205 ani de la nașterea filologului și istoricului August Treboniu Laurian

Filolog, istoric, publicist și om politic, August Treboniu Laurian s-a născut la 17 iulie 1810, în Fofeldea, județul Sibiu, potrivit dicționarului ''Membrii Academiei Române 1866-2003'', apărut la Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române/2003. Studii liceale la Sibiu și Cluj, și universitare la Viena și Hanovra, unde și-a luat doctoratul în filologie. 

De-a lungul anilor a desfășurat o intensă activitate didactică, deținând funcții însemnate: profesor de filosofie, limbă și literatură latină la Colegiul ''Sf. Sava'' din București (numit în 1842); inspector general al școlilor din Iași (1852); redactor la revista pedagogică ''Instrucțiunea publică'' (1859); director al Bibliotecii Naționale; membru al Eforiei Școalelor din București; a depus eforturi însemnate în vederea înființării Universității din București (1864), unde a fost primul profesor de latină al Facultății de Litere și Filosofie (1864-1881).

Marele om de cultură a reorganizat învățământul din Moldova, a înființat școli și a introdus studiul obligatoriu al latinei.

S-a implicat în editarea a numeroase manuale de istorie și geografie: ''Istoria românilor'' (I. ''De la fondarea Romei până la căderea Imperiului roman de Apus''; II. ''De la căderea Imperiului roman de Apus până la luarea Constantinopolii prin turci''; III. ''De la căderea Constantinopolii până în zilele noastre'', 1853-1857) și ''Elemente de istorie și biografii pentru clasa II a școlilor primare din Moldova'' (1850).

De asemenea, a tradus unele manuale străine de filosofie (''Manual de filosofie'', de A. Delavigne, 1846; ''Manual de filosofie și literatură filosofică'', de W.T. Krug, 1847), contribuind astfel la formarea terminologiei filosofice în limba română.


Preocupările sale lingvistice s-au concretizat în lucrările ''Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Vallachicae'' (1840) și ''Disertatio de linquis latina derivatis et in speciae de romana in Daciis vigenti'' — în care a dezvoltat spiritul latinist, până la exagerarea principiilor acestuia.

Împreună cu I.C. Massim a întocmit, la solicitarea Societății Academice Române, ''Dicționarul limbei române'' (I-II, 1871, 1876), care este o lucrare însemnată în istoria lexicografiei românești. A mai publicat în 1871 un interesant ''Glosariu care coprinde vorbele din limba română streine prin originea sau forma loru, cum și cele de origine induiosa''.

A colaborat cu articole de lingvistică și filologie la reviste precum ''Foaia literară'', ''Foaie pentru minte, inimă și literatură'', ''Universu'' (1848).

Activitatea sa politică a constat în participarea directă la Revoluția de la 1848 din Țara Românească și din Transilvania, fiind membru în Asociația literară (1845); a colaborat la redactarea programului revoluționarilor români ardeleni, citit chiar de el la Marea Adunare de pe Câmpia Libertății de la Blaj; a făcut parte din delegația care a prezentat revendicările românilor în fața împăratului Austriei. După înfrângerea Revoluției, a militat pentru Unirea Principatelor.

În domeniul istoriei, August Treboniu Laurian a continuat tradiția Școlii Ardelene, inaugurând, alături de N. Bălcescu și M. Kogălniceanu, studiul sistematic al istoriei naționale (''Discurs introductiv la istoria românilor'', 1845; ''Brevis conspectus historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium'', 1846; ''Coup d'oeil sur l'histoire de la Roumans'', 1846; ''Temișiana sau Scurtă istorie a Banatului temișian'', 1848; ''Die Romanen der osterreichischen Monarchie'' — I-III, 1849-1851; ''Documente istorice despre starea politică și ieratică a românilor din Transilvania'', 1850), a întocmit o hartă a Daciei (''Charta țărilor române cunoscute mai înainte sub numele de Dacia'').

Foto: (c) books.google.com
 
Alături de Nicolae Bălcescu a întemeiat prima revistă de istorie din Țara Românească, ''Magazin istoric pentru Dacia'' (1845), în care au fost publicate și importantele sale studii de istorie a poporului român, numeroase colecții de documente, cronici. Această revistă a avut un rol hotărâtor în cristalizarea ideologiei pașoptiste, în dezvoltarea conștiinței naționale, a contribuit la fundamentarea istoriografiei moderne românești.

August Treboniu Laurian a fost membru fondator al Societății Academice Române (2 iunie 1867); secretar general (31 august 1867 — 3 septembrie 1870) și președinte (3 septembrie 1870 — 18 august 1872; 16 august 1873 — 18 septembrie 1876) al Societății Academice Române; președinte al Secțiunii Literare a Societății Academice Române (1867-1879).

Unul dintre cei mai importanți cărturari români din secolul al XIX-lea a murit la 25 februarie 1881.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)