Eu îl folosesc de mai bine de un an, are cam toate cărțile pe care le-am citit vreodată și cele pe care îmi doresc să le citesc. Am și posibilitatea de a mi le organiza pe rafturi ca preferate, abandonate etc. și pe genuri ca horror, contemporan, clasic etc. E foarte util. Îmi place că se updatează constant cu noile apariții (chiar dacă sunt în special cărți scrise în engleză) și poți să fii la curent mai ușor cu ceea ce citesc prietenii tăi.
Revenind la problema în cauză. Preferă cititorii să citească scriitori și cititoarele să citească scriitoare? Eu nu cred. Cred că oamenii citesc cărți care le plac, din genurile favorite, indiferent de sexul celui care le scrie. În plus, să citești doar femei sau doar bărbați mi se pare că te limitează, îți îngustează vederile și chiar experiența de a citi literatură. Ca-n viață, ca într-un cuplu, există mereu două (sau chiar mai multe) variante ale aceleiași povești. A nu se înțelege prin asta că femeile nu pot scrie decât din perspectiva lor „feminină” și bărbații din cea „masculină”, poate, despre același subiect. Un scriitor poate scrie despre orice și oricine dorește, contează dacă o face bine sau prost.
Este foarte important să știm că studiul este făcut în special pe cărțile apărute în ultimul an și citite de către utilizatorii site-ului sus-numit. Per total, s-ar putea ca rezultatele să fie altele dacă punem la socoteală toate cărțile înscrise de un cititor pe site. Goodreads spune că în primul an de publicare, audiența unei autoare este formată 80% din femei, pe când cea a unui scriitor, în proporție de 50% din bărbați. Femeile au citit de două ori mai multe cărți în 2014 ca bărbații, ne informează tot studiul lor.
Femeile acordă scoruri mai mari cărților scrise de femei decât celor scrise de bărbați, deși citesc cărți scrise de ambele genuri.
De ce a ajuns Goodreads la concluzia (fals generalizată) că femeile citesc mai mult femei autoare și viceversa? Fiindcă au „aflat” că:
din 50 de cărți publicate în 2014 care au fost în mare parte citite de bărbați, 45 sunt scrise de scriitori, iar 5 de scriitoareîn timp ce:
din 50 de cărți publicate în 2014 care au fost în mare parte citite de femei, 45 sunt scrise de scriitoare, iar 5 de scriitoriUitându-mă pe profilul meu de Goodreads am descoperit că în 2014 am citit 25 de cărți, din care 9 scrise de femei și 11 scrise de bărbați. Adevărul este că sunt cărți pe care nu le-am trecut, fie am uitat, fie nu le-am găsit pe site, dar lista înclină mai mult în direcția cărților scrise de femei, chiar dacă scriptic lucrurile par să încline ușor în direcția bărbaților autori.
Cred că problema, cel puțin în România, constă în nivelul de promovare de care se bucură o carte scrisă de un bărbat versus una scrisă de o femeie. Până acum mai bine de un an nu aveam habar că există și alte scriitoare – din categoria, să-i zicem, clasici – în afară de Hortensia Papadat-Bengescu (prin care trecusem ca gâsca prin apă în liceu) și – din categoria contemporani – Cecilia Ștefănescu (pentru că văzusem filmul Legături bolnăvicioase, nu pentru că aș fi citit cartea). Deci problema nu cred că stă în ce alegem să citim, ci în ceea ce ni se propune de către media, edituri etc. O prietenă îmi spunea la un moment dat că trebuie să-l citească și ea pe Coelho. Când am întrebat-o de ce, mi-a răspuns că îl vede pe toate panourile din oraș și că sigur este un autor ce trebuie citit, un autor „la modă, cool”.
Nu aș putea trăi fără să-i citesc pe Hemingway, pe Bukowski, pe Nabokov sau James Meek (o superbă descoperire a anului 2014), dar nici fără Virginia Woolf, Simone de Beauvoir, Anne Tyler sau Amelie Nothomb. Ca femeie, să nu citesc scriitoare mi se pare că mă mint singură, că refuz să mă asociez cu ele, cu sentimentele lor, cu gândurile, trăirile, experiențele, durerile și pasiunile lor, înseamnă să mă reneg pe mine ca femeie.
Faptul că bărbații ar crede că numai autorii de același sex pot trata temele care-i interesează cu o mai mare acuratețe și într-un fel care să-i atragă și să-i stimuleze mi se pare sexist și nu cred nicio clipă că este adevărat. La fel și reversul.
Anul ăsta am citit Soni, carte scrisă de un autor român despre o femeie tânără care suferă de cancer, și mi s-a părut că personajul feminin era atât de viu, că aproape că nu-mi venea să cred că romanul fusese scris de un bărbat. Sexist, nu-i așa? Dar la fel am avut senzația și despre personaje masculine din cărți scrise de femei. Un scriitor bun se poate pune în pielea oricui, chiar și în pielea unui copac sau a unui animal, de ce tindem să credem că numai reprezentantul sexului nostru ne poate reda natura cu o mai mare acuratețe și insight? Acest insight este de multe ori o încercare, un experiment, chiar și noi experimentăm cu noi înșine și cu ceilalți când încercăm să le pătrundem în minte. Fie că sunt bărbați sau femei.
Oricum, problema mi se pare că se află la nivel de promovare, de informare, cât și atunci când citești, ca femeie, doar cărți scrise de bărbați pentru că nu vrei să creadă lumea că ești feministă, și când citești, ca bărbat, doar cărți scrise de bărbați pentru că cele scrise de scriitoare sunt prea „feminine”.
Asta chiar mi se pare trist.
Articol publicat de Erika Ciuică
sursa: hyperliteratura.ro
sursa foto