Treceți la conținutul principal

Vremuri grele

Nu cred că presa românească a trecut vreodată prin încercări similare cu acestea prin care trece acum. Înainte de 1989, ziariştii îndrăzneau să mai strecoare câte-o „şopârlă” prin diverse articole de fond, să spargă tiparele partidului, să evadeze intelectual din deşertul proletcultist. Chiar dacă nu reuşeau prea des, asta îi ţinea vii spiritual, le înteţea jarul minţii şi îi ajuta să supravieţuiască gerului din apartamente.

În anii `90, entuziasmul era mare şi compensa lipsurile de tot felul. Se lucra pe bani puţini şi neplătiţi la timp, în redacţii unde tăiai fumul în cubuleţe, cu lama de bărbierit. Simţeai însă că eşti luat în seamă. Presa de autor trăia bine-mersi, iar dacă-ţi mergea mintea şi condeiul n-aveai cum să nu te faci remarcat. Prostia agresivă nu infestase încă posturile de redactor-şef.

Acum, la începutul lui 2010, după ce trei ziare au fost nimicite dintr-o suflare de mogul, puţini sunt aceia care mai au curajul de a încerca să mişte-n front. Proştii utili sunt la mare căutare şi sunt promovaţi pe capete. Cine nu-şi dă seama de asta n-are decât să dea fuga la chioşcul din colţul străzii şi să deschidă o gazetă supravieţuitoare. Asta nu înseamnă că acelea dispărute recent ar fi fost mai breze, dar măcar asigurau alternativa pentru jurnaliştii nedreptăţiţi de patroni. Cu alte cuvinte, toţi îşi găseau locul, după dăruirea şi priceperea pe care le aveau în meserie.

Astăzi, fiecare ziarist se gândeşte să nu-şi piardă slujba, iar aşa-zişii manageri de presă (nici ziarişti, nici economişti) simt mirosul slăbiciunii. Oricum, în sinea lor, n-aveau nici urmă de respect pentru oamenii care dădeau dovadă de verticalitate, dar măcar păstrau, din interes, anumite convenienţe. Azi strâng şurubul atât cât pot şi plescăie satisfăcuţi: „Cui nu-i convine să plece! La uşă mai aşteaptă o sută!”


Aşadar, publicaţiile rămase în viaţă – artificial sau nu – se zbat între criza financiară şi cea morală. Simt în ceafă răsuflarea falimentului sau, după caz, curenţii de aer generaţi de bicele mogulului şi „managerilor”.

Despre televiziuni ce să mai vorbim?! Penibilul subiectelor tratate - în genul „flăcării violet” - se amestecă trist cu disperarea întipărită pe feţele prezentatorilor şi moderatorilor. În majoritatea cazurilor nu ei hotărăsc abordările, dar acceptă să se expună ridicolului din acelaşi considerent – n-au alternativă pe piaţa muncii.

Tabloidele sunt singurele care se simt bine într-o lume care-şi trăieşte clipa în mizerie. Instinctele primare sunt aţâţate ostentativ, cultivându-se ca niciodată impostura şi prostul gust.

Unii, mai prăpăstioşi, ar spune că, practic, nu mai avem presă. Alţii, mai tari cu firea, strâng din dinţi şi speră că această experienţă dureroasă va ajuta media autohtonă. Personal, nu ştiu ce să cred. Va fi scurtă şi imunizantă suferinţa presei sau doar... ţărâna îi va fi uşoară?
articol de Radu George - http://www.infonews.ro/stire/500381-vremuri-grele.html

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Is this The end? Australian inventor creates a special character - Ћ - to replace English language's most common word

It is the most commonly used word in the English language. But, if an Australian restaurateur has his way, our use of 'the' could be about to change forever. Paul Mathis, from Melbourne, has designed the letter 'Ћ' as a replacement for 'the'. Idea: Paul Mathis, from Melbourne, has designed the symbol above as a replacement for 'the'. This is a scene from a promotional video   The businessman is now lobbying Apple asking to promote his app, which features the character in its iTunes store. In an interview with The Sydney Morning Herald, he said: 'The word "and" is only the fifth-most used word in English and it has its own symbol – the ampersand. 'Isn’t it time we accorded the same respect to "the"?' As reported by The Telegraph, Mr Mathis, who has opened more than 20 restaurants and hotels across Australia, has invested AUS $38,000 (£23,500) in the new app. But despite his optimism, it has s...

Engleza și franceza în dialect oltenesc. Greșeli monumentale pentru străinii care vin la Brâncuși

Foto: Radu Ciocoiu/Facebook via adevarul.ro Turiștii străini care ajung în Gorj ar face bine să citească Wikipedia  înainte. Și asta pentru că panourile informative și cărțile poștale despre Ansamblul Monumental „Constantin Brâncuși” conțin mari greșeli de traducere. În Târgu Jiu, turiștii pot cumpăra de la Centrul de Informare Turistică Brâncuși vederi cu marile opere ale sculptorului român: Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii. Numai că traducătorii gorjeni au reușit teribila „performanță” de a greși două dintre numele acestor monumente: – numele în franceză al Coloanei Infinitului este „LA COLO N E SANS FIN” (varianta corectă este „LA COLO NN E SANS FIN” ); – numele în franceză al Mesei Tăcerii este „LA TABLE DU SIL A NCE” (varianta corectă este „LA TABLE DU SIL E NCE” . „Este foarte probabil ca denumirile să fi fost traduse de oameni slab pregătiţi, care nu au consultat nici măcar un dicţionar şi s-au grăbit. ...