Sfaturi pentru scris de la Haruki Murakami

Cunoscutul autor japonez Haruki Murakami, nominalizat în ultimii ani pentru Premiul Nobel, este foarte apreciat pentru proza sa cu accente suprarealiste, care duce fantasticul la un nou nivel.

Pentru a face acest fantastic credibil, e nevoie de un stil simplu, curat, fluent, absolut verosimil, care să construiască minuţios mister şi suspans. Vrei să scrii şi tu aşa? Citeşte cu atenţie mai jos.

Murakami inserează în mod indirect o serie de opinii despre arta scrisului în cărţile sale, şi dă în mod direct sfaturi în eseuri şi în autobiografia sa Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă.

În trilogia sa 1Q84, elementul suprarealist se desfăşoară atât în jurul unei lumi alternative, cât şi în legătură cu o misterioasă carte scrisă de unul din personaje – Crisalida de aer. Această nuvelă e pretextul perfect pentru apariţia unor reflecţii despre arta scrisului:

Scrie simplu şi cu atenţie: “Deşi scrisul era înşelător de simplu, o lectură mai atentă dezvăluia că de fapt era calculat şi aranjat cu multă grijă.”

Scapă de cuvintele nefolositoare: “Nicio parte nu era prolixă, avea tot ce îi trebuia.”

Concentrează-te pe descrieri: “Figurile de stil erau folosite la minim, dar descrierile erau totuşi vii şi bogate.”

Leagă-te de teme întunecate: “O stranie întunecime străbătea stilul nuvelei – era ca o poveste fabuloasă pentru copii, dar ascuns în adâncime stătea un puternic accent întunecat.”

Scrie o proză muzicală: “Mai presus de toate, stilul avea o calitate muzicală extraordinară. Chiar fără a o citi cu glas tare, cititorul îi recunoaşte sonoritatea adâncă.”

Pentru scriitorul nipon, creativitatea poate fi întreţinută şi practicată ca un sport. Alergatul de cursă lungă, practicat intens, cu rigurozitate şi regularitate, i-a influenţat lui Murakami procesul creaţiei:
În fiecare interviu sunt întrebat care e cea mai importantă calitate pe care trebuie s-o aibă un romancier. E destul de evident: talentul. Indiferent de entuziasmul şi efortul pe care le pui în scris, dacă îţi lipseşte talentul literar poţi să uiţi de ideea de a fi scriitor.
El explică în continuare că aceasta e o condiţie prealabilă mai mult decât o calitate necesară.
Dacă nu ai benzină, nici cea mai bună maşină nu merge. Problema cu talentul e că, în cele mai multe cazuri, nu îi poţi controla cantitatea sau calitatea.
Murakami subliniază că talentul are o minte proprie şi se “încarcă” atunci când vrea, iar odată ce seacă, s-a terminat.

Concentrarea şi răbdarea, celelalte două calităţi despre care vorbeşte scriitorul, pot fi “achiziţionate” şi antrenate, spre deosebire de talent. Acestea se învaţă stând zilnic la birou, practicându-ţi puterea de concentrare:
Seamănă cu antrenamentul muşchilor. Trebuie să transmiţi obiectul concentrării tale întregului corp (…) Gradual o să îţi extinzi limitele (…) E acelaşi proces din jogging-ul zilnic – ca să îţi întăreşti muşchii şi să-ţi dezvolţi un corp de atlet. Adaugă un stimul şi continuă. Şi repetă. Răbdarea e necesară în acest proces, dar îţi garantez că o să apară rezultate.
Lecţiile practice, fizice de jogging l-au învăţat pe Murakami tot ce ştie despre scris:
Cât pot să mă forţez? Câtă odihnă e bună şi câtă e prea multă? Cât de departe pot duce un lucru în mod decent şi consistent? (…) Cât de conştient să fiu de lumea exterioară, şi cât să mă concentrez pe lumea mea interioară? Până unde mă încred în abilităţile mele, şi când ar trebui să mă îndoiesc?
Scriitorul este sigur că dacă nu ar fi devenit alergător de cursă lungă, opera sa ar fi fost complet diferită.
Într-unul din eseurile sale, A Long Way from The Stuffed Cabbage, dar şi în romanul Iubita mea, Sputnik, unde eroina Sumire vrea să devină scriitoare, Murakami sugerează că timpul şi experienţa sunt factori esenţiali în dezvoltarea unui scriitor. În eseu explică pe larg:
Tot ce am avut nevoie a fost timpul şi experienţa ca să mă identific pe mine. Nu trebuie să fie o experienţă specială. Nu contează dacă e o serie de experienţe banale. Dar trebuie să fie experienţe care să pătrundă adânc în corpul meu. Când eram student nu puteam să scriu, deşi aveam impulsul. Am avut nevoie de 7 ani şi de greutăţi ca să descopăr o temă pentru scris.
Concluzia pe care o dă în finalul eseului este următoarea:
Tot ce trebuie să faci este să trăieşti (…) Continuă să aduni experienţe una câte una ca pe cărămizi. De exemplu, iubeşte serios pe cineva.
Dacă vrei să afli mai multe despre talentatul Murakami şi proza sa neobişnuită, urmăreşte clipul de mai jos:



scrisă de
sursa: hyperliteratura.ro