Treceți la conținutul principal

Lecturi în vremuri de austeritate. Cărţi mai nu ştiu cum

- Robert Louis Stevenson nu mai este un nume des vehiculat prin lumea literară. Are un anume prestigiu academic şi locul lui în ierarhiile anglo-saxone, dar este mult mai des pomenit şi popular, cumva datorită adaptărilor pentru scenă şi ecranizărilor făcute. Atît Comoara din insulă, cît mai ales Straniul caz al doctorului Jekill şi al domnului Hyde (Editura Saeculum Vizual, 2010) au beneficiat de multe şi variate transpuneri cinematografice. Unde găsim nume de mari regizori (Ruben Mamoulian, Zukor), iar în rolurile principale, monştri sacri ai scenei şi ai ecranului, precum Jean Louis Barrault, John Barrymore sau inegalabilii Spencer Tracy şi Ingrid Bergman, într-o versiune din 1941. De care ne amintim şi noi pentru naturaleţea, firescul şi emoţia cu care cumpăneau fiecare secvenţă din filmul văzut la Cinemateca bucureşteană, în plin regim comunist. Ni se pare binevenită lansarea pe piaţa românească a acestei povestiri, cunoscute multora dintre noi, doar pe văzute, şi nu pe citite. În consecinţă, la o lectură fugară care ne-a prins (traducerea volumului şi prefaţa sînt semnate de un misterios şi atent la detalii traducător numit Agop Bezerian), putem mărturisi că textul lui Stevenson îşi merită celebritatea. Naraţiunea unde Dr. Jekill şi Mr. Hyde vor să simbolizeze Binele şi Răul înfrăţite, aglutinate într-o singură fiinţă, se consumă într-o Londră plină de ceţuri şi mistere. Falsă naraţiune poliţistă, vag proză psihologico-moralistă, bune piste pentru variaţii horror, textul este o mică bijuterie literară. Mai ales pentru tinerii de azi, dedulciţi deja la secvenţe hard şi strîmbînd din nas dacă eroii se sărută doar pe obraz şi nu curge şi sînge. O proză de calitate, care merită recuperată şi de cititorii români. Volumaşul mai conţine şi proza Markheim, în acelaşi registru şi avînd aceeaşi tramă epică.

- O reală-reală surpriză-surpriză – povestea cu Dr. Jekill şi Mr. Hyde a fost doar parţială – se dovedeşte romanul SchrumSchrum sau Excursia Duminicală la Nisipurile Mişcătoare (Editura Cartier, 2010) al total necunoscutului – cel puţin pentru mine – scriitor francez Fernand Combet. O foarte documentată şi amical-comprehensivă prefaţă „După patruzeci de ani...“, compusă cu multă căldură şi semnată de Eric Dussert, ne introduce în viaţa şi în opera acestui autor, să o spunem clar şi răspicat, foarte bun. Mă rog, un autor sau o carte pot fi foarte bune sau geniale şi fără să fie foarte bune sau geniale. Dar asta ar fi altă discuţie, avem aceste cuvinte la îndemînă şi le folosim în sensul lor primordial. Autorul, Fernand Combet, se naşte în 1936 şi moare în 2003. Studiază Dreptul şi Ştiinţele politice, dar renunţă fără să-şi mai ia şi diploma şi... începe să scrie. Ţine şi o rubrică gastronomică – în România anilor ’50 era mai dificil –, este pasionat de Paris şi de pictură, muzică, literatură, cam tot, s-ar zice, cînd vorbim de cei chiar însetaţi să trăiască cultura, şi nu doar să-şi facă din ea o carieră. Apariţia, în 1966, a acestui SchrumSchrum, roman lansat de Gallimard îl plasează pe Combet pe orbita unui „Kafka văzut de Dostoievski“. O carte cu multiple sensuri, o proză despre teroare, moarte şi destin, absurdul făcîndu-şi de cap la tot pasul, unde logica devine ceva ilogic şi minciuna, o banalitate a cotidianului. Parcă ştim şi noi cîte ceva în zona asta. Nu avem loc pentru prea multe divagaţii. O carte f. f. bună, care nu prea seamănă cu multe altele dintre cele aflate la îndemîna noastră. Viaţa şi opera acestui scriitor francez chiar merită puricate pe îndelete. Traducerea, cursivă şi fluentă, e semnată de Corina Ungurean.

- Un masiv şi ciudat roman, Călătoria Mincinoşilor (Editura Leda, 2010, Colecţia „Mister“), de peste 500 de pagini, se dovedeşte cartea unei prozatoare britanice, născute în 1956, în Malta, pe numele ei Karen Maitland.Un roman despre ciumă – ce a bîntuit Anglia între 1348 şi 1349 şi toată Europa apoi – se precizează imediat după titlu. Doar că este mult mai mult decît atît. Ciuma lui Camus era o parabolă despre rău, teroare şi solidaritate, cea a lui Daniel Defoe era cumva una strict istorică, acum avem deja o altă perspectivă. O lume plină de tenebre, o întreagă galerie de portrete, fizionomii, întîmplări şi poveşti dominate de spaime şi teama nu doar de moarte. O carte barocă pe alocuri, în buna tradiţie a prozei britanice, care are ceva vechime altminteri, dacă e să mergem la Chaucer, o carte plină de mistere şi evenimente mai mult sau mai puţin halucinante, unde moartea face şi desface totul. Personaje ieşite parcă din Viridiana lui Buñuel, de diverse facturi şi intensităţi, care încarcă textul nu doar de culori, în general sumbre – negru, cenuşiu, gri –, ci şi de forţă epică. Traducerea şi notele aparţin unei experimentate tălmăcitoare din limba engleză. Am numit-o pe Luana Schidu. Cu atît mai dificilă se dovedeşte operaţiunea, cu cît personajele şi epoca impun un anume limbaj şi o anume utilizare a lexicului. Totul este OK, într-o lume unde se moare şi se trăieşte la tot pasul. Vinovaţi se dovedesc cu toţii şi o să plătească, ni se atrage atenţia la finalul cărţii. Aici ar mai fi de discutat despre asumarea şi plata vinovăţiilor. Faptul că există Crime Writers’ Association nu ne linişteşte.

- O foarte simpatică lucrare cu iz savant, dar care poate fi parcursă şi într-un registru literar mai tra-la-la, se dovedeşte volumul Green Weenies&Due Diligence. Jargon de Afaceri American (Editura Humanitas, 2010), semnat de Ron Sturgeon. Pentru curioşi, Green Weenies ar fi „crenvurştii verzi“, prima parte a volumului, „surprizele neplăcute“, iar Due Diligence, „verificările prealabile“, alcătuiesc partea doua a cărţii ce cuprinde termenii serioşi.

Cartea toată este serioasă şi se vrea a fi vrea un îndreptar de utilizare a multor termeni din limbajul curent al lumii finanţiştilor şi al oamenilor de afaceri americani. Şi ar putea fi utilizată cu folos de traducătorii care se izbesc de cine ştie ce expresii. Sau de studenţii fruntaşi la engleză-americană, care vor să ştie toate chichiţele, dedesubturile şi ascunzişurile unei limbi care nu e ca la mama lor acasă. Doar că pentru cine a trecut prin Flaubert şi Mircea Horia Simionescu, lucrurile pot lua şi o altă turnură. O carte strict tehnică şi fără ambiţii literare, să se dovedească o sursă de mari voluptăţi epice şi lingvistice. Mai ales că volumul e plin de ilustraţii haioase, să le zicem, unde ironia şi caricatura completează erudiţia explicaţiilor şi expresivitatea involuntară (Eugen Negrici) ce însoţesc termenii anglo-saxoni. Pooh-pooh echivalează cu cîh-ul românesc. Explicaţia este expresie de dezgust sau dispreţ. Şi uitasem de cîh-ul copilăriei noastre! Am ales acest exemplu pentru scurtimea lui. Traducere şi adaptare (asta ce-o mai fi? – dar am aflat apoi, s-a tăiat din text, au fost lungite explicaţiile) Adina Cobuz, lectori fiind conf. univ. dr. Tatiana Iaţcu şi lector univ., fără să fie şi dr., dar va fi absolut necesar pe viitor, Simona Drelciuc. Prefaţă, extrem de simpatică, de Howard Nussbaum. Volum apărut sub auspiciile AFROM – The American Friends of Romania –, cu sponsori din, wow!, Voluntari, Ilfov – familia Cazacu – şi compania Avirom Pack din Bucureşti. O carte care ne-a făcut să mai şi zîmbim puţin. Nu e mare lucru, dar devine din ce în ce mai complicat. Ştiaţi că Analysis-Paralysis echivalează cu vorbe, vorbe, fapte ioc; stil de management caracterizat prin şedinţe şi întîlniri nesfîrşite, în care luarea deciziilor este umbrită de rapoartele prezentate şi de etc. etc. etc.?

Oare unde am mai auzit de chestii din astea? O lectură absolut agreabilă în pragul toamnei.

Autor: Cristina MANOLE
Observatorul Cultural nr. 541 din 10.09.2010

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.