Înscris inedit pentru comemorarea a 90 de ani de la trecerea în nefiinţă a scriitorului Ioan Slavici
Slaviciana -Tipar şi Memorie
„Aş vrea să nu vă înşel, dar acum, sub ochii noştri, se perindă cei nouăzeci de ani de când Ioan Slavici este la Crucea de Jos, în Podgorii, sub vii. Aş vrea să nu vă înşel dacă doresc să însufleţesc această tristă comemorare şi să nu vă fie cu mirare dacă sunt pentru câteva rânduri, un fel de „Scormon..din sat”. Masca timpului, pe ecranul ei alb, mânuind lanterna anilor, mi-a adus, recent, în braţe, ca o defilare de batiste, două cărţi. Succesiunea lor în timp, 2004-2005 adună şi dă ca rezultat o altă aniversare! Zece ani de la apariţia, în volum, a lucrărilor Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice „Slaviciana”-Studii despre Ioan Slavici, organizată la Şcoala Generală nr.4 Ioan Slavici 2004-2005, de către Inspectoratul Şcolar şi Asociaţia Profesorilor de Limba şi Literatura română-ANPRO-Filiala Arad. Cele două volume, apărute sub îngrijirea domnului profesor Dumitru Mihăilescu, cuprind peste patruzeci de lucrări prezentate în plen ori pe secţiuni şi se referă la viaţa şi opera aceluia care înainte de toate, s-a considerat, toată viaţa, dascăl.
Genericul,acestor lucrări, a pornit de la o metaforă care nu miră, azi, pe nimeni-„Un Balzac al satului românesc-Ioan Slavici”[D.Micu].
Aş vrea să nu vă fie cu mirare, dacă, răsfoind, din întâmplare ori curiozitate volumele pomenite, veţi constata o succesiune de tablouri înscrise pe file de carte, că oamenii unei generaţii, se adună laolaltă pentru a stiliza truda unui om care se identifică doar cu Sine-Ioan Slavici. Că Masca Timpului nu ascunde şi nici nu tăinuie, cu alţi ochi, Ceea ce nu se uită!
Aceasta este un depozitar, cum şi volumele despre care vom vorbi edifică sfe
ra de valori a marelui prozator deschizător de drumuri în literatura română. Credem, în subsidiar, că tocmai existenţa acestei Măşti de Timp, necruţător sau necruţătoare, a fost îndemnul unui pretext pentru generaţiile următoare, acela, de a se apleca asupra studiului operei slaviciene.
Fiu de ţăran, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist, gazetar. Povestitor cu îndemânare, a valorificat episoade şi tipologii tradiţionale, de factură populară în care exerciţiul excelent de limbă literară a fost şlefuit ca o zestre primită de la un alt povestitor anonim.
În creaţia nuvelistică, personalitatea artistic-proteică a excelat în nuvele de diferite tipologii-idilic-moralizatoare, umoristice, etnografice s.a.
Autor de şapte romane, Ioan Slavici este un deschizător de drumuri înspre proza obiectiv-realistă dar şi analistă.
Cât priveşte creaţia dramatică, nu suntem în măsură a-i consemna notorietatea, cu atât mai mult cu cât unele creaţii au fost pierdute, altele neterminate şi altele nepublicate“, susţine Florica R. Cândea.
Topos -toponimie- ethos- patos- estetic- etic- denominaţie – temporalitate, iată câteva generice care se vor desprinde din argumentările existente în cele două volume citate, de-acum zece ani.
Slaviciana , Editura Gutenberg Univers, Vol.I, 2004 – „Topos peren în literatura universală ce deosebire în cea europeană, veche şi moderă, tema Hanului dezvăulie o multitudine de aspecte ideatice -panoramă a medilor, loc de observaţie şi de înţelegere a mentalităţior , a impasului omenescului şi a destinelor, a pitorescului vieţii a vinelui şi a răului ce guvernează existenţa”[Dumitru Mihăilescu, op.cit.pag.25].
„Evident că personajele lui Slavici se mişcă numai în zone toponimice. Ele co-există în concordie sau disjuncţie cu un anumit spaţiu părăsit sau asumat. Unele pleacă din spaţil nativ, ca să nu mai revină-Simina-, altele îşi asumă păcatul de a vrea să-şi schimbe locul-Ghiţă.”[Anton Ilica, op.cit .pag.20].
„Ioan Slavici crede cu tărie în valoarea cuvântului mântuitor şi mai ales în valoarea instruirii ca singură modalitate de elevare socială şi spirituală. În consecinţă, atât în biografia sa marcată de repetate ruperi de Ţară şi călătorii către Viena şi Berlin, cât şi în operă, vom detecta valoarea ethos-ului învăţării“[Diana Şimonca -Opriţa, op.cit, pag.175].
„Aceasta este problematica centrală a operei scriitorului născut la Şiria, aceea a raportului dintre artă şi morală împinsă până la valorile ei estetice, un anumit tezism ce se confundă întotdeauna cu o problemă de etică, chiar dacă ele se grefează pe o problemă socială, economică sau erotică.”[Virgiliu Bradin , op.cit .pag.114].
„Trebuie precizat de la început că frecvenţa numelor de familie este redusă. Putem împărţi numele de familie al personajelor lui Ioan Slavici în două mari categorii-nume patronimice şi nume provenite din supranume.”[Laura Orban,op.cit .pag.19].
„În încercarea de a redescoperi şi recupera timpul şi universul străvechi-vatra strămoşească, Slavici coboară către origini, către întemeietori, oferindu-ne două romane, Luca-1902 şi Manea-1905, reunite sub titlul Din bătrâni, I-II, cu care va deschide seria naraţiunilor istorice”[Monica Nan, op.cit.pag.28].
by