Mihail Siskin, cel mai important scriitor rus contemporan, va lansa volumul 'Parul Venerei' la Bucuresti
 |
Mihail Siskin
Foto: Editura Curtea Veche
|
În România, scriitorul este cunoscut pentru volumul “Scrisorar”, apărut la Curtea Veche Publishing, în 2012, în traducerea doamnei Antoaneta Olteanu. Mihail Şişkin este singurul scriitor ce a câştigat toate cele trei mari premii literare ruseşti – Premiul Booker Rusesc (Russkii Buker, 2000), Marea carte (Bolshaja Kniga, 2006, 2011) şi Premiul Naţional pentru Bestseller (Nacionalnyi Bestseller, 2005). Evitând limba nouă, Mihail Șișkin scrie în rusă aşa cum nimeni din Rusia nu mai scrie. Este o limbă foarte lirică, iar graţia naraţiunii şi forţa ideilor îl situează pe Şişkin în rândul galeriei de scriitori clasici de anvergură precum Tolstoi, Cehov, Joyce, Nabokov şi Saşa Sokolov.
Deși scrie în limba rusă și volumele sale înregistrează vânzări foarte bune în țara natală, Mihail Șișkin este în relații tensionate cu puterea de la Kremlin. Autorul trăiește în Elveția de mai mulți ani, iar în luna martie a acestui an a refuzat să reprezinte Rusia la un eveniment literar major ce avea loc în Statele Unite ale Americii, motivând că nu dorește să fie vocea “unei țări unde puterea a fost preluată de un regim corupt și criminal.” (The Guardian)
Trei dintre romanele lui Şişkin au fost dramatizate şi puse în scenă: Scrisorar la Teatrul de Artă Cehov din Moscova, Vziatie Izmaila la Teatrul MOST, iar Părul Venerei la Atelierul Piotr Fomenko.
„Părul Venerei“, volumul lansat la Bucuresti în seara de 4 octombrie, este un roman strălucitor, ce poate fi invocat ca un argument ultim al ideii că literatură rusă nu a murit. Credinţă şi spiritualitate, importanţa de-a vibra la frumuseţea lucrurilor efemere sub ameninţarea morţii, căutarea iubirii, dialoguri filosofice, referinţe mitologice şi reflecţii pline de miez, toate se întrepătrund în „Părul Venerei“.
Un interpret din limba rusă la un birou elveţian pentru azilanţi, străduindu-se să se adapteze la cea mai bună dintre lumile posibile, este bântuit de toate poveştile pe care le aude. Transcrierile interviurilor la care participă se insinuează în roman tot aşa cum se insinuează în viaţa lui interioară. Interpretul este firul care leagă numeroasele poveşti în poveste: călătoriile interpretului în Italia, în căutarea originii iubirii, sau poate doar a adevărului despre ea; îndepărtarea de soţie şi de fiu; suferinţele cuplului în criză; scrisorile trimise fiului şi adresate unui anume Nabucodonosaurus, stăpânitor al unei magice împărăţii insulare; bucăţi din jurnalul Isabellei, o faimoasă cântăreaţă de la începutul secolului XX, a cărei biografie interpretul ar fi vrut cândva să o scrie. „Golurile“ dintre aceste poveşti sunt umplute cu fragmente din lecturile interpretului despre războaie antice nu mai puţin civilizatoare decât cele moderne.
Pentru a-l cita chiar pe Şişkin, “Părul Venerei nu este un roman care trebuie înţeles”. Realitatea rezidă în limbaj, indentitatea personajelor e incertă, susţinută de o tramă amplă, înnebunitoare.
Mihail Șișkin s-a născut în 1961 la Moscova și a studiat la Institutul Pedagogic din capitală. După absolvire a lucrat ca jurnalist și apoi ca profesor de engleză și germană. În 1995 s-a mutat în Elveția, unde locuiește și astăzi. În prezent, Șișkin lucrează ca interpret asistând autoritățile elvețiene în intervievarea persoanelor din Rusia sau din alte părți ale fostei Uniuni Sovietice care cer azil. Multe dintre poveștile și descrierile pe care le-a tradus și-au găsit loc în romanele sale. Și-a făcut debutul literar în 1993 cu volumul de scurte povestiri „Urok Kalligrafii” (Урок Каллиграфии). În continuare, Șișkin a publicat romanele: Zapiski Larionova (Larionov’s Reminiscences), în 1994, „Vzjatie Izmaila” (Взятие Измаила, 1999) care a câștigat Russkii Buker în 2000, „Venerin Volos” (Венерин Волос, 2005) premiat cu Nacionalnyi Bestseller în 2005 și premiul „Marea Carte” în 2006 și „Scrisorar” (2010). Pe lângă rusă, Șișkin scrie și în germană.
În afara premiilor naţionale menționate mai sus, scriitorul a fost recompensat şi cu prestigioase premii internaţionale: Premiul Cantonului Zürich în 2000, Prix Du Meilleur Livre Étranger (secţiunea eseu) în 2005, Premiul Grinzane Cavour în 2007, Premiul internaţional pentru literatură Haus der Kulturen der Weltîn 2011.
de D.S. HotNews.ro