Dacă vă plac romanele SF şi Noir, vă invităm la o lectură incitantă

”Oraşul Abisului”

Oraşul a fost înfiinţat de roboţii care purtau materialul genetic necesar apariţiei oamenilor pe o planetă încă necolonizată. A fost construit în jurul unui abis ale cărui gaze şi aburi erau utilizate pentru a genera energie şi atmosferă. Oraşul Abisului a cunoscut o utopie de 200 de ani, „Belle Epoque", în care tehnologia a avansat până la un stadiu în care implanturile şi nanotehnologia făceau nemurirea viabilă.

Apoi a sosit Epidemia Fuziunii. ”Aceasta s-a petrecut cu adevărat şi efectele ei au fost mai rele decât ţi-ai putea imagina. La momentul manifestării sale, societatea ne era suprasaturată cu trilioane de maşinării minuscule. Ele erau slujitorii noştri care nu gândeau şi nu se plângeau, cei care dădeau viaţă şi modelau materia. Ele roiau neobosit prin sângele nostru, trudeau neîncetat în celule noastre şi ne populau creierele, legându-ne pe toţi în reţeaua Demarhiei, în care decizile erau luate aproape instantaneu. Forjam şi sculptam materia la scara munţilor, compuneam simfonii din materie, o determinam să danseze după capriciile noastre aidoma focului îmblânzit. Doar Agregaţii se apropiaseră cu un pas mai mult de Divinitate... Şi unii afirmă că nu eram cu mult în urma lor.

Maşinile au creat statele-oraşe orbitale din rocă brută şi gheaţă, apoi au iniţiat materia inertă la viaţă în interiorul biomurilor. Maşini gânditoare au condus acele state-oraşe călăuzind cele zece mii de habitate ale Inelulului Sclipitor, care dădeau ocol lui Yellowstone. Materiile au construit Oraşul Abisului, modelându-i arhitectura amorfă spre o frumuseţe uimitoare şi fantasmagorică... Între timp, alte zeci de milioane de oameni s-au revărsat în Oraşul Abisului sosind de pe orbită, fugind dinainea distrugerii Inelului Sclipitor. Unii dintre ei se număraseră printre persoanele cele mai bogate din sistem, pentru ca acum să fie la fel de săraci ca orice refugiaţi din trecutul istoric. Iar ceea ce au găsit în Oraşul Abisului nu avea cum să-i liniştească”.

"Reynolds transmută space opera într-o poveste de mister picaresc cu accente baroce şi noir. Gândiţi-vă la cartea aceasta ca la o combinaţie între filmul Blade Runner şi unul dintre romanele de aventuri ironice ale lui Jack Vance", scria cronicarul de la ”Publishers Weekly”.

Alastair Reynolds (n. 1975) este specializat în hard SF sumbru şi space opera. După ce a lucrat în Agenţia Spaţială Europeană până în 2004, a devenit autor liber-profesionist. Până în prezent a publicat 12 romane şi 5 culegeri de povestiri, iar în anul 2009 a semnat un contract de 1 milion de lire sterline cu editura ”Gollancz” pentru a scrie zece romane în următorii zece ani. În limba română au apărut: Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz (Ed. Nemira, 2008) şi Prefectul (Ed. Trei, 2012).

Reynolds s-a născut în orăşelul Barry din Ţara Galilor pe 13 martie 1966. Părinţii lui lucrau la British Railways şi slujba lor a necesitat mutări frecvente. După o vreme petrecută în Cornwall, s-au mutat în Truro, au revenit în Barry şi s-au stabilit în 1973 într-un orăşel de lângă Bridgend. Acolo şi-a petrecut Reynolds adolescenţa, înainte de a urma colegiul şi cursurile Universităţii din Newcastle, unde a studiat fizica şi astronomia. Şi-a luat diploma în astronomie atât la această universitate, cât şi la Universitatea ”St. Andrews” din Scoţia.

În 1991 s-a mutat la Noordwijk, în Olanda, unde a cunoscut-o pe Josette, o franţuzoaică ce avea avea să-i devină ulterior soţie. Acolo, Reynlods a lucrat pentru Centrul de Cercetare şi Tehnologie din cadrul Agenţiei Spaţiale Europene până în anul 2004, când a decis să devină scriitor profesionist.

A scris primele patru povestiri SF care aveau să fie publicate pe vremea cât încă era student, între 1989 şi 1991. Ele aveau să apară între 1990 şi 1992, prima fiind cumpărată de revista ”Interzone”. În 1991, Reynolds a absolvit şi s-a mutat din Scoţia în Olanda şi a început să petreacă mai mult timp lucrând la primul său roman, Revelation Space, în timp ce povestirile trimise spre publicare între 1991 şi 1995 au fost respinse. Situaţia a luat sfârşit în 1995, când i-a fost publicată povestirea "Byrd Land Six", moment despre care el a afirmat că a reprezentat începutul unei faze mai serioase a scrisului. Până în 2013 a publicat peste patruzeci de povestiri şi douăsprezece romane. Operele sale aparţin genului hard science fiction, prezentat sub formă de space opera cu tonuri întunecate, şi reflectă experienţa sa profesională în domeniile fizicii şi astronomiei, precum şi extrapolări despre tehnologiile viitorului bazate pe ştiinţa actuală. Reynolds a afirmat că preferă să păstreze ştiinţa din cărţile sale la un nivel pe care-l consideră posibil şi că, deşi nu crede în fezabilitatea călătoriilor cu viteze superluminice, apelează la elemente ştiinţifice pe care le crede imposibile atunci când povestea o cere. Majoritatea romanelor lui Reynolds conţin multiple fire narative care par independente la început, dar se reunesc ulterior în cadrul poveştii.

Şase dintre romanele sale şi câteva povestiri se petrec într-un univers viitor, numit universul Revelation Space,după numele primului roman publicat care-i aparţine, deşi, înainte de publicarea acestuia, el fusese dezvoltat într-o serie de povestiri. Deşi majoritatea personajelor apar în mai multe dintre romane, operele care aparţin acestui univers au rareori acelaşi protagonist. În timp ce multe opere SF reflectă un viitor extrem de optimist sau unul distopic, lumea viitorului imaginată de Reynolds prezintă societăţi umane care nu tind spre nicio extremă, fie ea pozitivă sau negativă, ci sunt similare celor actuale prin prisma moralităţii sau a amestecului de cruzime şi decenţă, corupţie şi oportunism, cu toate că tehnologia este mult mai avansată.

Seria Revelation Space cuprinde şase romane, şapte nuvele şi patru povestiri a căror acţiune acoperă câteva secole, din 2200 până în anul 40000, deşi majoritatea povestirilor se petrec între 2427 şi 2727. În acest univers, inteligenţa extraterestră există, dar este amintită vag, iar călătoria interstelară se face cu vehicule care se apropie de viteza luminii (călătoria cu viteze superluminice este posibilă, dar este atât de periculoasă încât nicio rasă nu o foloseşte). Paradoxul lui Fermi este explicat prin activitatea unei rase extraterestre anorganice care extermină rasele extraterestre inteligente dacă acestea
depăşesc un anumit nivel tehnologic. Trilogia formată din Revelation Space, Redemption Ark şi Absolution Gap prezintă modul în care omenirea atrage atenţia acestei rase extraterestre anorganice şi războiul care rezultă de aici.

Oraşul Abisului este un roman de sine stătător din cadrul acestui univers, acţiunea sa petrecându-se înaintea evenimentelor din celelalte romane ale seriei, dar la 200 de ani de la stabilirea omenirii în sistemul Epsilon Eridani.

House of Suns este un roman de sine stătător a cărui acţiune se petrece în acelaşi univers cu al nuvelei "Thousandth Night" din antologia One Million A.D. Terminal World este caracterizat de Reynolds ca „un fel de poveste de dragoste planetară în stil steampunk dintr-un viitor îndepărtat”.

Proiectul său actual este Poseidon's Children (al cărui titlu provizoriu a fost 11k), o trilogie hard SF care prezintă expansiunea speciei umane în sistemul solar şi dincolo de acesta şi dezvoltarea Africii ca super-stat tehnologic şi expansionist timp de câteva secole în următorii 11.000 de ani.

Ficţiunea lui Reynolds a primit trei premii şi a fost nominalizată în câteva ocazii. Al doilea roman al său, Oraşul Abisului, a câştigat în 2001 ”Premiul BSFA” pentru cel mai bun roman. Povestirea "Weather" a câştigat Premiul ”Seiun” acordat de Convenţia Naţională SF Japoneză pentru cea mai bună povestire tradusă. Romanele Absolution Gap şi Prefectul au fost şi ele nominalizate la ”Premiul BSFA”. Reynolds a fost nominalizat de trei ori la Premiul ”Arthur C. Clarke”, pentru romanele Revelation Space, Pushing Ice şi House of Suns. În 2010 a câştigat premiul ”Sidewise pentru Istorie Alternativă” cu povestirea "The Fixation". Nuvela Troika a ajuns pe lista scurtă a premiului ”Hugo” în 2011.

”Locuri întunecate”

”O poveste care-ţi dă fiori, condusă cu măiestrie de un autor incredibil de talentat”, scria în Chicago Tribune.

”Romanul lui Gillian Flynn este o evocare fidelă a vieţii din micile oraşe americane de provincie”, afirma cronicarul de la The Guardian.

”Plasat într-un decor sumbru din Midwest, Locuri întunecate descrie existenţa sordidă a indivizilor lipsiţi de moralitate într-un stil la fel de fascinant precum cel al lui Truman Capote în Cu sânge rece”, apreciază Daily Mail.

Libby Day avea şapte ani când mama şi surorile ei au fost ucise în "Sacrificiul Satanic" din Kinnakee, Kansas. Ea a scăpat şi a depus mărturie că Ben, fratele său mai mare, a comis crimele. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, Club Omor — o societate secretă pasionată de crime celebre — o contactează pe Libby şi o presează să le ofere detalii despre acea noapte sângeroasă, pledând pentru nevinovăţia lui Ben. Libby se implică în investigaţie, dar pe măsură ce aceasta o poartă din cluburile sordide de striptease din Missouri până în oraşele turistice abandonate din Oklahoma, adevărul inimaginabil iese la iveală. Ajunge, aşadar, în punctul de unde a pornit: fugind din calea unui ucigaş.

Gillian Flynn are licenţa în literatură engleză şi jurnalism la ”University of Kansas” şi un masterat în jurnalism la ”Northwestern University” din Chicago. Timp de zece ani a scris pentru revista Entertainment Weekly. Sharp Objects, romanul său de debut (2006), a câştigat de două ori ”Dagger Award”.

Locuri întunecate a fost nominalizat la ”Ian Steel Dagger Award”, acordat de ”Crime Writers’ Association”, şi a câştigat ”Dark Scribe Magazine Black Quill Award” pentru ”Dark Genre Novel of the Year”. De asemenea, a figurat pe lista de bestselleruri a publicaţiei New York Times.

De aceeaşi autoare, la Editura Trei, a apărut romanul Fata dispărută.

”Cine eşti? Cum am ajuns aici? Sunt întrebări care îl frământă pe Nick, în ziua în care sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum soţia sa dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea mass-mediei face paradă de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de poliţie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a fi perfect. Adevărul îţi dă fiori: este Nick un ucigaş?”

Un roman ce a fost considerat de The Observer thrillerul anului.

Atmosfera romanului este percepută perfect din mărturisirile personajului Libby Day: „Nu am fost deloc un copil simpatic şi am devenit un adult teribil de antipatic. Desenează un portret al sufletului meu şi va fi o mâzgălitură cu colţi ascuţiţi”.

„Nu m-am putut lăsa niciodată pradă acestor imagini. Am etichetat amintirile ca reprezentând o zonă periculoasă: Locul întunecat.”

„Dacă dorinţele şi scuzele ar fi dulciuri sau nuci, toţi am avea un Crăciun extrem de fericit, auzeam în minte vocea mătuşii Diane. Aceste cuvinte fuseseră crezul copilăriei mele, amintindu-mi în permanenţă că nimic nu iese aşa cum trebuie, nu numai în cazul meu, ci în cazul oricui, şi de-asta cineva inventase această zicală. Ca să ştim cu toţii că niciodată nu puteam avea întocmai ce ne doream.”

Pe 1 septembrie 2014 va apărea şi filmul "Dark Places" realizat după această carte, şi cu un cast pe măsură: Chloë Grace Moretz, Charlize Theron, Nicholas Hoult...

”Regatul furtunilor”


Un ţinut fabulos: Ravka.

O elită magică: Grisha.

O eroină cu superputeri: Alina Starkov.

”New York Times” considera acest volum un bestseller.
În Shadow and Bone, Falia Umbrei, un ţinut învăluit în beznă, populat de monştri, distruge treptat Ravka, o naţiune altădată măreaţă.

Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă că posedă o putere unică ce o face să pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha.

Întunecatul, o fiinţă cu o putere de seducţie teribilă, este conducătorul Grishei. Dacă îşi va împlini destinul, Alina va fi nevoită să descopere cum să se folosească de harul său şi cum să reziste atracţiei periculoase pe care o simte faţă de temutul stăpân. În timp ce-şi contemplă viitorul năucitor, Alina nu îl poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al său din copilărie.

"Întunecatul", conducătorul Grishei, a supravieţuit bătăliei din Falia Umbrei şi reapare cu o putere înzecită şi un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în ţara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forţele ce ameninţă Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei creşte, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între ţara ei, puterea pe care o are şi dragostea pentru Mal — altfel riscă să piardă totul în faţa asaltului iminent.

”Lumea credea că Rusalye era o legendă, un basm, o creatură fantastică ce trăia pe la hotarele ţinuturilor. Dar acum nu mai era nicio îndoială. Dragonul gheţurilor era real şi Mal îl găsise la fel cum găsise şi cerbul. Toate astea îmi dădeau un sentiment ciudat, ca şi când lucrurile s-ar fi întâmplat prea repede, ca şi când ne-am fi grăbit spre ceva ce nu înţelegeam.

Un strigăt de pe una dintre bărci mi-a atras atenţia. Un marinar din barca cea mai apropiată de biciul mărilor s-a ridicat în picioare, cu harponul în mână şi a luat creatura la ţintă. Dar coada albă a dragonului s-a înălţat dintr-odată spintecând valurile şi a coborât cu un plescăit puternic trimiţând un perete de apă spre carena bărcii. Marinarul cu harponul a căzut din picioare, căci barca s-a înclinat periculos:

Bravo! mi-am spus în sinea mea. Luptă cu ei!

”Autoarea cărţii, Bardugo, populează lumea fantastică pe care o creează cu fiinţe tridimensionale stranii... Cartea a doua a Trilogiei Grisha va face senzaţie", scria în ”Booklist”.

"Suspans, acţiune, un ritm alert: finalul te va surprinde şi te va face să aştepţi cu nerăbdare continuarea", comenta ”Kirkus Reviews”.

"Mi-am croit drum înăuntrul Întunecatului, forţând legătura stabilită între noi de colier, şi am pus stăpânire pe puterea lui. Din palmele sale s-a revărsat întuneric, fâşii unduitoare de cerneală neagră, care s-au împletit între ele, creând mâini, un cap, gheare şi aripi — trupul unui nichevo’ya. Primul meu monstru."

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei ”Captain Automatic”.

”De 19 ori Katherine” 


Iubirea, prietenia şi umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poţi reinventa.

K-5 spunea că băieţii sunt bădărani.

K-10 voia doar o relaţie de prietenie.

K-18 i-a dat papucii într-un e-mail.

K-19 i-a frânt inima.

După Căutând-o pe Alaska, romanul cu care a câştigat ”Michael L. Printz Award”, John Green vine cu o nouă poveste subtilă şi inteligent scrisă. Umorul nebun emană de pretutindeni, de la discuţiile între adolescenţi la observaţiile erudite.

Colin, un „fost copil-minune" pasionat de anagrame, pleacă împreună cu prietenul său Hassan într-o călătorie departe de casă pentru a-şi uita toate dezamăgirile în dragoste. Cu 10.000 de dolari în buzunar şi un mistreţ pe urmele sale, Colin vrea să demonstreze Teorema Fundamentală a Previzibilităţii Katherinelor, care, speră el, va prezice viitorul tuturor relaţiilor.

”Imaginaţi-vă o sală de operaţii la începutul unei intervenţii dificile, dar îndelung pregătite, şi veţi găsi ceva din atmosfera cărţii lui John Green: atenţia la detalii, precizia stilului, acuitatea observaţiilor”, comenta ”New York Times Book Review”.

„Katherine I a fost fiica meditatorului meu, Krazy Keith şi, într-o seară la mine acasă, mi-a cerut să fiu prietenul ei, şi eu am acceptat, iar apoi, după două minute şi treizeci de secunde, mi-a dat papucii, ceea ce la început a părut amuzant, dar acum, privind în urmă, e posibil ca acele două minute şi treizeci de secunde să fi fost cea mai importantă perioadă din viaţa mea".

”La sfârşitul vacanţei de Crăciun din clasa a unsprezecea, Colin primi un telefon de la un post de televiziune despre care nu mai auzise niciodată şi care se numea CreaTiVity. Cei de la respectiva televiziune şi-l doreau pe Colin în studiourile lor. Îi schimbară înfăţişarea când ajunse la prima înregistrare a emisiunii transformându-l într-un copil minune, cool, meschin şi rebel. Îi cumpăraseră ochelari cu rame dreptunghiulare şi îi dădură părul cu o mulţime de produse pentru a avea o frizură precum cei mai cool copii din şcoală. Iar apoi înregistrară într-o singură zi toate cele şase rude preliminare ale emisiunii, pregătindu-l pentru finală. Colin purtase la şcoală noua lui cămaşă de copil îmbrăcat după ultimul răcnet şi jeanşii de firmă, iar oamenii îl întrebau: Chiar ai să fii la televizor?

John Green s-a născut la 24 august 1977. Cărţile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei ”New York Times”.

Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din întreaga lume. De 19 ori Katherine a fost nominalizată la ”Michael L. Printz Award” şi ”Los AngelesTimes Book Prize”. De acelaşi autor, la ”Editura Trei” au apărut: Sub aceeaşi stea şi Căutând-o pe Alaska.

În Sub aceeaşi stea, spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti. Povestea lor de iubire este cu atât mai reală cu cât este condamnată încă de la început. Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost în ”fază terminală”. Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.

În Căutând-o pe Alaska, fetele vor plânge, iar băieţii vor găsi dragoste, ”atracţie şi dorinţă în parfumul de vanilie şi ţigări pe care îl răspândeşte Alaska”. Romanul surprinde perfect intensitatea trăirilor şi disperarea care definesc adolescenţa.

scrisă de Magdalena Popa Buluc 
sursa: cotidianul.ro