Deja, cu toate eforturile noastre, tinerii de azi (în mare parte) se îndepărtează de literatura română sau o privesc exotic, indigest, ca un supliciu. Ceea ce e nefiresc, e anormal, e revoltător. Acum un an, Jan Willem Bos, priceputul traducător al literaturii române, îmi spunea într-un interviu: „În Olanda se citeşte foarte multă literatură olandeză. Aici ne deosebim, voi vă plîngeţi că nu sînt citiţi scriitorii români, eu vă spun că în Olanda sînt foarte mulţi scriitori olandezi foarte citiţi. Nu e unul sau doi, vorbim de 10, 15, poate de 20 de scriitori olandezi foarte buni, cu priză la public. Aşa este şi normal, numai în România este această situaţie aiuritoare, anormală: nu se citeşte literatură română. Peste tot în lume, literatura naţională stă foarte bine printre cititori. E anormal ca în România să nu se citească literatură română. Eu cred că în Olanda se citeşte literatură olandeză pentru că olandezii au nevoie de o privire asupra vieţii lor, asupra societăţii în care trăiesc, şi asta găsesc în literatură“.
De ce nu se citeşte îndeajuns literatură română? Sînt cîteva motive; în primul rînd – şcoala. Manualele de literatură română de liceu se opresc la „optzecişti“, nimic despre boom-ul literar de după 2000, nici măcar o pagină informativă; tot în manuale, în prezentarea literaturii de după 1944 sînt mai goluri, lipsesc autori importanţi. Se fac la clasă autorii consideraţi canonici (Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu) şi cam atît.
O defazare, în şcoală, este şi în recuperarea scriitorilor ce aparţin de aşa-numitul „exil“ românesc – termen deja impropriu –, autori care trăiesc şi scriu în româneşte la Paris, Stockholm sau München. Generaţiile tinere ştiu prea puţine lucruri despre Paul Goma, Dumitru Ţepeneag, Bujor Nedelcovici, Matei Vişniec, despre Gabriela Melinescu, despre Gelu Ionescu, despre Dorin Tudoran, despre Herta Müller, despre Norman Manea; se ştie destul de puţin despre literatura scriitorilor basarabeni – publicaţi cu osîrdie în ultimii ani –, rămasă încă un tărîm de explorat la nivelul cititorului obişnuit (salutăm iniţiativa lui Vasile Ernu, sprijinită de ICR, care a organizat la Chişinău „Zilele literaturii române“).
O a doua cauză, după părerea noastră, este absenţa scriitorilor români din programele generaliste de ştiri TV. Nu spunem că orice lansare ar trebui prezentată în jurnalele generaliste, dar atunci cînd unui autor român îi apare o traducere, de ce posturile principale de ştiri şi jurnalele de actualităţi nu o anunţă? Nu e un straniu paradox că la traducerea în germană a primului volum din Orbitor a fost o mobilizare exemplară, eficientă şi ingenioasă în presa din întreg spaţiul german, iar la noi a fost tăcere? Gabriela Adameşteanu este tradusă la Gallimard, dar ştirile din jurnalele româneşti de ce nu consemnează acest fapt? (Nu vorbim de emisiunile de la Radio România Cultural şi TVR Cultural, care se străduie să prezinte evenimentele culturale.)
Nu e iarăşi aiuritor ca să avem, în doi ani consecutivi, la Tîrgul de Carte de la Budapesta, volume foarte bine primite: în 2009 – Venea din timpul diez de Bogdan Suceavă, în 2010 – Dimineaţă pierdută de Gabriela Adameşteanu, considerată „cartea lunii aprilie“ la Budapesta, iar la noi, cu excepţia presei culturale, şi nici aceea în întregime, această ştire să nu apară la jurnalele televizate? Aţi văzut la vreun jurnal TV generalist ştirea că Filip Florian a fost publicat în Statele Unite? În talk-show-urile televizate, de ce nu sînt invitaţi scriitori, aşa cum se face în ţările occidentale? Credeţi că Mircea Cărtărescu, Filip Florian, Ştefan Agopian, Alexandru Muşina, Petru Cimpoeşu, Nichita Danilov, Ruxandra Cesereanu, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Daniel Bănulescu, Ioan Groşan, Cezar Paul-Bădescu sau Radu Pavel Gheo n-ar face faţă unei dispute de idei la TV? Din păcate, politicul a absorbit şi opacizat evenimentul cultural.
În al treilea rînd, marea ameninţare, în aceste zile, pentru literatura română, este această criză, care goleşte buzunarele şi impiedică bună funcţionare a receptării cărţii. După ce, în ultimii ani, editurile au susţinut literatura română şi se intrase într-un soi de normalitate a receptării (şi prin „critica de întîmpinare“), tare ne este teamă că această criză pe care o traversăm va afecta literatura română. Editorii vor fi tot mai temători să încurajeze scriitori români, doar cei cu relativă notorietate vor fi publicaţi, vor fi destule reticenţe financiare în a publica literatură română. Actualul guvern Boc, împreună cu preşedintele Băsescu, ne afectează nu doar la nivelul nevoilor imediate, împuţinate prin scăderea salariilor şi a pensiilor, ci şi în privinţa spiritului. Va fi foarte greu să mai cumpărăm cărţi ale unor autori români. Guvernanţii distrug, iată!, şi normalitatea unei vieţi literare.
Ovidiu ŞIMONCA
Observatorul Cultural Nr. 526 din 28.05.2010