Cum devin traducător de carte?

Am văzut că oamenii care ajung pe blog-ul acesta se întreabă (sau chiar mă întreabă) cum pot ajunge traducători de carte. Mai precis, ei vor să afle: „Ce trebuie să ştie un traducător?“, „Ce trebuie să facă un translator?“ sau: „Cum traduc o carte?“ (În spirit de glumă, unii oameni se întreabă şi „cum se scrie corect «bine a ţi venit» (sic!)“, dar aceasta este o altă poveste...)
Nu toţi traducătorii s-au născut traducători. Dar unii chiar au un talent înnăscut pentru această activitate. Iar alţii simt că vor şi le-ar plăcea să facă traduceri. În facultate, din păcate, nu se ţin cursuri pe această temă. În cadrul masteratelor de traduceri, da. Dar nu toţi oamenii care traduc sau vor să traducă au, neapărat, un masterat în traduceri, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei poate ajung să aibă o astfel de îndeletnicire în urma unei şanse, a unei uşi deschise cu încredere de cineva înspre acest domeniu.

Eu cred că este şi frumos, şi responsabil să traduci cărţi. Nu contează atât faptul că numele tău stă înscris măreţ în caseta tehnică a cărţii. Contează mai ales satisfacţia extraordinară pe care o ai gândindu-te că „această carte a ieşit din mâinile mele“, din mintea mea. A fost o muncă grea, ţi-a dat bătăi de cap pe alocuri sau chiar pe de-a-ntregul, ai căutat cele mai bune formule de transpunere a mesajului acolo unde o cerea contextul, ai sunat-o pe cea mai bună prietenă a ta, care este medic, ca să te lămureşti în privinţa unor termeni de specialitate... Te-ai izolat cu cartea ta, ai uitat, în acele momente, de oameni, de mâncare, de timp, ai rămas numai tu cu vocabulele şi dicţionarele groase şi roase pe margini, stivuite pe birou.

Dar cum ajungi aici? Cum ajungi traducător? Şi ce-ţi trebuie pentru asta?

În primul rând, nu poţi să porneşti pe acest drum fără să te asiguri că ai cunoştinţele necesare pentru a fi traducător. Deci ce trebuie să ştii? Fără doar şi poate, limba română. Preferabil e s-o visezi, ca să zic aşa. Altfel, dacă ai lacune, este absolut necesar să suplineşti prin studiu ceea ce nu ştii, chit că acest lucru ţine de punctuaţie, sintaxă, morfologie, semantică sau mai ştiu eu de ce alte arii gramaticale. Dacă nu ştii limba română de-a fir a păr, o să fii, în cel mai fericit caz, un traducător prost. Sau n-o să traduci nimic!

Dincolo de cunoaşterea limbii române, trebuie să ai o intuiţie fantastică a limbii-sursă. N-ai cum să ştii la perfecţie o limbă străină, de asta este necesar s-o intuieşti atunci când nu te mai ajută cunoştinţele, dicţionarele, structura greoaie a textului sau luciditatea ajunsă la limită (evident, din cauza oboselii). Desigur, trebuie să intuieşti bine limba-sursă, că altfel redactorul cărţii o să te facă cu ou şi cu oţet. În plus, nici c-o să ţi se mai deschidă prea curând sau prea uşor o altă uşă în domeniul traducerilor. În fine, în afară de limba română şi limba-sursă, trebuie să te asiguri că domeniul din care traduci nu-ţi este străin. Cu alte cuvinte, dacă nu ştii nimic despre economie, nu traduce nimic cu caracter economic!

Ideal este să citeşti lucrarea înainte să te apuci de tradus. Dacă aceasta cuprinde informaţii de uz general, cunoscute, dintr-un domeniu care nu e tocmai specialitatea ta, şi totuşi simţi că te descurci să faci o traducere corectă, poţi să te apuci de treabă liniştit. Dacă simţi că nu te descurci prea bine cu proiectul respectiv, însă cunoşti un specialist care este dispus să-ţi acorde sprijinul lui constant în privinţa terminologiei şi poate chiar a reviziei cărţii, eşti, din nou, liber să începi traducerea. (Să ştii însă că nu este deloc uşor să traduci dintr-un domeniu necunoscut şi că rişti să faci o treabă de mântuială!)

Să trecem la lucruri mai practice acum. Îţi doreşti foarte mult să fii traducător, dar habar n-ai ce să faci pentru a-ţi realiza visul. Ei bine, cel mai uşor este să aplici, desigur, pentru joburi din domeniu sau să încerci să te adresezi unei edituri ori unei firme de traduceri. Fără experienţă, e puţin mai greu să primeşti o şansă bătând din palme, dar... nu poţi să ştii niciodată când şi de unde sare iepurele. În general, ca să traduci o carte pentru o editură, nu ai nevoie de autorizaţie de traducător. Unele firmele de traduceri cer aşa ceva, dar, sincer, această autorizaţie nu garantează cu nimic realizarea unei traduceri bune. (Flerul e totul!) Cu toate acestea, dorinţele angajatorului sunt... dorinţele angajatorului... (Vezi aici ce acte îţi trebuie pentru a obţine o autorizaţie de traducător.)
În cât timp trebuie să faci o traducere? Cel mai evident răspuns la această întrebare este următorul: în atâta timp cât îţi acordă firma/editura/persoana pentru care traduci. Oricum, perioada de realizare a traducerii depinde de dimensiunea, de tipul şi de gradul de dificultate a traducerii. Foarte multe edituri îţi acordă, în general, o perioadă de trei luni. Pentru cărţi mai uşoare şi mai mici, s-ar putea să fie necesar să termini totul într-o lună. Pentru lucrări beletristice, perioada se poate întinde şi până la şase luni ori chiar mai mult. În principiu, este bine ca perioada de lucru să fie destul de mare, pentru că lucrarea trebuie digerată bine şi traducerea trebuie făcută cu calm, cu multă atenţie... şi chiar cu drag.

Cât priveşte remuneraţia, evident că aceasta variază de la carte la carte şi ţine strict de lungimea textului tradus, mai precis de numărul de semne al documentului Word. În general, plata se face la 2.000 de semne (cu sau fără spaţii, în funcţie de contract; de regulă, mai mult cu spaţii). De semnalat că traducerea de carte este, fără alte menţiuni, una dintre cele bine plătite activităţi editoriale, orice-ar însemna asta pe meleaguri autohtone.

Ei bine, ne apropiem de final. Ţin să mai menţionez că traducătorul nu lucrează după capul lui. Atunci când nu ştie ceva, el trebuie să folosească diverse instrumente specifice de lucru. Ce înseamnă asta? După cum sper că ai intuit, mă refer la DEX, DOOM, MDN, enciclopedii, dicţionare de specialitate şi la indispensabila Gramatică academică a limbii române (ori, în lipsa ei, poţi folosi orice altă carte bună de gramatică; de exemplu, una semnată de Ştefania Popescu). În acest punct, simt nevoia să mai fac o observaţie mică, dar importantă: încearcă să nu te bazezi prea mult pe variantele online ale DEX-ului şi, în general, nici pe ceea ce scrie pe internet (excepţie fac, desigur, site-urile atestate, cu informaţii sigure, sută la sută corecte). Cărţile sunt sfinte!

În final, îţi mai atrag atenţia asupra unui singur lucru – fundamental, de altfel: asigură-te că traduci româneşte! Expresii, interjecţii, semne de punctuaţie – toate trebuie să fie româneşti sau să sune româneşte! După ce termini de tradus, reciteşte de la cap la coadă ceea ce ai scris. (O să-ţi placă!) Dacă nu înţelegi ceva, revino asupra originalului şi fă corecturile necesare! De multe ori, traducerea şi informaţiile devin mai limpezi, dacă te desprinzi de ele un timp, ceea ce-ţi şi recomand.

În speranţa că vei deveni un traducător excepţional, te las cu introducerea cărţii „Capcanele“ limbii române, de Alexandru Graur. Îţi doresc mult succes! O să înveţi tot ce vrei şi ce nu vrei din această meserie frumoasă şi o să-ţi placă la nebunie să ţii în mână prima (a doua, a treia şi a nu ştiu câta...) carte tradusă de tine
Autoare: Isabella