Încã de la volumul meu „Poezii pe frunze de artar” am considerat ca bine venitã includerea unei sectiuni de traduceri proprii din poezia canadianã mai veche („Reverberatii”), selectate din „The Oxford Book Of Canadian Verse”, întocmitã de Wilfred Campbel, si din vol. „Shorter Poems” (Ontario, 1924). Wilfred Campbel (1861-1919) este inclus cu mai multe poezii în ambele antologii, între care „Indian Summer” si „The Lyre of Life”, traduse în sectiunea mentionatã a cãrtii mele. El face parte din generatia mai veche a liricii canadiene, foarte legatã de poezia englezã, un poem al sãu numindu-se chiar „England” („England, England, England / Wherever a true heart beats”... ), din care îsi trage sevele, urmându-i modalitãtile clasice, prozodice si imagistice. Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintã Bliss Carman (1861-1929), originar din Fredericton, New Brunswick, unde a si functionat ca profesor si editor. Antologiile retin poezii ca „Bloodroot”, „The deserted pasture”, „Spring song”, „Songs of the sea children”, „A Sea Child”, „Rivers of Canada”, „The Vagabonds”, „Earth Voices” etc. O temã prediclectã, cu accente autobiografice, este cea din „Fiu al mãrii”: „Am fost mereu de valuri desmierdat/ Si îmbãiat în spuma lor lucioasã,/ Sufletul meu de ape-i descântat/ Si-al mãrii vânt îmi este bunã casã”... În acelasi context se înscrie Archibald Lampman, cu ale sale poeme minutios elaborate, între care „Heat”, „The Truth”, „Snowbirds”, „A Prayer” („O EARTH, O dewy mother, breath on us/ Something of all thy beauty and thy might”...). Si exemplele ar putea continua, cu o notã aparte pentru poetii sensibili la realitãtile cotidiene canadiene („Winter in Canada”, de J.C.M Duncan, „Canada”, de J.Edgar Middleton, „Manitoba” – Emily McManus, „Lullaby of the Iroquois” – E.Pauline Johnson,, „Ottawa” – James E.Caldwell s.a)...
Din aceeasi remarcabilã pleiadã a fãcut parte John McCrae (1872-1918), cunoscut pentru frumoasa sa poezie „In Flanders Fields”, dedicatã eroilor canadieni din timpul primului rãzboi mondial, ca si Marjorie L.C. Pickthall (1883-1922), autoarea unor splendide poezii ca „Dream River”: „O, every morn the wind are stilled,/ The sunlight falls in amber bars./ O, every night the pools are filled/ With silver brede of shaken stars”...
Un moment important în evolutia liricii canadiene îl reprezintã Lucy Maud Montgomery (1874-1942), admirabila autoare a romanului „Anne of Green Gables” si a celorlalte cãrti având în centrul lor aceeasi încântãtoare tânãrã, în diferite etape ale existentei sale. Autoarea, strâns legatã de provincia sa natalã P.E.I., a fost si o excelentã poetã, fapt dovedit si de stilul foarte nuantat al lucrãrilor sale. Ea a publicat, în paralel cu activitatea de romancierã, douã cãrti de versuri dovedind o adevãratã sensibilitate, finete si bogãtie imagisticã, fapt ce a marcat un pas înainte în arta poeticã a timpului sãu. In 1916 autoarea a editat volumul sãu antologic „The Watchman and Other Poems”, criticul John Garvin apreciindu-i poeziile ca „perfecte, delicate, muzicale, pline de imaginatie si simtire.” Aici întâlnim poezii deosebite ca „A Winter Dawn”, „ A Day Off” si „ A Summer Day”, din care retinem: „ In the wide walleys, lone and faire,/ Lirics are piped from limpid air,/ And, far above, the pine trees free/ Voice ancient lore of sky and sea./ Come, let us fill our hearts straightway/ With hope and courage of the day”...
O evadare din tiparele consacrate ale poeziei o realizeazã P.K. Page (1916-), alãturi de alti autori de acest gen. Prin creatiile sale cele mai grãitoare în acest sens, „The Stenographers” si „Schizophrenic”, intrãm în aria poeziei contemporane dezinvolte, neconvetionale, care încearcã sã realizeze simbioza între clasicism si modernism, prin evidente reminiscente ale practicii celui dintâi: ritm, mãsurã, rime aleatorii etc...
Cu Margaret Atwood (n.1939), venerabila si prestigioasa scriitoare contemporanã, fostã presedintã a Uniunii Scriitorilor din Canada, manifestã în mai toate genurile literare, poezia canadianã face trecerea la faza postbelicã modernã, degajatã de rigorile modelelor clasice, traditionale. Lirica se conecteazã la impulsurile si tribulatiile vietii cotidiene, încãrcându-se de accentele si noile viziuni ale societãtii în continuã agitatie si primenire. Poetii se molipsesc de tendinta vizibilã în noua creatie americanã si englezã – aceea a versului liber, alb, aritmic, antimetaforic si prozaic. Ca atare, se practicã o poezie denasã în idei, tumultuoasã, aluvionarã, sugrumatã uneori de verbiaj steril. Apar sinteze si antologii care promoveazã acest gen artistic, cum este, de pildã, „Modern Canadian Poets”, de Evan Jons and Todd Swift...
În substantiala culegere intitulatã simplu „Poetry”, editatã simultan în Statele Unite si Canada în 1988 (564 pagini), sunt cuprinsi si câtiva poeti canadieni contemporani, cum sunt, în ordine alfabeticã, Margaret Atwood, Leonard Cohen (n.1934 - ), Michael Ondaatje (n.1943 - ) si P.K.Page, mentionat în paragraful anterior. Cea dintîi, nãscutã în Ottawa si stabilitã de mult timp în Toronto, este autoarea, între altele, a câtorva volume de poezii specifice. „Poetry” îi reproduce poemul „It Is Dangerous To Read Newspaper”, din „The Animals in That Country”, construit în stilul la modã: „While I was building neat/ castles in the sandbox,/ the hasty pits were/ filling with buldozed corpses”... L.Cohen, cunoscut ca poet, romancier, cântãret si autor de cântece pe care si le interpreteazã singur pe scenã cu nelipsita-i chitarã, este originar din Montreal. Poeziile sale, între care „Suzanne”, „Take This Waltz”, „I’m Your Man” etc., sunt sentimentale, fãrã rigurozitate formalã. Culegerea respectivã „Poetry” îi retine poeziile „Elegy” si „The Bus”, cu acest început direct, fãrã înflorituri lirice:”I was the last passenger of the day,/ I was alone on the bus,/I was glad they were spending all that money/ just getting me up Eight Avenue/ Driver! I shouted”,,, etc. Michael Ondaatje (pron.An’da:tci:) provine din Sri Lanka, dupã un stagiu în Anglia. A publicat, între alte cãrti, 13 volume de poezii, strãbãtute de accente autobiografice, erotice, sentimentale, ca în „To a Sad Daughter”, „The Cinamon Peeler”, „Speaking To You” s.a. Din cele trei poeme incluse în „Poetry”reproducem „Birth of Sound”, „At night the most private of a dog’s long body groan./ It comes with his last stretch/ in the dark corridor outside our room./ The children turn./ A window tries to split cold/ the other dog hoofing the carpet for lice./ We’re all alone” – s.a.m.d...
In acest amplu curent se înscrie si Evelyn Lau , nãscutã la 2 iulie 1971 în Vancouver (British Columbia), renumita autoare a cãrtii cu caracter autobiografic „Runaway – Diary of a Street Kid”. Aceasta este în acelasi timp si semnatara mai multor volume de poezii, între care „You Are Not Who You Claim”, „Oedipal Drems” si „In the House of Slaves” (1990, 1992 si 1994). Intr-un interviu de presã ea declara cã „Poetry is life and death”, temele sale preferate fiind confesiunile personale, problemele de familie, iubirea, prietenia – toate tratate în stil debordant si prozaic, dar cu simtiri intense, autentice. Reprezentativ în acest sens este poemul „The Picton Trial”, în care citim: „Night you sink into burning bath,/ wash away the grime of the day’s headlines, scrub at the handprints/ scorched into your skin/ you want to bleach them out of you/ as if the milk bath were a bath of lye./ But the body won’t forget”... Un critic nota despre Evelyn Lau cã „her life’s an open book”, ea constituind un reper al poeziei canadiene contemporane, cu toate avânturile si scãderile ei...
Interesul pentru acest gen de poezie, ca si pentru orice experiment de exprimare liricã, a cãpãtat o mare extindere în diferite publicatii de culturã si artã, între care se evidentiazã revista „Surfacing” (Durham Region), care în fiecare numãr al sãu consacrã un spatiu special de „Poetry” tinerilor poeti canadieni de azi...
scrisă de Ion Segãrceanu
sursa