„A o întoarce ca la Ploiești“. Povestea unei expresii care a făcut istorie

Calea ferată de la Ploiești s-a imprimat de-a lungul timpului în memoria tuturor și prin folosirea unei sintagme, probabil cea mai cunoscută, privind orașul, la nivel național: ,,a întoarce precum trenul la Ploiești"

În formă prescurtată ,,ai întors-o ca la Ploiești" este uzitată, și astăzi, pentru a desemna o schimbare bruscă de atitudine.

Care a fost contextul generării acestei expresii?

Construirea liniilor de cale ferată București-Ploiești (1872) și Ploiești-Predeal (1879) s-a realizat în intervale de timp diferite, iar motivele financiare au impus soluția folosirii liniei deja construită de la București până la Ploiești, unde constructorii liniei spre Predeal s-au legat direct în linia existentă în Gara Ploiești.

Trenurile de la București care mergeau spre Ardeal erau oprite în gară, locomotiva era decuplată de garnitură, intra pe o linie de manevră și era întoarsă pe o placă turnantă, acționată manual (astăzi cea existentă la depoul Ploiești Sud este acționată electric) și direcționată pe linia spre Predeal. Locomotiva era cuplată la celălalt capăt al garniturii, astfel ultimul vagon al trenului venit de la București, devenea primul.

Când trenul pornea, călătorii aveau un sentiment general de teamă că s-au suit într-o cursă greșită, acesta părând că se întoarce la București, deși, în realitate, rula pe linia spre Predeal.

 
Două generații au apucat întoarcerea trenului

În 1886, la Gara Ploiești erau șapte linii de circulație, cinci erau folosite pentru trenurile de călători, iar restul pentru trenurile de marfă. Nu existau linii de manevră, acestea efectuându-se pe liniile principale, fapt care conducea ca schimbarea direcției spre Predeal, sau București să dureze probabil câteva zeci de minute, pe care călătorii le petreceau în restaurantul gării, sau în vagoane servind ceea ce cumpărau de la negustorii ambulanți.

Această manevră a fost efectuată o perioadă  îndelungată  de timp: din 1879 (anul inaugurării liniei Ploiești-Predeal) și până în anii 1913-1915, când a fost construit Triajul Ploieștiului, iar trenurile au ocolit orașul intrând direct pe linia spre Predeal.

Faptul că două generații de călători au apucat întoarcerea trenului și au avut același sentiment de teamă, că au greșit destinația și trenul, a întipărit profund în mentalul colectiv expresia „a întoarce ca la Ploiești".

Trenul nu mai întoarce ca la Ploiești de aproape 100 de ani

Fenomenul era unul, evident, spectaculos, pentru o societate cu puternice trăsături rurale, nesigură atunci când uzita tehnologia, pe care de multe ori nu o înțelegea.

Caragiale, însuși, a simțit nevoia să vorbească despre acest „fenomen" în schița sa „Întârziere", publicată în anul 1900: ,, Dela Ploiești, trenul de Predeal că să apuce spre București schimbă frontul și, ca și cum ar vrea să se întoarcă înapoi, locomotive se pune acolo, unde până aici era coada trenului“. 

Impactul acesta a fost așa de puternic și impresionant pentru călătorii cu trenul încât s-a transmis din generație în generație și chiar și azi, la aproape o sută de ani de când trenul nu mai întoarce ca la Ploiești, expresia este uzitată pentru a  desemna schimbări, comportamentale sau de atitudine, neașteptate.

File din viitorul volum al monografiei Ploieștiului

Informațiile ne-au fost puse la dispoziție de profesorul și istoricul Dorin Stănescu și sunt file inedite din viitorul volum II din „Marea Carte a Ploieștilor", aflat în pregătire la „Societatea Culturală Ploieşti - Mileniul III".

La 74 de ani de la apariția primei monografii a orașului Ploiești, realizată de Mihail Sevastos, și după o muncă titanică, de un deceniu, 16 istorici, profesori, arheologi și cercetători au dăruit ploieștenilor „Marea Carte" a orașului.

În 1937, prozatorul și gazetarul Mihail Sevastos publica monumentala lucrare „Monografie a orașului Ploiești", singura de asemenea proporții și tinută grafică apărută în România până la acea dată. Evoluțiile economice, politice și sociale explozive, înregistrate în tot acest timp impuneau o nouă monografie care să facă cunoscute ploieștenilor trecutul și prezentul orașului în care locuiesc.

Lucrarea este concepută în trei mari volume, în format A4, fiecare de câte aproximativ 1.000 de pagini. 
Primul tratează istoria și populația și este dedicat lui Mihai Viteazul. Al doilea este dedicat petroliștilor și tratează viața economică, iar al treilea, un tratat despre viața culturală, este închinat lui Caragiale.

Autor: Dana Mihai