“Cartea pierdută" a scriitorului José Saramago iese din uitare, după 60 de ani

Pilar del Río, viuda y traductora del Premio Nóbel José Saramago, durante la presentación de "Claraboya", la novela perdida del escritor portugués, que se publica sesenta años después de su escritura. Foto EFE
"Cartea pierdută" a lui José Saramago, un volum scris într-o perioadă în care celebrul romancier portughez era încă un tânăr necunoscut şi pe care a refuzat să îl publice în timpul vieţii sale, a fost lansată la doi ani de la moartea acestuia, informează AFP.

"Îi spunea «cartea pierdută şi descoperită în timp»", a declarat, joi, văduva scriitorului, jurnalista Pilar del Rio, cu ocazia prezentării romanului la Madrid.

Scris de un Saramago în vârstă de 30 de ani, în anii 1950, romanul, intitulat "Claraboya", narează viaţa locatarilor dintr-un imobil din Lisabona.

"În roman poate fi detectat universul marelui scriitor Saramago", a adăugat Pilar del Rio.

Însă, atunci când tânărul scriitor l-a rugat pe un prieten să trimită manuscrisul unei edituri portugheze, speranţele sale au fost spulberate.

Saramago nu a primit niciun răspuns, până în 1989, când devenise deja un scriitor consacrat, şi directorul acelei edituri l-a contactat pentru a-i spune că ar fi onorat să îi publice cartea, redescoperită cu ocazia operaţiunilor de mutare a arhivelor, ocazionate de schimbarea sediului.

Saramago a refuzat acea ofertă, şi-a recuperat manuscrisul şi a refuzat să îl publice în timpul vieţii sale.

"Ne-a spus că, după moartea sa, vom putea face ceea ce credem noi că ar fi mai bine", a declarat Pilar del Rio. "Ştiam cu toţii, cred că şi Saramago ştia, că trebuia ca acest roman să fie publicat".

Cu ocazia prezentării romanului, văduva scriitorului, decedat în iunie 2010, a arătat publicului carnetele cu însemnările făcute de Saramago în timp ce scria acest roman, dar şi manuscrisul original şi pe cel trimis la editură.

"Saramago a suferit mult din cauza acelui dispreţ", a mărturisit Pilar del Rio, reamintindu-şi faptul că soţul ei a avut nevoie de 20 de ani înainte de a scrie un alt roman, concentrându-se în acea perioadă pe cariera de jurnalist.

În opinia ei, editorii portughezi nu au avut în acea perioadă îndrăzneala de a publica "o operă transgresivă".

"Este o carte în care familia, stâlpul societăţii, seamănă puţin cu un cuib de vipere. Conţine violuri, iubiri lesbiene, violenţă... Societatea portugheză din anii 1950 nu putea să suporte astfel de lucruri. Îmi imaginez că (editura, n.r.) a păstrat romanul aşteptând vremuri mai bune, însă pe atunci nimeni nu şi-ar fi imaginat că dictatorul Antonio Salazar va rezista atât de mult. Dar, atunci când cineva îţi trimite fructul muncii sale, ai putea măcar să îi răspunzi", a explicat văduva scriitorului.

Romanul a fost publicat în versiunea trimisă de Saramago acelei edituri în anul 1953, întrucât, după ce l-a recuperat, scriitorul a refuzat să îl mai citească.

"Dar el ştia că va exista un interes pentru roman, în epoca actuală", a adăugat Pilar del Rio. "Pentru că astăzi, ca şi atunci, oamenii îşi numără tot timpul banii şi vorbesc despre situaţia internaţională", a mai spus aceasta.
Romanul "Claraboya", deja publicat în Brazilia şi în Portugalia, a fost tipărit în spaniolă de editura Alfaguara.

Alte traduceri sunt aşteptate, iar versiunea în limba italiană va fi prezentată cu ocazia viitoarei ediţii a Salonului de carte de la Torino.

Născut în noiembrie 1922, într-un sat din centrul Portugaliei, José Saramago şi-a părăsit ţara natală în 1992, pentru a se stabili în Insulele Canare, în Spania, după o dispută cu autorităţile portugheze.

Autor a peste 30 de romane, adeseori polemice, el a fost primul scriitor portughez care a primit premiul Nobel pentru literatură, ce i-a fost decernat în anul 1998.


Autor: Ana-Maria Onisei
sursa 
sursa foto

Citeşte şi un interviu despre José Saramago, la moartea scriitorului: „Rămas bun, José Saramago!"