„O parodie SF inegalabilă”
„Cum se poate pleca de pe planetă:
1. Sunați la NASA. Numărul de telefon este: (731) 483-3111. Explicați că e foarte important să plecați cât mai curând posibil.
2. Dacă ei nu cooperează, telefonați oricărui prieten de la Casa Albă – (202) 456-1414 – ca să vă pună o vorbă bună pe lână tipii de la NASA.
3. Dacă nu aveți prieteni la Casa Albă, telefonați la Kremlin (cereți operatoarei să vă facă legătura la 0107-095-295-9051). Nici cei de la Kremlin nu au prieteni acolo (cel puțin nu au prieteni pe care să-i facă publici), dar se pare că dispun de ceva influență, așa că puteți încerca.
4. Dacă nici asta nu merge, telefonați papei pentru îndrumări. Numărul de telefon este 011-39-6-6982 și centrala lui telefonică, bănuiesc, este infailibilă.
5 Dacă toate aceste tentative eșuează, faceți semn unei farfurii zburătoare aflate în trecere și explicați-le celor dinăuntru că este extrem de important să plecați înainte de a primi factura telefonică.”
Pe coperta 4 a cărții, stă scris: „Cartea scriitorului britanic este o parodie SF inegalabilă…” Pentru fanii genului (mă refer la parodie, nu la SF), Ghidul autostopistului galactic ar putea avea valoarea unei Biblii. Există o sumedenie de fraze de genul: „Este un fenomen economic cunoscut, dar tragic când vezi cum operează, căci cu cât mai multe magazine de pantofi s-ar fi deschis, cu atât ar fi trebuit fabricați mai mulți pantofi, care deveneau tot mai proști și mai de nepurtat, cu atât oamenii se vedeau nevoiți să cumpere mai mulți ca să rămână încălțați, iar cu cât magazinele proliferau, cu atât întreaga economie se apropia de ceea ce cred că se cheamă Orizontul de Eveniment Pantof. Așa a devenit imposibil din punct de vedere economic să se mai construiască și altceva în afara magazinelor de pantofi. Rezultatul – colapsul, ruina, foamea.” Aproape toată acțiunea celor cinci cărți care formează acest volum are la bază astfel de raționamente absurde, similare cu acele demonstrații matematice în care se strecoară pe undeva o mică greșeală abia observabilă și care reușesc să dovedească faptul că 2 = 3.
Douglas Adams a devenit un simbol al literaturii SF și sunt sigur că părerea mea în ce privește acest roman poate fi considerată blasfemie, dar pur și simplu nu pot să nu iau în considerare următorul lucru: autorul este un simbol, dar după cum spuneam, al parodiilor, nu al literaturii SF. „Ideea mea preferată era să scriu ceva care să combine comedia și genul Science Fiction”, spune autorul despre proiectul care l-a făcut cu adevărat celebru.
Și pe partea SF există o cantitate suficient de mare de absurditate. Este foarte adevărat că anumite idei sunt geniale, iar ca exemplu mă gândesc la Restaurantul de la capătul universului, chiar dacă sunt prezentate destul de pueril aici. Dar altele, cum ar fi Marvin, robotul deprimat, sau crearea Pământului ca o comandă specială – laolaltă cu distrugerea lui – ori Gândire Profundă – cu celebrul său răspuns 42 la întrebarea Care este răspunsul la Viață, Univers și tot restul? – nu le pot vedea altfel decât absurde și nepotrivite pentru un roman SF de calibru.
O voi spune din nou: aceasta este părerea mea, și pentru a fi luată în considerare nu trebuie pierdut din vedere faptul că eu nu am un simț al umorului compatibil cu cel al lui Douglas Adams și nici faptul că eu mă așteptam la un SF inteligent, de calitate, în care parodia, evident, nu ar fi avut ce să caute.
Evident, ca orice carte apreciată la nivel global și Ghidul autostopistului galactic are părțile ei bune. De unele am amintit, de altele nu. Așa încât, chiar și acei cititori care, ca și mine, nu au apreciat cartea în ansamblu, ar putea descoperi anumite elemente care îi vor satisface.
Titlu: Ghidul autostopistului galactic
Autor: Douglas Adams
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Eugen Dumitrescu
Numar pagini: 816
ISBN: 978-606-579-745-1
Scris de Ovidiu Leonte
sursa: bookblog.ro