Treceți la conținutul principal

Un cadou inedit! Povesti personalizate la cerere

Povestile au viata. Ele traiesc in fiecare dintre noi, in tot ce ne inconjoara. Ti-ar placea sa ai propria poveste?

“Fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie un gram de iubire s-o intelegi.” - Nicolae Iorga

Asa s-a nascut miniproiectul “Povesti personalizate”. De Sf. Maria, de ziua copilului dvs., al nepotului, al finului, al colegului de banca al fiului/fiicei puteti oferi un cadou personalizat. Mi s-a parut original. Fiecare persoana are propria poveste. De aceea, am nevoie de cateva date personale, cum ar fi: varsta, pasiuni, preferinte culinare, culori, etc. Mai multe detalii gasiti aici.

Prima cerere de poveste: “Draga mea te voi promova, la toti prietenii mei. M-am uitat pe blogul tau, si e o idee foarte buna, aceea de a crea povesti personalizate copiilor. Eu ti-as sugera sa extinzi proiectul si pentru oameni mari, crezi ca poti? Eu vreau 3 povesti, ai o comanda ferma de la mine, vreau o poveste pentru Luca ( e adevarat ca e micut, dar deja a inceput sa fie innebunit dupa povesti. El debordeaza de energie, veselie, entuziasm, iubeste copiii, povestile si caii, vrea tot timpul povesti cu cai!!!!!!!!!)”

Astfel s-a nascut povestea pentru Luca:

EXEMPLU 1:
POVESTE PENTRU LUCA

Intr-o zona in care padurea putea fi privita de sus, se intindeau dealuri verzi. Iarba de un verde smarald te imbia sa o imbratisezi, sa o mirosi si sa te joci cu ea. Din loc in loc, flori de diferite culori, vesele si plapande te chemau sa le admiri.

Acolo, l-am cunoscut pe Luca. Mare strengar. Cine nu-l cunoaste, ar fi cazul sa doreasca a-l intalni. De ce? Este un baietel vesel, care adora caii. De unde aceasta pasiune?

Candva Luca primise un ponei de plus. Dormea cu el la pranz si seara. Jucaria ii stia toate visele, toate dorintele, toate friciile si bucuriile.

- Mi-as dori foarte mult ca intr-o buna zi sa pot calari un cal adevarat.

...

Dar am fost surprinsa cand mi s-au cerut povesti pentru oameni mari. Colegi, prieteni, dar chiar si medici carora persoanele respective le purtau recunostinta.

EXEMPLU 2:
POVESTE PENTRU CORNELIA

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Cornelia, asistent medical, are niste ochi verzi, expresivi si atat de frumosi ca i-ai vinde ca pietre pretioase de ai avea posibilitatea.

Cand primavara isi intra in drepturi, nimeni si nimic nu o opreste pe femeia sensibila sa porneasca pe alei, sa asculte trilul pasarilor, sa adulmece mirosul  florilor al caror boboci pocnesc cu dor de lumina si mangaiere, sa se lase rasfatata de razele nazdravane ale soarelui rotund si vesel ca o portocala.

Ea, Cornelia, este femeia cu suflet candid, insorit ca o dimineata senina de vara, voioasa si sprintena ca un copil ce primeste o jucarie pe care vrea sa o testeze cu nerabdare. Ea este femeia cu simtul umorului tot timpul activat si pus pe sotii.
...

Am fost impresionate de aceasta frumoasa idee si, mai ales, de reactiile oamenilor dornici de poveste, de o altfel de lume - mai frumoasa, mai buna, mai colorata – si am invitat-o pe Claudia sa ne raspunda la cateva intrebari:

121: De ce scrii povesti?
Claudia Groza: Scriu povesti pentru ca infrumuseteaza viata oamenilor (mici si mari), pentru ca am observat ca sunt dorite, cerute si utile. 121: Ce inseamna povesti personalizate, la cerere? Claudia Groza: Povesti personalizate, la cerere inseamna ca cineva doreste sa ofere un cadou original (sau sa faca o surpriza, o bucurie) cuiva... poate fi prieten, coleg, vecin, bunica, mama, copil, nepot... etc.). Imi scrie un mail in care imi povesteste pe scurt (sau detaliat) cateva pasiuni/calitati pe care vrea sa le evidentiez in poveste, o teama de care se doreste a scapa... iar eu creionez povestea. O trimit pe mail, astfel eliminandu-se teama ca aflu adrese... si alte temeri.  Povestea poate avea inserate fotografii cu personajul principal... Se poate printa la un centru pe hartie colorata, carton... designul fiind in functie de dorinta fiecaruia.

121: Mai avem nevoie de povesti? De ce?
Claudia Groza: DA. Avem nevoie de povesti. Fiecare dintre noi are propria poveste. In lumea aceasta agitata nu mai avem timp, energie sa ne studiem sufletul... sa ne lecturam povestea. Din exterior, lucrurile se vad mai bine. Povestile ne fac mai buni, mai darnici, mai senini, mai intelepti. Unele sunt folosite in terapie... asa ca, DA, avem nevoie de povesti.
Ultima poveste personalizata la cerere a fost pentru un domn care implineste in curand 40 de ani. A fost emotionant si pentru mine sa scriu... despre "40 de ani de viata".

Te invitam, in perioada urmatoare, sa descoperi cateva dintre povestile Claudiei pe site-ul 121.

Despre Claudia GROZA

Claudia este profesoara de biologie, cu o experienta de 7 ani. Dupa absolvirea facultatii de biologie a Universitatii Bucuresti, a lucrat ca profesor, apoi ca cercetator si putin la editura “Rentrop & Straton”, in departamentul de Relatii Clienti.

In perioada 2009, a inceput sa scrie povesti pentru copii. Astfel a aparut o carte ce contine cinci povesti, “Povesti cu pilde pentru copiii isteti” – Editura Reprograph, Craiova, 2009. In vara lui 2009 a semnat contract cu editura Aramis pentru “Tobias, elefantelul colorat” care a prins viata si a fost lansat cu surle si trambite la Targul de Carte Gaudeamus, in tomna lui 2011. Pentru ca povestile se tot adunau, Claudia a publicat tot in 2011 “Tolba cu povesti” la Editura Cadrelor Didactice din Bacau.

O parte dintre povestile Claudiei Groza se pot auzi la radio Its Bitsy in lectura actritei Cerasela Constantin, de la Teatrul Ion Creanga.

Claudia Groza a urmat diferite cursuri de scriere creativa susinute de lectori renumiti ca Mario Barangea si scriitoarea Monica Ramirez.

Din dorinta de a bucura copiii si de a le arata ce frumoasa este lumea cartilor, Claudia a organizat lecturi publice la libraria Carturesti din incinta AFI Cotroceni, sustinuta fiind de site-ul 121.ro.

De asemenea, Claudia este colaborator la revista pentru copii MEKI junior, din Cluj Napoca.

scris de 121.ro
foto: Jan Zoetelief Tromp - Children Strolling

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.