Istoria mai veche sau mai recentă ne arată că regimurile totalitare s-au temut întotdeauna de cărți, de mesajele, puterea și infuența pe care aceastea ar putea să o aibă asupra spiritului celor pe care urmăreau să îi controleze. Celebra idee, „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”a fost aplicată oamenilor, operelor de artă, muzicii, hainelor, tradițiilor, cărților și lista poate continua, incluzând toate aspectele vieții și culturii unei națiuni.
Gândindu-mă la acest top, mi-a venit în minte imaginea naziștilor care, în mai 1933, au ars, într-o singură noapte, aproximativ 25000 de volume considerate anti-germane. Pe lista cărților arse, s-au regăsit Albert Einstein, Heinrich Mann, Franz Kafka, Eric Maria Remarque, Victor Hugo, Andre Gide, D.H. Lawrence, Aldous Huxley, Lev Tolstoi și mulți alții, pe care cultura universală îi plasează la loc de cinste. Cărțile au ars, ideile au supraviețuit , iar istoria i-a condamnat vehement pe cei care au inițiat acest masacru cultural.
1 Ferma Animalelor (1945) de George Orwell - Acuzată de a critica indirect sistemul comunist din Uniunea Sovietică, celebra distopie a fost interzisă o bună perioadă de vreme în țări precum Coreea de Sud, Cuba și Emiratele Arabe Unite. Scriitorul a întâmpinat mari dificultăți în a găsi un editor, în principal pentru că editurile se temeau că această carte ar putea afecta negativ relațiile diplomatice dintre SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. La aproape șaptezeci de ani de la publicarea ei, „Ferma Animalelor” este unul dintre cele mai cunoscute romane distopice scrise vreodată, fascinând generații de cititori.
2 Minunata Lume Nouă (1932) de Aldous Huxley - Tot din ciclul distopiilor, această carte a fost considerată „pornografică”, expunând în mod fățiș sexualitatea în forma ei cea mai promiscuă. Timp de cinci ani, după publicare, cartea a fost interzisă în Australia și Irlanda și scoasă din programa școlară în mai multe state americane. Astăzi, multe dintre creațiile imaginației scriitorului (tehnologia reproductivă, manipularea psihologică, tehnici de inducere a somnului) fac parte din realitatea noastră.
3 O mie nouă sute optzeci și patru (1949) de George Orwell, unul din scriitorii „preferați” ai cenzurii - Cartea a fost interzisă, în 1950, în Uniunea Sovietică pentru că Stalin personal a considerat-o o satiră la adresa conducerii sovietice. Orwell vorbește despre concepte precum the Thought Police, Big Brother, double think, doublespeak – noțiuni familiare tuturor celor care au trăit sau studiat regimurile totalitatea ale ultimului secol. Interesant este faptul că și în zilele noastre, cartea stârnește controverse – surse independente au afirmat că anul acesta, un student egiptean a fost arestat în incinta Universității din Cairo pentru că avea asupra lui această carte.
4 Versetele satanice (1988) de Salman Rushdie, scriitor condamnat la moarte de extremiștii islamiști - Cartea sa a fost interzisă în zece țări (dintre care Iran, Egipt, Singapore, India, Liberia) pe motiv că ar constitui o blasfemie la adresa Islamului. Scris în India, romanul a fost ars în repetate rânduri în timpul protestelor din Marea Britanie și a fost cauza unor revolte violente în Pakistan. Se spune că Salman Rushdie a avut ca sursă de inspirație pentru această carte viața profetului Mahomed, iar titlul se referă la așa-numitele versete satanice, mai multe versete despre care se spune că ar fi făcut parte din Coran și că ar permite rugăciuni către trei zeități pagâne.
5 Coliba Unchiului Tom (1852) de Harriet Beecher Stowe - Carte interzisă în America, în timpul Războiului Civil, din cauza modului în care autoarea a abordat tema sclaviei. A fost, de asemenea, interzisă și în Rusia pentru caracterul liberal pe care îl promova. Au existat voci care au spus chiar că dacă acest roman nu ar fi fost publicat, mișcarea de emancipare a sclavilor din America nu ar fi existat.
6 Lolita (1955) de Vladimir Nabokov - A fost considerată obscenă de către francezi și interzisă apoi și în Anglia, Argentina și Noua Zeelandă. Povestea profesorului de literatură care devine obsedat de o fetiță de doisprezece ani și are relații sexuale cu aceasta, continuă să suscite controverse în contextul luptei împotriva abuzului sexual asupra minorilor. Rămâne, totuși, unul dintre cele mai importante romane ale secolului al XX-lea.
7 Doamna Bovary (1857) de Gustave Flaubert - Cartea a fost interzisă din cauza conținutului său sexual și a modului transparent în care autorul abordează problema adulterului. Flaubert a fost adus în fața justiției și acuzat de ofense aduse moralei publice. Dincolo de aceste aspecte, romanul reprezintă un moment de cotitură în istoria literaturii, marcând trecerea de la epoca romantică a scrisului la cea modernă și influențând generații întregi de scriitori de elită ai epocilor următoare.
8 Jurnalul Annei Frank (1947) de Anne Frank - Povestea fetiței din Amsterdam, care a trăt închisă timp de doi ani, într-o parte ascunsă a clădirii în care se afla firma tatălui său, este, de fapt, povestea a mii de evrei, victime ale persecuțiilor naziste, în anii celui de-al doilea Război Mondial. Tradus în peste 60 de limbi, jurnalul a fost interzis în unele state arabe (Liban, Egipt) pentru că ar prezenta Israelul și poporul evreu într-o lumină favorabilă.
9 Doctor Jivago (1957) de Boris Pasternak - Considerat decadent, romanul a fost interzis în Uniunea Sovietică, pentru că abordează Revoluția din 1907 și al doilea Război Mondial, într-o manieră care a ofensat conducerea politică sovietică, prezentând imaginea reală a distrugerii și tragediilor pe care aceste evenimente le-au adus în Rusia. Pasternak a câștigat, în 1958, premiul Nobel pentru Literatură , iar romanul său a făcut istorie, inclusiv prin adaptarea pe marele ecran, în 1965 – filmul Doctor Jivago, cu Omar Sharrif și Julie Christie, în rolurile principale, a câștigat cinci premii Oscar.
10 Băieții de pe strada noastră (1959) de Naghib Mahfouz - A fost interzis în majoritatea țărilor arabe sub acuzația de blasfemie, din cauza parabolei ce aduce împreună teme din Coran și din Biblie și a trimiterilor clare la regimurile opresive din Egipt. A fost nevoie de 46 de ani pentru ca acest roman, care deja devenise cunoscut în restul lumii, să vadă lumina tiparului și la Cairo.
Scris de Raluca Elgyar
sursa: bookblog.ro