Cine va primi în 2012 Nobelul pentru literatură? (III)

Lista iniţială a favoriţilor de la casele de pariuri vine şi ca răspuns la alegerile din ultimii 12 ani, când majoritatea premiaţilor aparţin culturii europene. Există imense frustrări ce se văd în statisticile făcute: de aproape douăzeci de ani premiul a ocolit autorii americani, prea puţini scriitori din America de sud, din Africa şi Asia, au fost aleşi de prestigiosul juriu. De aici se nasc aşteptările actuale: premiul ar putea merge în Asia, în Rusia ori în SUA.

Dacă premiatul va fi un scriitor din Asia, puţin probabil să fie Haruki Murakami, mai curând un autor chinez. Primul favorit este un mare prozator - Mo Yan (foto 1), considerat drept "Gabriel García Márquez al Chinei", cu operă uriaşă, romanele sale masive fiind traduse în limbile de circulaţie. La noi a apărut doar "Sorgul roşu" (la Editura Humanitas fiction), o revelaţie copleşitoare a ultimilor ani. Denisa Comănescu a probat încă o dată ca editor nu doar cunoaşterea literaturii contemporane, ci şi gust literar impecabil şi intuiţie rară. În plus, reuşita unei traduceri semnate de Dinu Luca, sfidând superlativele.

Al doilea autor, Jiang Rong, a făcut multe valuri cu "Totemul lupului", apărut în 2005, atingând tiraje ce-l situează pe al doilea loc după "Cărticica roşie" a lui Mao. Nu trebuie uitată însă Jung Chang: "Lebedele sălbatice" surprinde un secol de istorie prin povestea celor trei generaţii de femei, cu impact internaţional puternic. Ambele, romanul în două volume şi autobiografia celor trei fiice ale Chinei, au apărut la Editura Curtea Veche.

Dar Asia mai înseamnă şi India, de unde nu contenesc să tot vină autori cu forţă epică imensă, fabuloşi ca originalitate, de mare actualitate ca problematică. Primul nume ce îţi vine în minte este Salman Rushdie, căruia Editura Polirom i-a dedicat serie de autor. Alt autor şi-a adjudecat de ani buni câteva premii mari: Amitav Ghosh, posibil candidat, stă deocamdată în umbră, promovat la noi de mica, dar ambiţioasa Editură Taj.

Nici în Rusia nu a mai ajuns premiul Nobel de multă, foarte multă vreme. Iar aici aş paria pe Ludmila Uliţkaia, publicată tot la Editura Humanitas fiction, cu şansa unei fidele şi subtile traducătoare - Gabriela Russo. Nu se exclude surpriza reînvierii unui scriitor aflat într-un con de umbră, Evgheni Evtuşenko. Dar oare nu s-a aflat în acelaşi con de umbră Harold Pinter şi tot s-a trezit cu laurii pe creştet?

Din Statele Unite, doi autori au şanse mari: Philip Roth şi Cormac McCarthy. Şi, după ei alţi doi autori - Thomas Pynchon şi Don DeLillo (toţi adjudecaţi de Editura Polirom, cu excepţia câtorva titluri). Totuşi, aş paria mai curând pe scriitoare: Joyce Carol Oates, cu un ritm uluitor în deceniul trecut - anul şi romanul), cu o operă cuprinzând zeci de cărţi, promovată insistent în ultimul an de Editura Polirom - i-au apărut nu mai puţin de patru cărţi, şi două scriitoare canadiene Margaret Atwood (foto 2) şi Alice Munro (publicate de Leda şi Litera Internaţional).

Un "set" de nume adună scriitori foarte diferiţi ca orizont cultural, au în comun faima şi o operă solidă, traduceri în numeroase ţări, plasarea pe listele de favoriţi: Amos Oz, Ismail Kadare, Antonio Lobo Antunes, Claudio Magris (ani în şir plusat ca posibil câştigător) sau Chinua Achebe (marele necunoscut la noi). Dar cititorii lui Umberto Eco şi Michel Tournier, cei atraşi de Milan Kundera sau Julian Barnes nu aşteaptă şi ei nobelizarea?

Nu de puţine ori juriul a ales scriitori prinşi între lumi şi culturi, astfel devin interesanţi chinezul Dai Sijie care trăieşte în Franţa, japonezul Kazuo Ishiguro educat în Anglia, Chang-Rae Lee, scriitor american de origine coreeană, Azar Nafisi care a părăsit Iranul ca să trăiască în SUA, Chimamanda Ngozi Adichie pendulând între Nigeria şi SUA. A apărut pe listă Jonathan Littel, romanul său "Binevoitoarele" merită din plin Nobelul. I-am citit publicaţi în colecţii deja faimoase de la Polirom, Humanitas fiction şi Rao.

Însă nu a apărut pe listă Khaled Hosseini (foto 3), scriitor cu şanse imense: romane zguduitoare - "Vânătorii de zmeie" şi "Splendida cetate a celor o mie de sori" - primul tradus în 70 de ţări, al doilea în 60 (publicate la noi de Editura Niculescu), dublate de implicare activă - a întemeiat o fundaţie ca să vină în ajutorul refugiaţilor din Afganistan. În Suedia, a apărut la editură Wahlström & Widstrand (parte a marelui grup Bonnier), care a publicat cărţile Hertei Müller. Ar putea fi asul din mânecă al juraţilor de la Stockholm?

Se exclud şansele unui scriitor român? De anul trecut, Mircea Cărtărescu a fost bine plasat pe listele caselor de pariuri, cărţile îi sunt traduse în Suedia, are acolo deja un public. Lui Norman Manea i s-a tradus un roman în suedeză, primit elogios, apreciat ca autor demn de Nobel. Altă regulă nescrisă ar fi deci vizibilitatea autorului în spaţiul cultural suedez, cu multe cărţi traduse şi cu o mediatizare dată de prezenţa la un festival ori pur şi simplu ca invitat.

Jocul de-a ghici laureatul Nobel pentru literatură din 2012 se va încheia curând. Dar până atunci amintesc un episod din romanul lui Milorad Pavić, "Partea lăuntrică a vântului", în care eroul află că există două soiuri de ghicitori, de mâna întâi şi de mâna a doua: primii se ţin de taine repezi, ghicind ce urmează să se întâmple peste o zi ori un an, ceilalţi se ţin de taine domoale, văd departe în viitor, ghicind ce imperiu se va prăbuşi peste două-trei sute de ani. Până acum am ghicit nobelizaţii rar, doar pentru mine, nimerind pe durată de zece ani, aşa că mă întreb ce soi de ghicitor oi fi...





Autor: Elisabeta Lasconi
sursa