Nimic nu este mai reconfortant decît să vezi pe rafturile cu noutăţi ale librăriilor din România titluri recente, de cărţi importante, vehiculate în revistele literare internaţionale şi discutate de juriile unor prestigioase premii. Cărţi traduse în română aproape concomitent cu apariţia originalului, care-ţi dau acel sentiment unic că te afli în pulsul lucrurilor şi că poţi avea oricînd o imagine limpede a mersului literaturii. Dar, evident, cum nu numai ritmul formidabil al traducerilor contează, ci şi calitatea acestora, la fel de importante sînt şi iniţiativele de retraducere a unor cărţi majore, într-o limbă proaspătă, vie, care să înlesnească accesul cititorului contemporan la universul acestora, precum şi alcătuirea unor selecţii reprezentative, care să acopere golurile de traducere din opera unor mari autori. Şi acestea fiind zise, am definit cele două tendinţe care au dominat segmentul de carte străină din România în 2011. De asemenea, e de remarcat (o face şi Marius Chivu, în bilanţul său din nr. 411 al Dilemei vechi) că anul acesta editurile şi-au întors (în sfîrşit) faţa şi către proza scurtă, traducînd, uneori integral, texte fundamentale din opera maeştrilor.
Într-un top (personal) al traducerilor din 2011, pentru supremaţie s-ar bate doi autori pe cît de diferiţi, pe atît de importanţi – unul pentru impactul operei sale asupra literaturii secolului al XX-lea, celălalt pentru o carte atipică, rafinată, perfect dozată, declarată romanul secolului al XX-lea: John Cheever, considerat Cehovul suburbiei americane, şi Giuseppe Tomasi di Lampedusa, cu al său Ghepard supranumit de Edward Said o „Moarte a lui Ivan Ilici siciliană“. Apariţia unei integrale a prozei lui John Cheever (la Editura Polirom, în traducerea lui Ciprian Şiulea), dar şi retraducerea unui roman fundamental precum Ghepardul (Humanitas Fiction, traducere de Gabriela Lungu), publicat acum împreună cu povestea (demnă ea însăşi de un roman) a scrierii şi publicării sale, se regăsesc fără îndoială printre evenimentele editoriale esenţiale ale anului 2011.
Tot într-un top personal al preferinţelor ar urma José Donoso, cu Obscena pasăre a nopţii (Editura Leda, traducere de Dan Munteanu Colan), autor despre care Carlos Fuentes spunea, în cadrul unei conferinţe ţinute la Institutul Cervantes din Paris, în octombrie 2011, că a murit ucis de fapt de pierderea inspiraţiei scriitoriceşti, aici la cotele sale maxime. Tot Editurii Leda cititorul îi datorează traducerea primelor două volume din seria de autor „Roberto Bolaño“: Convorbiri telefonice (traducere de Dan Munteanu Colán) şi Anvers (traducere de Horia Barna).
La capitolul proză scurtă, de netrecut cu vederea: Saul Bellow, Filiera Bellarosa şi alte povestiri (Editura Polirom, traducere de Ioana Zirra), şi Julian Barnes, Puls (Editura Nemira, traducere de Radu Paraschivescu), Amos Oz, Scene de viaţă campestră (de fapt, un roman în povestiri, Editura Humanitas Fiction, traducere de Ioana Petridean). Dintre cărţile traduse în română într-un timp record de la apariţia lor: Intriga matrimonială a lui Jeffrey Eugenides (Editura Polirom, traducere de Dana Crăciun). În privinţa trilogiilor sau tetralogiilor, un top ar include, fără îndoială, ultimul volum al tetralogiei dedicate de John Updike lui Harry „Rabbit“ Angstrom, Rabbit se odihneşte (Humanitas Fiction, traducere de George Volceanov), dar şi primul volum din trilogia autobiografică a lui J. M. Coetzee, Scene de viaţă provincială – Copilărie (Editura Humanitas Fiction, traducere de Irina Horea) şi primele două volume din trilogia lui Haruki Murakami, 1Q84, traduse de Iuliana Oprina şi Florin Oprina la Editura Polirom (volumul al treilea a apărut şi el de curînd). Tot Editura Polirom propune încă o traducere inedită (realizată de Adriana Liciu), din Ilf şi Petrov, 1001 de zile sau Noua Şeherezadă, şi un nou volum, de memorialistică de această dată, semnat de Orhan Pamuk: Istanbul (în traducerea aceleiaşi Luminiţa Munteanu).
În ceea ce priveşte cărţile de poezie, două volume de excepţie a publicat Editura Humanitas Fiction: cele mai ample două selecţii româneşti de poeme din opera lui Fernando Pessoa (antologie, traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Dinu Flămând) şi a lui T. S. Eliot (Opere poetice, 1909-1962, traduceri de Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Şerban Foarţă & Adriana-Carmen Racoviţă, cu o prefaţă de Ştefan Stoenescu; volumul este bilingv şi cuprinde numeroase texte ale poetului american traduse pentru prima oară în limba română).
În încheiere, două cărţi anunţate în 2011 şi aşteptate cu nerăbdare în 2012:Pînă la capătul pămîntului de David Grossman, desemnată de revista LIRE cel mai bun roman al anului 2011 în Franţa (Editura Polirom, traducere de Ioana Petridean) şi Oameni din Dublin de James Joyce (Editura Humanitas Fiction, într-o nouă traducere semnată de Radu Paraschivescu).
Într-un an atît de bogat în traduceri, în care ritmul, dar şi obstinaţia în direcţia unei actualizări a acestora au constituit tendinţele principale în publicarea de carte străină, cititorului nu-i mai rămîne decît să realizeze selecţia necesară pentru a se bucura de cărţi, mai vechi sau mai noi, proaspăt traduse, sau de noile lor variante în limba română.
autor: Andreea Răsuceanu