Dreptul de autor incinge spiritele

Problematica dreptului de autor a incins, in ultimii ani, spiritele in Europa intre doua categorii distincte: pe de o parte, organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor si conexe dreptului de autor, care ii reprezinta in principiu pe creatori (scriitori, compozitori, interpreti, artisti plastici) si, pe de alta parte, utilizatorii creatiilor acestora (cum ar fi, de pilda, producatorii si, implicit, cumparatorii de echipamente electronice care permit oricarui consumator realizarea de “copii private”).

Dezvoltarea spectaculoasa a tehnologiei a condus la cresterea posibilitatilor tehnice de preluare/copiere a continutului  (piese muzicale, creatii literare etc.), ceea ce a determinat o crestere pe masura a revendicarilor organismelor de gestiune colectiva a dreptului de autor. Sumele colectate insa nu ajung in cea mai mare parte la creatorii carora li s-ar cuveni.

Ultimul an marcheaza o etapa noua in acest domeniu: o parte semnificativa a creatorilor nu se sfiesc sa se declare raspicat impotriva acestor organizatii datorita, in primul rand, managementului ineficient al fondurilor colectate de la utilizatori.  Sunt puse in discutie lipsa de transparenta in gestionarea sumelor colectate, criteriile dupa care sunt alocate drepturile de autor si, nu in ultimul rand, legitimitatea acestor organisme de gestiune colectiva.

In acest context, Neelie Kroes, vicepresedinte al Comisiei europene, Comisar pentru Agenda Digitala a Europei, declara in noiembrie 2010: “In prezent, sistemul fragmentat al dreptului de autor este neadaptat esentei creatiei artistice, care nu cunoaste frontiere. In schimb, sistemul a ajuns sa acorde un rol mai proeminent intermediarilor decat artistilor. Acest lucru irita publicul larg care nu  poate avea deseori acces la oferta artistica si lasa loc liber continutul ilegal, lipsindu-I pe creatori de venituri binemeritate”.

In luna mai 2011, pe fondul controverselor privind dreptul de autor in societatea informationala, a fost lansata la Bruxelles reteaua europeana COMMUNIA care isi propune sa contribuie la o dezbatere echilibrata privind dreptul de autor in mediul digital si sa maximizeze impactul economic, social si cultural al mostenirii culturale si stiintifice a Europei.

In mod firesc, probleme similare in gestiunea colectiva a dreptului de autor se intalnesc si in Romania. Cele mai mari controverse se leaga de modul de gestionare a drepturilor de autor asupra operelor scrise de catre societatea Copyro,  care a condus in ultimii ani la numeroase procese atat cu utilizatorii de opere literare, cat si cu celelalte organisme de gestiune colectiva din Romania si chiar cu autorii sau mostenitorii legali ai acestora.

Situatia a devenit explozibila in urma numeroaselor plangeri adresate autoritatii in domeniu – ORDA (Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor) care, dupa efectuarea unui control la Copyro in primavara acestui an, a decis suspendarea activitatii acestei societati pana la alegerea unei noi conduceri. Principalul capat de acuzare il constituie cuantumul comisionului de administrare retinut de organismul de gestiune colectiva, in dauna autorilor de opere scrise, care ar fi ajuns in 2010 la 60%, fata de 15% cat prevede legea. Mai bine mai tarziu decat niciodata, am putea spune, pentru ca acest prim semnal viguros din partea ORDA, receptat cu mare interes si la Bruxelles, va avea darul sa aduca cu picioarele pe pamant organismele de gestiune colectiva.

Asadar, dupa peste un deceniu de exersare a puterii absolute, Nicoleta Cofcinschi, adminstratorul general al Copyro, precum si Consiliul director condus de Eugen Uricaru, care a girat activitatea societatii preponderent in interes propriu, trebuie ca la Adunarea generala din 14 iulie 2011 sa faca loc unor persoane animate in mult mai mare masura de reprezentarea eficienta a scriitorilor romani si, implicit, de mai buna cunoastere a culturii romanesti in tara si in strainatate.

Si, pentru ca am pomenit de 14 iulie, zi care marcheaza sarbatoarea nationala a Frantei, vom mentiona una dintre “victimele”  Copyro:  un Dictionar de scriitori francezi, realizat de un colectiv de 28 de profesori de la Universitatea din Bucuresti si Universitatea din Iasi, sub coordonarea Prof. dr. Angela Ion. Unii din acesti autori au decedat fara a lasa mostenitori, ceea ce a condus la situatia in care, conform legii, autorizarea pentru publicare trebuie obtinuta de la organismul de gestiune colectiva din domeniu, adica de la Copyro.

O astfel de lucrare, care numara 1631 pagini si contine articole despre 698 scriitori francezi,  ar fi un bun prilej de a pune in lumina relatiile stranse care au existat dintotdeauna intre literatura romana si literatura franceza si, evident, o binevenita sursa de informare pentru publicul romanesc.

Cartea a fost gata pentru tiparire la Editura Polirom in 2007 (cind s-a dat "bunul de tipar").  Dar numeroasele oferte facute de Editura Polirom  au fost rand pe rand respinse de Copyro. Motivul invocat: "cuantumul de remunerare este neechitabil in raport cu valoarea operei si a autorilor".  De mentionat ca acest cuantum este acelasi cu cel pe care l-ar primii autorii in viata (conform contractului, 10% din pretul de vinzare cu amanuntul). In acest fel, de peste patru ani de zile,  munca a 28 de persoane este aruncata, practic, la cos. Interesul Copyro a triumfat!  Cel putin pana acum…

Un alt caz recent priveste traducerea doamnei Riri Sylvia Manor, in limba ebraica, a povestirii “Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu, programata sa fie tiparitata de o mare editura israeliana.   Dupa o lunga si inutila negociere cu Copyro, care a formulat cerinte apreciate de editorul cu experienta ca fiind in dezacord cu practicile internationale in materie, traducerea zace acum “inghetata” in Israel, asteptand vremuri mai bune.

Semnalul poate veni in urma alegerilor din cadrul Adunarii generale Copyro din 14 iulie, cand scriitorii romani se pot implica direct in reprezentarea viitoare a intereselor lor. Numai asa poate interveni schimbarea in bine, transparentizarea activitatii, repartizarea corecta a sumelor colectate catre cei carora le revin – autorii - si , de asemenea, poate aparea sansa unui dialog real si echitabil cu utilizatorii, cu autoritatea in domeniul dreptului de autor - ORDA - precum  si cu celelalte organisme de gestiune colectiva din Romania.
de Lucian Iorga HotNews.ro