Corespondenţă din Milano de Magdalena Popa Buluc
30 Apr 2010
Duminică dimineaţă, celebrul dirijor de origine rusă Semyon Bychkov va permite accesul publicului la repetiţia pentru un important concert ce va avea loc luni seară la Teatrul Scala din Milano. Manifestarea, programată în cadrul celebrării bicentenarului Schumann, are în program “Simfonia nr. 2, op. 61” a celebrului compozitor.
Biletele la repetiţie vor costa între 5 şi 50 de euro. Preţul scăzut îl transformă într-o manifestare cu scop caritabil. În mod normal, un bilet de cinci euro la un concert dirijat de Bychkov ar fi o insultă pentru dirijor şi pentru orchestră. Dar muzicianul se declară onorat de iniţiativă, mărturisind că vrea să-i aducă în teatru pe cei care n-au bani.
S-a spus că pentru Bychkov dirijatul este o artă vizuală. “Nu este nevoie de multe cuvinte”, a explică el. “Gestul trebuie să transmită tempoul şi caracterul operei. Reţinut, violent, interior. Pentru aceasta este nevoie de braţele, de mâinile şi de ochii dirijorului.” La repetiţii publicul este admis, pentru că, potrivit părerii lui, “prezenţa la o repetiţie seamănă cu intrarea în bucătăria unui restaurant, care-ţi permite să afli secretele şefului bucătar”.
Semyon Bychkov dirijează frecvent la Scala din Milano, începând din 1992.
Născut la Sankt Petersburg, s-a exilat, în 1975, în America şi apoi în Europa, trăind acum la Paris. Cu o carieră internaţională, consideră că muzica şi artele sunt un drept. “Ele vin din viaţă şi o influeţează. Cine le consideră un lux, şi nu un factor de dezvoltare, este miop.” Cultura, consideră Bychkov, trebuie să fie un răspuns la nevoile materiale, iar problemele financiare ale teatrelor de Operă fac rău întregii comunităţi.
Elegant şi expresiv, dirijorul descoperă noul chiar în repertoriul clasic, iar modul lui de a se verifica sunt înregistrările. “Cel mai mare maestro este microfonul, declara el într-un interviu în “Corriere della Sera”. “Dacă nu-ţi place ce auzi într-o înregistrare, nu poţi da vina pe nimeni altcineva.”
Muzica clasică, susţine el, este universală. Ea aparţine tradiţiei, ca şi muzica populară. “Acum o sută de ani nu exista diferenţă între pop, rock şi muzica cultă”. Opera era atunci muzica tuturor. La 1800, oameni simpli cântau la vioară, la flaut sau la alte instrumente. Asta însemna o educare muzicală a urechii. Iar pentru Schumann, susţine Bychkov, această educaţie era o regulă de viaţă. “Dacă lipseşte educaţia generală, oamenii se apropie greu unii de alţii”, consideră dirijorul.
Semyon Bychkov a avut contracte cu cele mai importante teatre lirice din lume: Covent Garden, The New York Metropolitan, La Scala, Maggio Musicale Fiorentino, operele din Viena, Dresda şi Paris. La Covent Garden a dirijat “Elektra”, “Boris Godunov”, “Dama de Pică”, “Lohengrin”, “Don Carlos”, “Tannhäuser”. La Opera din Paris dirijează “Bal mascat” şi “Tristan”. Iar Opera din Viena a fost, după propria mărturisire, “unul dintre cele mai captivante capitole din viaţa mea”.
Cu Scala din Milano Bychkov colaborează în fiecare stagiune, dirijând atât concerte simfonice, cât şi spectacole de operă. “Relaţia mea cu Italia a început la Florenţa. Am fost invitat să dirijez orchestra Maggio Musicale şi prima întâlnire a fost atât de caldă încât mi-au propus să devin principalul lor dirijor, poziţie pe care am avut-o din 1992 până în 1998”, mărturisea el. Interesul pentru Italia este dat şi de faptul că italienii se identifică cu melodia şi cu textul, ceea ce este vital pentru Operă.
30 Apr 2010
Duminică dimineaţă, celebrul dirijor de origine rusă Semyon Bychkov va permite accesul publicului la repetiţia pentru un important concert ce va avea loc luni seară la Teatrul Scala din Milano. Manifestarea, programată în cadrul celebrării bicentenarului Schumann, are în program “Simfonia nr. 2, op. 61” a celebrului compozitor.
Biletele la repetiţie vor costa între 5 şi 50 de euro. Preţul scăzut îl transformă într-o manifestare cu scop caritabil. În mod normal, un bilet de cinci euro la un concert dirijat de Bychkov ar fi o insultă pentru dirijor şi pentru orchestră. Dar muzicianul se declară onorat de iniţiativă, mărturisind că vrea să-i aducă în teatru pe cei care n-au bani.
Semyon Bychkov dirijează frecvent la Scala din Milano, începând din 1992.
Născut la Sankt Petersburg, s-a exilat, în 1975, în America şi apoi în Europa, trăind acum la Paris. Cu o carieră internaţională, consideră că muzica şi artele sunt un drept. “Ele vin din viaţă şi o influeţează. Cine le consideră un lux, şi nu un factor de dezvoltare, este miop.” Cultura, consideră Bychkov, trebuie să fie un răspuns la nevoile materiale, iar problemele financiare ale teatrelor de Operă fac rău întregii comunităţi.
Elegant şi expresiv, dirijorul descoperă noul chiar în repertoriul clasic, iar modul lui de a se verifica sunt înregistrările. “Cel mai mare maestro este microfonul, declara el într-un interviu în “Corriere della Sera”. “Dacă nu-ţi place ce auzi într-o înregistrare, nu poţi da vina pe nimeni altcineva.”
Muzica clasică, susţine el, este universală. Ea aparţine tradiţiei, ca şi muzica populară. “Acum o sută de ani nu exista diferenţă între pop, rock şi muzica cultă”. Opera era atunci muzica tuturor. La 1800, oameni simpli cântau la vioară, la flaut sau la alte instrumente. Asta însemna o educare muzicală a urechii. Iar pentru Schumann, susţine Bychkov, această educaţie era o regulă de viaţă. “Dacă lipseşte educaţia generală, oamenii se apropie greu unii de alţii”, consideră dirijorul.
Semyon Bychkov a avut contracte cu cele mai importante teatre lirice din lume: Covent Garden, The New York Metropolitan, La Scala, Maggio Musicale Fiorentino, operele din Viena, Dresda şi Paris. La Covent Garden a dirijat “Elektra”, “Boris Godunov”, “Dama de Pică”, “Lohengrin”, “Don Carlos”, “Tannhäuser”. La Opera din Paris dirijează “Bal mascat” şi “Tristan”. Iar Opera din Viena a fost, după propria mărturisire, “unul dintre cele mai captivante capitole din viaţa mea”.
Cu Scala din Milano Bychkov colaborează în fiecare stagiune, dirijând atât concerte simfonice, cât şi spectacole de operă. “Relaţia mea cu Italia a început la Florenţa. Am fost invitat să dirijez orchestra Maggio Musicale şi prima întâlnire a fost atât de caldă încât mi-au propus să devin principalul lor dirijor, poziţie pe care am avut-o din 1992 până în 1998”, mărturisea el. Interesul pentru Italia este dat şi de faptul că italienii se identifică cu melodia şi cu textul, ceea ce este vital pentru Operă.