair. În luna septembrie, s-au mutat într-un apartament în Islington, la 27b Canonbury Square. Eric i-a permis fiului său Richard să doarmă cu un ciocan în pat în loc de obişnuitul ursuleţ de pluş.

Titlul iniţial al cărţii 1984 a fost “Last Man in Europe”. Cea mai mare parte a fost scrisă în 1948, anul definitivării romanului fiind una dintre ipotezele titlului cărţii (simpla inversare a ultimelor 2 cifre din an). Altă teorie ar fi că anul 1984 ar fi apărut în cartea lui Jack London, Călcâiul de fier, ca şi în The Napoleon of Notting Hill, de GK Chesterson. Iar soţia lui Eric a şi scris un poem intitulat „End of the Century, 1984”.

Exteriorul Ministerului Adevărului, din romanul 1984, este inspirat din faţada Casei Senatului, folosită de Ministerul Informaţiei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (unde a lucrat Eileen). Acum aparţine Universităţii din Londra.

În martie 1945, în timp ce Orwell era corespondent de război, Eileen a suferit de histerectomie. A murit pe masa de operație, la 39 de ani, când inima i s-a oprit din cauza anesteziei. Prietenii l-au îndemnat pe Orwell să plaseze copilul (Richard) spre a fi adoptat din nou. Orwell a refuzat și a continuat să aibă grijă de copil, singura sa legătură cu Eileen. Ulterior, disperat după o companioană și o mamă pentru Richard, Orwell a început să cunoască mai multe femei, dar nu a avut succes. Sonia Brownell, o femeie care lucra la aceeaşi publicaţie ca și vechiul său prieten Cyril Connolley, i-a fost până la urmă soaţă, dar nu pentru că îl plăcea, ci pentru banii proveniţi din vânzarea cărţilor sale. Oricum, George nu ar mai fi trăit mult timp. După moartea lui, Sonia a fugit cu averea pe care i-a lăsat-o şi nu l-a crescut pe Richard, în ciuda dorinţei scriitorului. Copilul a fost crescut de mătuşa lui, Avril, împreună cu soţul ei.

Ferma animalelor era așezată de bibliotecari la secţiunea „Literatură pentru copii” pentru ca mesajul cărții să nu ajungă la adulţi, însă George intra în fiecare bibliotecă şi muta cartea la secţiunea potrivită.

Şi-a făcut un duşman din H.G. Wells, autor pe care îl aprecia în copilărie. În eseul Wells, Hitler and the World State, Orwell scria: „perspectiva unilaterală, imaginația mărginită care pe vremea lui Eduard al VII-lea făceau din Wells un vizionar și un profet, acum îl transformă într-un gânditor superficial și depășit.” H.G. Wells i-a răspuns acestuia într-o scrisoare: „Eşti un rahat.”

Nu a fost numai jurnalist și prozator, ci și poet, chiar și numai ocazional. A scris 17 poeme, care au fost bine primite de public.

El a inventat Big Brother. Nu vestitul show de televiziune, ci omniprezentul dictator din 1984. “Big Brother is watching you”. De asemenea, acesta a fost votat cel mai înfricoşător personaj din literatură într-un sondaj de pe site-ul librăriei AbeBooks. Voldemort, personalul din seria Harry Potter, a ocupat locul doi.

A contribuit la mişcarea anti-comunistă. Ȋn 1949, a compilat şi a prezentat Departamentului de Cercetare Informaţii Persoane o listă cu 37 de scriitori şi jurnalişti care se presupuneau a fi comunişti. Lista îl cuprindea şi pe actorul Charlie Chaplin.

A scris mai mult de 350 de articole de-a lungul carierei de jurnalist. A scris de asemenea scenarii, o piesă de teatru, 29 de colecții de povestiri scurte şi trei cărți semi-autobiografice. A fost redactor literar la „Tribune” și corespondent de război pentru „The Observer”. De asemenea, a scris în mod regulat la „Manchester Evening News”, spre sfârşitul vieţii sale.

Ȋntr-un eseu din 1946, Orwell ne expune motivul pentru care scria: “Din pur egoism. Ca să par interesant, deştept, ca să se vorbească despre mine, să fiu ţinut minte după moarte, pentru a mă răzbuna pe adulţii care m-au umilit în copilărie etc. etc. Este o nerozie să pretinzi că ăsta nu e un motiv şi încă unul puternic.”

Numele lui Orwell a rezonat cu mulți artiști muzicali. David Bowie, Eurythmics și Pink Floyd, toți au înregistrat albume inspirate din scrierile lui Orwell.

Robert Colls spunea despre el că “era un dezrădăcinat. A mers la Eton, dar nu făcea parte din clasa superioară. A servit ca poliţist colonial în Birmania, dar s-a îndepărtat de Raj. A devenit un intelectual căruia îi displăceau intelectualii şi un socialist care a distrus aproape toate formele de socialism. Nu-şi avea locul nicăieri.”

George Orwell a murit de tuberculoză pe 21 ianuarie 1950, la vârsta de 46 de ani, la Londra. Din cauza tuberculozei, a fost internat în spitale de mai multe ori începând cu anul 1947. A fost înmormântat într-un cimitir din Anglia, Sutton Courtenay, Oxfordshire. Pe mormântul său scrie simplu: “Aici se odihneşte Eric Arthur Blair. Născut la 25 iunie 1903. Decedat la 21 ianuarie 1950″.
Ȋn afară de cărțile menționate mai sus, la Editura Polirom i-au mai apărut: O gură de aer, O fată de preot, Cărți sau țigări.

scrisă de Tibi Oprea
articolul integral, la sursa: hyperliteratura.ro

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu