SFada cu literatura. Ce este un RomCon?

Ultimele săptămîni au fost agitate, dar nu în van, pentru spaţiul literar al ficţiunii speculative româneşti. Cititori pasionaţi (fani), scriitori în devenire (autori care publică pe internet şi/sau pregătesc volumul de debut) precum şi scriitori consacraţi (deja membri ai Uniunii sau care au măcar două volume publicate) s-au întîlnit în două sfîrşituri de săptămînă, la Bucureşti (16-18 martie) şi la Timişoara (23-25 martie) pentru două şiruri de manifestări distincte, amîndouă gîndite spre promovarea şi dezvoltarea SF-ului românesc.  

Prima întîlnire, cea de la Bucureşti, sub titlul Final Frontier“, a fost un tîrg de carte, jocuri şi benzi desenate, care a avut în paralel, într-o altă sală, un şir de colocvii, cîteva premieri şi conferinţe, toate avînd ca idee centrală ficţiunea speculativă şi fantastică din România, în 2012. Trebuie amintite mai ales premiile revistei Galileo (a doua ediţie), premiile fanilor (prima ediţie) şi finalul manifestării, medalionul Liviu Radu. Chiar dacă s-a mai scris despre acestea, pentru o mai bună integrare cu următoarele trei sferturi ale textului de faţă, este important să subliniez pentru ce motive consider importante cele menţionate. 

Premiile revistei Galileo sînt votate electronic, în mai multe runde, de abonaţii revistei, varianta pe hîrtie. Indiferent dacă votantul este scriitor, critic sau simplu cititor, primeşte un vot. Din lista totală a nominalizărilor, conform numărului de voturi pe rundă, rămîn din ce în ce mai puţine texte, pentru care se votează din nou în rundele următoare. Finaliştii, premiaţii sînt rezultatul unui soi de brici al lui Ockham, nu neapărat logic, sigur aritmetic şi democratic. 

Premiile fanilor sînt votate electronic, prima lor ediţie punînd împreună cîteva zeci de cititori de literatură SF&F românească. (Deşi a fost votată şi categoria „cea mai bună carte străină“, iar nu „cea mai bună traducere“...) Din nou, aritmetică şi democraţie. Unul dintre premiaţi, autorul Abaţiei şi al Demnet-ului, Dan Doboş, a mărturisit că premiul fanilor îi este cel mai drag. Ba mai mult, peste o săptămînă, la Timişoara, va fi spus că ar da oricare dintre premiile sale – şi le-a cîştigat pe toate, cele din SF-ul romînesc – pentru încă o mie de cititori... plătitori.  Dar să nu anticipăm. 

Medalionul Liviu Radu a fost important pentru că, indiferent la cîştigarea unui premiu Galileo şi a celui dat de fani, este bine, zic eu, să le arătăm celor mai iubiţi autori din spaţiul literar cît de mult sînt iubiţi, cît sînt alături de noi şi se pot bucura de preţuirea noastră. Liviu Radu este cel mai bun exemplu în exemplu, cu toate cele 17 cărţi ale sale şi cu cele 50 de volume traduse care au îmbogăţit literatura română. 

Ultimul cuvînt despre „Final Frontier“ este un comentariu la ce se vorbea pe coridoarele tîrgului, în euforia reuşitei întregii manifestări şi în emulaţia intelectuală creată de întîlnirea unui număr semnificativ de minţi creative ale SF-ului românesc. Se vorbea că se poate declara tîrgul şi conferinţele sale ca RomCon-ul pe 2012.

Și acum să intrăm în miezul problemei. Ce este un RomCon? Să vedem ce s-a întîmplat la Timişoara. 

Urmînd tradiţionalele „Zile (ale clubului) Helion“ şi comunicările pe teme literare SF, de vinerea şi sîmbăta înaintea Bunei Vestiri, a urmat o Convenţie a cluburilor de SF din ţară, cu două mese rotunde pe veşnicul subiect al stării SF-ului românesc, la care s-a adăugat fondarea unei noi asociaţii, a cluburilor şi autorilor de SF, care să se îngrijească de respectiva stare. A fost şi un vernisaj de bandă desenată şi grafică, au fost şi lansări de carte (de romane, ca să fiu mai precis: cele publicate în urma concursului Editurii Eagle, ale lui Mircea Opriţă, Mircea Liviu Goga şi Liviu Radu; şi cele ale lui Dan Doboş), a fost performată şi o piesă originală, scrisă şi jucată de Alexandru Maniu, cu subiectul vieţii şi operei lui Harlan Ellison. Pe lîngă aceste acţiuni, toate cu gradul lor propriu de importanţă extraartistică, diferit de cel literar şi artistic, s-au votat şi Premiile RomCon 2012, la şapte categorii, pentru opere şi acte de sprijinire ale operelor SF, apărute sau derulate în anul 2011.  

Aceste premii sînt: pentru roman – Mircea Opriţă, cu Călătorie în Capricia; pentru proză scurtă – Michael Haulică, Povestea lui Calistrat Hadîmbu [...]; pentru non-ficţiune – Mircea Opriţă, cu Ştiinţă şi violencel; pentru arte vizuale – Marian Mirescu, BD;  pentru debut – Ştefana Czeller, cu volumul Cerneală şi singe; pentru revistă – Helion –; last but not least, premiul special – Bogdan Bucheru, pentru sprijinul constant pe care acest român emigrat îl dă literaturii SF româneşti „de-acasă“.  Premiile au fost numite „Premiile RomCon 2012“ şi au fost anunţate la finalul celor trei zile de manifestări cu subiect SF de la Timişoara.
Premiile RomCon 2012 au avut în juriu pe George Anania (Bucureşti, scriitor), Viorel Pîrligras (Craiova, artist plastic), Lucian-Vasile Szabo (Timişoara, scriitor şi critic), George Ceauşu (Iaşi, scriitor şi promotor), Cătălin Badea-Gheracostea (Braşov, critic). Juriul a dat, după o muncă de mai multe săptămîni (muncă egal lectură plus argumentarea alegerii), cîte cinci nominalizări pentru fiecare categorie. Rezultatele finale, premiile, s-au obţinut după următoarea formulă de vot: media aritmetică dintre media voturilor juriului şi cea a voturilor plătitorilor de taxă de participare la RomCon. Într-adevăr, cinci persoane au avut tot atîta greutate precum cîteva zeci, dar competenţa profesională trebuie recunoscută mai mult decît comunul „place, nu place“. 

Însă ceea ce face diferenţa între ce s-a întîmplat la Timişoara, cu premiile RomCon, şi ce s-a petrecut la Bucureşti, este suma voinţelor participanţilor şi declararea foarte clară a intenţiilor acestora. Căci este din ce în ce mai uşor să pui nişte oameni de o oarecare competenţă la un loc şi colocviile, premiile pe care ei pot să le facă, voteze şi dea să apară benigne în  spaţiul literar şi artistic SF, dar încă nu este la îndemîna oricui să ofere o coerenţă şi un mod de lucru cît mai aproape de obiectivitate, chiar în contact cu fanii, unei convenţii naţionale. Cele mai vechi cluburi din ţară, Helion (Timişoara), Victor Anestin (Craiova) şi Quasar (Iaşi) au fost gazdele unei întruniri la care s-a fondat Asociaţia Română a Cluburilor şi Autorilor de SF (ARCA SF). Prin modul de a implica toţi participanţii în funcţie de nivelul lor de competenţă şi respectînd pasiunea şi cuvîntul tuturor, nelăsînd nimic la întîmplare, RomCon 2012 a fost un succes punctual. Cum va evolua noua asociaţie, precum şi cum se va păstra modalitatea votării celui mai mare premiu anual în SF-ul românesc, este în funcţie de timp. 
Autor: Cătălin BADEA-GHERACOSTEA 
_________
Catalin Badea-Gheracostea este un tînăr critic, specializat în domeniul exegezei F&SF. Este braşovean, filolog, i-a avut profesori pe Gheorghe Craciun, Alexandru Muşina, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Virgil Podoabă. A publicat: Alternative critice, la Editura Millennium Books, în 2010 (ediţie revăzută şi adăugită, 2011), un volum de studii, recenzii şi articole despre spaţiul literar al SF-ului românesc.

sursa