Lecturi in vremuri de austeritate. Misterele Asiei

Zen adevărat. Introducere în Shobogenzo (Editura Herald, 2011) nu este un nou fragment din jurnalul lui Mircea Cărtărescu, ci o incursiune spirituală în lumea plină de mistere a budismului tibetan. Autorul lucrării, maestrul Taisen Deshimaru, este considerat părintele și fondatorul Zenului european. O spune maestrul Myoken, de la Templul „Iluminarea Tăcerii“ din București, cel care semnează o densă prefață la ediția în limba română. Maestrul Taisen prezintă pe larg atît doctrina, cît şi tehnicile și practicile Zen. Așa fixăm și noi că zen este practica Zazenului, așa realizăm că lucrurile profunde trebuie să fie și să rămînă simple, așa ne convingem de ce astfel de oferte spirituale vechi – de Dumnezeu știe cîți ani – au putut găsi mulți adepți în lumea contemporană supertehnologizată din SUA și Europa ulti­me­lor decenii. 1968 a fost anul de grație în care zen – care a influențat decisiv etosul mișcă­rilor hippies sau pacifiste – pătrunde în Europa. Alte două subsecțiuni sînt dedicate practicii zazenului și legăturii zenului cu știința. Legăturile filozofiei zen cu medicina și psihologia sînt dintre cele mai incitante. Mai avem apoi un grupaj de articole scrise de maestrul Taisen Deshimaru pentu cititorii occidentali. Texte accesibile, dar nu simple ma­nifeste de popularizare, ci bune introduceri pentru cei mai puțin familiarizați cu această meditație simplă – despre înțelesul vieții și al morții – care este filozofia zen. Cea mai consistentă parte a volumului se dovedește de departe textul „Introducere în Shobogenzo“, care este Cartea sacră a budismului zen japonez. Scrisă între 1231 și 1253, de către fondatorul zenului soto japonez, maes­trul Dogen. Lectura, pentru cei mai puțin inițiați ca mine, devine fascinantă, fiecare poate prelua cîte ceva, dincolo de sfaturile practice și dincolo de sugestiile mistice. Această fabu­loasă aventură în lumea filozofiei zen este tradusă din limba franceză de Marilena Constantinescu. 
 
Dacă ar fi să rămînem strict în lu­mea ideilor, Filozofia Upanișadelor (Editura Herald, 2011, traducerea din germană de Corneliu Sterian) a lui Paul Deussen ar fi – a­parent – ceva mai simplu de abordat. Au și cărțile destinul lor, ca și oamenii. Nu aș fi a­juns la acest volum dacă nu-mi pica în mînă un volum monografic, Prietenul lui Nietzsche, semnat de Heiner Feldhof despre, cine altul, decît…Paul Deussen. Istoria vieții lui Deussen – practic un necunoscut în cultura noastră – ne duce direct la viața și opera filozofului german. Dar ne relevă și un celebru filozof și orientalist care a fost Paul Deussen (1845-1919). Filozofia Upanișadelor este o temeinică lucrare ce sintetizează „punctul culminant al concepției indiene despre lume“. Că este vorba de cosmologia brahmanică sau geneza sistemului samkhya, că este vorba de suflet și de eliberarea lui, totul converge spre alte ori­zonturi decît cele cu care sîntem noi obișnuiți în lumea europeană. O lectură lentă din lu­mea Vedandei ne-ar putea rupe cîteva zile din contingentul care, altfel, ne poate copleși. Dar dacă ne aventurăm în zona organizării sufletului – să citim un capitol dintre cele mai poetice, despre cum vine povestea cu Atman, Manas și Prana – putem spune că lumea poate arăta cumva altfel decît ni se pare cea propusă de Lady Gaga...

Înainte de a prezenta succint volumul lui François Lenormant, Magia la chal­deeni (Editura Herald, 2011, traducere din franceză și anexe de Gabriel Avram şi prefață de Constantin Daniel), dați-mi voie să vă atrag atenția asupra a încă două volume erudite și incitante. Este vorba despre Omul universal. Islamul și funcțiunea lui René Guénon a lui Michel Valsan și Doctrinele esoterice ale islamului de Titus Burckhardt – ambele apărute în colecția „Philosophia Perennis“ a acestei edi­turi care, cumva, preia un gol lăsat de „Biblio­theca Orien­talis“ a vechii Edituri Ştiințifice și Enciclopedice. Revenind la Magia la chal­deeni, plonjăm într-o lume a superstițiilor și a credințelor care au marcat istoria umani­tății. Nu ai cum să nu fii fascinat cînd afli po­vestea magiei și a vrăjitoriei la vechii egipteni ori babilonieni sau ce loc ocupa sistemul religios în cărțile magi­ce din Akka­dul antic. O lume mirifică, cu oameni și cu misterele lor, dar o cu totul altă raportare la real decît cea în care ostoim noi astăzi. Descîntecele asiriene, babiloniene și sumeriene, de care pomenea regretatul orientalist Constantin Daniel în incitanta sa introducere la vo­lum, ne pot aduce mari satisfacții de lectură. Nu neapărat prin exotismul lor, ci prin generoasa ofertă ideatică. Insist pentru parcurgerea atentă a acestor (nu pu­ține) cărți scoase de Editura Herald, pentru că, evident, ne propun alternative viabile la plictisitoarele programe TV care ne asaltează din toate părțile, cu fel de fel de prostii. 

Doctrina vieții de apoi în Israel, în iudaism și în creștinism (Editura Herald, 2011, traducere din engleză de Alexandru Anghel) a lui Robert H. Charles este „o istorie critică ce urmărește pas cu pas esca­tologia iudaică și creștină atît din Vechiul și Noul Testament, cît și din textele apocrife“. O abordare cronologică a temei, ce acoperă nu doar secole de istorie, ci fel de fel de texte sacre ale vechiului Orient. Un parcurs incitant, cu destule paranteze analitice, totul bazat pe o atentă utilizare a surselor.

Atragem atenția că, printre cărțile oferite de aceeași editură, se găsește și cea mai bună și completă ediție a unei faimoase lucrări – Cartea tibetană a vieții și morții a lui Sogyal Rinpoche. O carte despre moarte și renaștere în aceste săptămîni dinaintea Învierii creștine nu poate fi decît o bucurie (traducerea de Walter Fotescu şi un cuvînt înainte de Sfinția Sa Dalai Lama). De citit neapărat. Nici pînă azi nu am înțeles de ce autorită­țile române au interzis accesul în România al lui Dalai Lama, în vreme ce Vaclav Havel îl primea la Praga pe liderul spiritual tibetan cu toată considerația și prețuirea. Rămânem mereu cu un gust amar, care, de ce nu?, poate fi compensat de aceste cărți minunate, aflate la îndemîna noastră. E bine că prețurile volumelor sînt modice și că nu-i sperie pe cei cu venituri modeste, interesaţi și de altceva în afară de cele lumești. Mi-aș dori șase luni să stau și să buchisesc astfel de cărți. Poate într-o altă viață, totul devine posibil, dacă e să crezi în ceva.
Autor: Cristina MANOLE
(Observator Cultural Nr. 620 din 12.04.2012)
sursa foto