Treceți la conținutul principal

Extincția. Cum a dispărut presa de investigații din România


extinctiaLa începutul anului 2008, în organigramele tuturor redacțiilor centrale de presă scrisă din România existau departamente de investigaţii. Multe dintre ele erau printre cele mai numeroase de la respectivele ziare – şi multe „produceau” subiecte exclusive despre afacerile din umbră ale puternicilor zilei, despre politicieni corupţi, proprietăţi publice devalizate sau instituţii nefuncţionale.

Înainte să existe condamnările din „dosarul Loteria” au existat articole de presă scrisă. Înainte să existe condamnările din „dosarul transferurilor” au existat investigaţiile ziarelor. Înainte să existe anchetele DNA într-o serie întreagă de spețe penale au existat anchetele publicate ale ziariştilor.

În 2015 marile ziare din România nu mai dispun de secţii de investigaţii. Casetele redacţionale nu conţin nicio urmă a existenţei lor, iar paginile tot mai puţine ale ziarelor ajung să găzduiască doar în mod excepţional anchete de presă. Oamenii din industrie se apără spunând că nu e necesar ca aceste departamente să existe formal pentru ca ziariştii din redacţie să documenteze şi să scrie investigaţii.

Aşa este – doar că existenţa unei forme de organizare înseamnă şi resursă umană special alocată, şi resursă financiară la dispoziţie, şi o muncă specifică depusă zi de zi într-o direcţie.

Majoritatea acestor secţii au dispărut odată cu intrarea generalizată a presei autohtone în zona falimentului economic. Alte mişcări, din umbră, le făcuseră însă existenţa inutilă.

Documentarul „Extincția” surprinde istoriile personale din spatele acestor evenimente. Filmul spune povestea acestor ziarişti de investigaţie şi a departamentelor lor dispărute. Spune, de fapt, povestea motivelor pentru care o ţară este lipsită în mod sistematic de unul dintre mijloacele sale democratice fundamentale – capacitatea presei scrise de a investiga chestiunile de interes public şi de a le face cunoscute, mai departe, cetăţenilor.

Unul dintre reporterii care au realizat documentarul a văzut, la prima mână, procesul de dispariţie al departamentului de investigaţii de la „Evenimentul zilei”. Se întâmpla în 2010, când ziarul ieşise din epoca patronatului străin (elvețienii de la Ringier) şi intrase în zodia familiei Păunescu. Unul dintre cele mai bune departamente de investigaţii din presa română a dispărut atunci în doar câteva luni.

Şeful secţiei şi-a dat demisia rapid de la ziar, iar reporterii s-au trezit în situaţia de a nu mai putea publica nimic din ceea ce alţii nu doreau să fie publicat. Într-un final previzibil, însuşi departamentul şi-a încetat existenţa formală, fiind înghiţit de un altul, intitulat ambiţios „Social/Eveniment/Reporteri speciali”.

Dispariţia investigaţiilor nu era, în ultimă instanţă, decât semnul timpuriu al unui proces mai larg – acela al intrării sub cenzură al întregii redacţii. N-a existat (doar) un plan coordonat de distrugere a departamentelor de investigaţii – ceea ce s-a încercat a fost anularea spiritului critic. (Sursa: ActiveWatch)

Vezi și:
  • Presa moare, dar nu se predă – un film documentar despre deriva agonizantă în care se află presa din România și eticheta de „paria” de care jurnalismul din țara noastră pare că nu poate scăpa.
 


sursa: filmedocumentare.com

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu