Treceți la conținutul principal

În România, traducătorul unei cărți câștigă mai mult decât autorul ei și amândoi mor de foame

Hai să luăm ca exemplu o carte de 350 – 400 pagini și să vedem ce înseamnă s-o scrii și ce înseamnă s-o traduci în România, mergând pe niște date standard. Luăm o carte medie, da? Nici prea subțire, cât un „roman” de Bogdan Coșa, dar nici Orbitorul lui Cărtărescu sau vreo cărămidă fantasy, bașca în nu mai știu câte volume.

Uite, luăm o carte undeva pe la 650.000 de caractere cu spații, căci aceste semne contează, de fapt – numărul paginilor e irelevant pentru că poate diferi în funcție de formatul cărții, de spațiere, de mărimea fontului șamd. 650.000 de caractere cu spații, mergând pe o carte standard, format A5 sau asemănător, cu 1.800 de caractere cu spații per pagină (cam pe-acolo e standardul), duce cam la o carte de 360 și ceva de pagini.

Traducătorul
Pentru traducător se calculează destul de simplu. Hai să zicem că e vorba de un roman care trebuie să fie tradus din engleză în română, iar prețul paginii standard pentru o astfel de traducere se plătește la noi pe piață în general cu 2 – 2,5 Euro. Sigur, sunt probabil traducători specializați care iau ceva mai mult (nu foarte mult, stați liniștiți) sau traducători care iau chiar mai puțin, dar noi discutăm aici media. Și nu punem la socoteală faptul că unele edituri / agenții plătesc traducerea cu întârzieri de luni întregi, uneori chiar ani, nu, discutăm despre o editură serioasă, care ar plăti traducerea asta la timp, adică la aproximativ o lună după primirea ei de la traducător și verificarea acesteia, desigur.

Se împart cele 650.000 de semne la 2.000 – 2.000, însemnând o pagină standard de traducere, în general, pe această cifră se fac contractele. Ceea ce înseamnă că titlul nostru de 650.000 de semne are 325 de pagini standard. 325 de pagini înmulțit cu 2 Euro, vin 650 de Euro, da? Un rahat de bani pe o muncă de trei – patru luni, poate și mai mult, dacă romanul e complex.

Autorul
La autor, câștigurile se calculează în funcție de vânzări. Procentul pe care îl câștigă un autor dintr-un exemplar al cărții sale (royalty-ul, adică) este între 5 și 10%, în general. Editurile mici sunt singurele care oferă mai mult, încercând să atragă autori mai puternici, dar nu cu mult mai mult. Vă pot garanta că primele cinci edituri de top din România nu oferă royalty-uri mai mari. Nici nu le-ar conveni.

Vânzarea de carte este extrem de slabă la noi în țară, iar asta se vede după cifra ce înseamnă un tiraj al unei cărți. Un tiraj mediu poate oscila între 500 de exemplare publicate până la 1.000 – 1.500. Totuși, tirajul mediu cam acesta este, de 1.000 – 1.500. De la 3 – 4 mii de exemplare în sus, deja o carte se numește bestseller și provoacă isterii. Pe autorii care ajung acolo îi numeri pe degete, iar cei care sar pragul de 10.000 de exemplare vândute, pe degetele de la o singură mână.

Deci discutăm de un autor ok, nici necunoscut / debutant (deși, de multe ori, debutanții dau lovitura).

Un autor la a doua – a treia carte care vinde 1.000 de exemplare din titlul său într-un an de zile. Prețul mediu al unei cărți de 650.000 de caractere cu spații (deci cam 360 de carte, cum am zis), duce undeva la 35 de lei. La un royalty standard, de 8%, autorul câștigă 2,8 lei per exemplar. 2,8 înmulțit cu o mie, înseamnă 2800 de lei, aproximativ 635 de Euro. Un rahat de bani pe o muncă de luni întregi sau poate chiar ani, bani care vin pe bucățele la diferențe consistente de timp.

Se poate trăi din scris? Sigur că se poate. Post mortem.

sursă foto:

de  
sursa: hyperliteratura.ro

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Mike Yung, o voce extraordinară (artist al străzii, NY)

 <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/GrHfWKeTDEI?start=2" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/K-N8W3s2yYQ" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>