Cele 120 de piese de piatră pe care apar simboluri ciudate găsite în
urmă cu zece ani în albia râului Bistriţa au redeschis controversa
asupra unei scrieri mai vechi cu cel puţin un mileniu decât cea
cuneiformă. Disputa istoricilor pe această temă a pornit după
descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria.
În urmă cu zece ani, profesorul de istorie Dumitru Ioniţă a redeschis în lumea ştiinţifică o dispută încă netranşată asupra celei mai vechi scrieri din lume, printr’o descoperire arheologică făcută în judeţul Neamţ. În iarna anului 2004-2005, el a găsit în albia râului Bistriţa, în punctual Vadu Rău, din comuna Farcaşa, circa 300 de pietre, din care 120 erau acoperite cu un strat de lut ars, pe care erau însemnate mai multe simboluri stranii. Profesorul Ioniţă susţinea că piesele sunt similare cu cele trei tăbliţe de la Tărtăria (judeţul Alba), descoperite în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, piese certifică existenţa unui centru de scriere protoliterară pe teritoriul României.
Dat fiind numărul mare al artefactelor găsite, profesorul de istorie aprecia că în zonă a existat un atelier neolitic în care au fost confecţionate aceste pietre acoperite cu lut ars. Ulterior, astfel de piese ar fi fost răspândite până în vestul României, explicând astfel şi descoperiea făcută în urmă cu peste cinci decenii la Tărtăria.
Parte din pietrele găsite la Vadu Rău (FOTO: Monitorul de Neamţ):
Dumitru Ioniţă spunea:
”Pe tăbliţe sunt incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemănarea cu cele descoperite la Tărtăria tocmai aici se produce. Asta m’a făcut să leg descoperirea de la Vadu Rău celei din Alba şi de aici ideea unui alt centru cultural, ce comportă un stadiu precursor al scrierii sumeriene datată pe la 3300 înainte de Hristos. La Tărtăria s’au descoperit trei tăbliţe, pe când la Vadu Rău trei sute, din care 120 comportând semne grafice“.
Cea mai veche scriere în Sumer sau în Balcani?
În anul 1961, Nicoale Vlassa a găsit la Tărtăria, o localitate dintre Alba Iulia şi Orăştie, un complex de cult şi schelete umane sfărâmate, iar într-o groapă au fost descoperite 26 de figurine de teracotă, trei figurine de alabastru şi trei plăcuţe de lut ars. Două dintre plăcuţe au o scriere pictografică, iar susţinătorii cercetătorului clujean au lansat teoria că aceste tăbliţe sunt realizate între anii 5500 – 5000 î.Hr, adică mai vechi cu mai bine de o mie de ani decât cele descoperite la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk din Sumer, datate 3300 î.Hr. De altfel, scrierile egipteană, Harappa şi cea sumeriană, candidate la cea mai veche scriere din lume, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Schiţă după tăbliţele găsite la Tărtăria:
Controversele în jurul descoperirilor făcute de Nicolae Vlassa apar aşadar în discuţiile despre cea mai veche scriere a omenirii. Pornind de la Tărtăria, doctorul Napoleon Săvescu, cunoscut pentru emiterea unor teorii controversate asupra istoriei dacilor şi etnogenezei românilor susţine că spiritualitatea pelasgică (dacică, mai târziu) se află la originea civilizaţiei europene. Medicul a ridicat chiar un monument la Tărtăria pentru a marca vechimea scrierii.
Monumentul de la Tărtăria dedicat descoperirii lui Nicolae Vlassa:
Paul Lazăr Tonciulescu susţine că:
„Scrierea, sub forma pictogramelor, a apărut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia, cum se credea până acum… Dacă în toate cele trei cazuri (tăblitelede la Tărtăria şi cele de la Karanovo şi Gracialnita – Bulgaria) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie surprinzătoare: avem de a face cu cea mai veche scriere din lume” („De la Ţara Luanei la Ieud“ , Editura Miracol).
Ce spun specialiştii Cercetătorii istorici au mai multe argumente de a nega variantele vehiculate în urma descoperirilor de la Tărtăria, sau de la Vadu Rău, decât pot dovedi susţinătorii teoriei unei scrieri mai vechi care ar fi fost utilizată în spaţiul est-european.
Specialiştii mai spun că dacă un artefact este scos din contextual lui istoric şi arheologic, nu poate fi interpretat corect, astfel încât ipotezele cu privire la importanţa lor sunt viciate. Despre Cultura Cucuteni se ştie că îi corespunde perioada 5000-3500 î.Hr., însă civilizaţia din acea perioadă nu folosea pentru comunicare un tip de scriere.
Constantin Preoteasa, cercetător la Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucureni din Piatra Neamţ a precizat:
”Din start trebuie spus că scrisul marchează începuturile istoriei. În preistorie nu exista scris, ci doar semne/simboluri pe artefacte din piatră arsă. Toate aceste artefacte sunt creaţii antropice, create de om, dar nu se poate vorbi de o scriere. Astfel de artefacte sunt decontextualizate: nu ştim în ce perioadă au fost create piesele respective, căror comunităţi le aparţin, cărei perioade şi nici la ce foloseau. Cucuteni este cea mai importantă civilizaţie preistorică europeană. Ei comunicau prin gesturi, exista un anumit limbaj, dar nu o scriere. Mai trebuie spus că şi între civilizaţii sunt decalaje”.
Oare așa să fie?
Tăblița de lut ars cu orificii, pentru a fi purtată la gât
In acelasi sit arheologic deschis la Vadu Rau, profesorul Dumitru Ionita a facut o descoperire extraordinara. El a gasit o misterioasa structura din piatra, confectionata inteligent, nu un produs al naturii. Ovalul asemanator cu un OZN are greutatea de 12 kilograme, înălțimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru. Obiectul este compus din 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un liant necunoscut, de o duritate extremă.
Tăblița cu semne asemănătoare, descoperită în Sumer
Un alt artefact foarte interesant este Sfinxul miniatural, care pare a fi o copie a celui din Bucegi. Este pus pe un piedestal de piatra, părând a fi un obiect de cult religios. Aceasta dovedește că pe Bucegi se afla un centru religios central, care dădea „modele de cult”.
Ciudat obiect confectionat din 90 de elemente legate cu un liant necunoscut
Prof. dr. Dumitru Ionita crede că la Vadu Rau se aflau ateliere de confectionare a idolilor si amuletelor religioase, iar arheologul Vasile Boroneant, care a cercetat siturile de la Cladova si Chitila, este de acord cu aceasta ipoteza, identificand aceleasi motive sacre in spațiul țării noastre încă din neolitic și în Sumerul Mesopotamiei, cu peste o mie de ani mai tarziu.
Sursa: adevărul.ro, enational.ro
https://thraxusares.wordpress.com
preluare de la sursa
În urmă cu zece ani, profesorul de istorie Dumitru Ioniţă a redeschis în lumea ştiinţifică o dispută încă netranşată asupra celei mai vechi scrieri din lume, printr’o descoperire arheologică făcută în judeţul Neamţ. În iarna anului 2004-2005, el a găsit în albia râului Bistriţa, în punctual Vadu Rău, din comuna Farcaşa, circa 300 de pietre, din care 120 erau acoperite cu un strat de lut ars, pe care erau însemnate mai multe simboluri stranii. Profesorul Ioniţă susţinea că piesele sunt similare cu cele trei tăbliţe de la Tărtăria (judeţul Alba), descoperite în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, piese certifică existenţa unui centru de scriere protoliterară pe teritoriul României.
Dat fiind numărul mare al artefactelor găsite, profesorul de istorie aprecia că în zonă a existat un atelier neolitic în care au fost confecţionate aceste pietre acoperite cu lut ars. Ulterior, astfel de piese ar fi fost răspândite până în vestul României, explicând astfel şi descoperiea făcută în urmă cu peste cinci decenii la Tărtăria.
Parte din pietrele găsite la Vadu Rău (FOTO: Monitorul de Neamţ):
Dumitru Ioniţă spunea:
”Pe tăbliţe sunt incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemănarea cu cele descoperite la Tărtăria tocmai aici se produce. Asta m’a făcut să leg descoperirea de la Vadu Rău celei din Alba şi de aici ideea unui alt centru cultural, ce comportă un stadiu precursor al scrierii sumeriene datată pe la 3300 înainte de Hristos. La Tărtăria s’au descoperit trei tăbliţe, pe când la Vadu Rău trei sute, din care 120 comportând semne grafice“.
Cea mai veche scriere în Sumer sau în Balcani?
În anul 1961, Nicoale Vlassa a găsit la Tărtăria, o localitate dintre Alba Iulia şi Orăştie, un complex de cult şi schelete umane sfărâmate, iar într-o groapă au fost descoperite 26 de figurine de teracotă, trei figurine de alabastru şi trei plăcuţe de lut ars. Două dintre plăcuţe au o scriere pictografică, iar susţinătorii cercetătorului clujean au lansat teoria că aceste tăbliţe sunt realizate între anii 5500 – 5000 î.Hr, adică mai vechi cu mai bine de o mie de ani decât cele descoperite la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk din Sumer, datate 3300 î.Hr. De altfel, scrierile egipteană, Harappa şi cea sumeriană, candidate la cea mai veche scriere din lume, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Schiţă după tăbliţele găsite la Tărtăria:
Controversele în jurul descoperirilor făcute de Nicolae Vlassa apar aşadar în discuţiile despre cea mai veche scriere a omenirii. Pornind de la Tărtăria, doctorul Napoleon Săvescu, cunoscut pentru emiterea unor teorii controversate asupra istoriei dacilor şi etnogenezei românilor susţine că spiritualitatea pelasgică (dacică, mai târziu) se află la originea civilizaţiei europene. Medicul a ridicat chiar un monument la Tărtăria pentru a marca vechimea scrierii.
Monumentul de la Tărtăria dedicat descoperirii lui Nicolae Vlassa:
Paul Lazăr Tonciulescu susţine că:
„Scrierea, sub forma pictogramelor, a apărut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia, cum se credea până acum… Dacă în toate cele trei cazuri (tăblitelede la Tărtăria şi cele de la Karanovo şi Gracialnita – Bulgaria) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie surprinzătoare: avem de a face cu cea mai veche scriere din lume” („De la Ţara Luanei la Ieud“ , Editura Miracol).
Ce spun specialiştii Cercetătorii istorici au mai multe argumente de a nega variantele vehiculate în urma descoperirilor de la Tărtăria, sau de la Vadu Rău, decât pot dovedi susţinătorii teoriei unei scrieri mai vechi care ar fi fost utilizată în spaţiul est-european.
Specialiştii mai spun că dacă un artefact este scos din contextual lui istoric şi arheologic, nu poate fi interpretat corect, astfel încât ipotezele cu privire la importanţa lor sunt viciate. Despre Cultura Cucuteni se ştie că îi corespunde perioada 5000-3500 î.Hr., însă civilizaţia din acea perioadă nu folosea pentru comunicare un tip de scriere.
Constantin Preoteasa, cercetător la Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucureni din Piatra Neamţ a precizat:
”Din start trebuie spus că scrisul marchează începuturile istoriei. În preistorie nu exista scris, ci doar semne/simboluri pe artefacte din piatră arsă. Toate aceste artefacte sunt creaţii antropice, create de om, dar nu se poate vorbi de o scriere. Astfel de artefacte sunt decontextualizate: nu ştim în ce perioadă au fost create piesele respective, căror comunităţi le aparţin, cărei perioade şi nici la ce foloseau. Cucuteni este cea mai importantă civilizaţie preistorică europeană. Ei comunicau prin gesturi, exista un anumit limbaj, dar nu o scriere. Mai trebuie spus că şi între civilizaţii sunt decalaje”.
Oare așa să fie?
Tăblița de lut ars cu orificii, pentru a fi purtată la gât
In acelasi sit arheologic deschis la Vadu Rau, profesorul Dumitru Ionita a facut o descoperire extraordinara. El a gasit o misterioasa structura din piatra, confectionata inteligent, nu un produs al naturii. Ovalul asemanator cu un OZN are greutatea de 12 kilograme, înălțimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru. Obiectul este compus din 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un liant necunoscut, de o duritate extremă.
Tăblița cu semne asemănătoare, descoperită în Sumer
Un alt artefact foarte interesant este Sfinxul miniatural, care pare a fi o copie a celui din Bucegi. Este pus pe un piedestal de piatra, părând a fi un obiect de cult religios. Aceasta dovedește că pe Bucegi se afla un centru religios central, care dădea „modele de cult”.
Ciudat obiect confectionat din 90 de elemente legate cu un liant necunoscut
Prof. dr. Dumitru Ionita crede că la Vadu Rau se aflau ateliere de confectionare a idolilor si amuletelor religioase, iar arheologul Vasile Boroneant, care a cercetat siturile de la Cladova si Chitila, este de acord cu aceasta ipoteza, identificand aceleasi motive sacre in spațiul țării noastre încă din neolitic și în Sumerul Mesopotamiei, cu peste o mie de ani mai tarziu.
Sursa: adevărul.ro, enational.ro
https://thraxusares.wordpress.com
preluare de la sursa