Treceți la conținutul principal

Cea mai bună carte a ultimilor 10 ani



Potrivit The New York Magazine, romanul scriitorului Junot Diaz “Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao” este cea mai buna carte a ultimilor 10 ani, ne informeaza Editura Polirom.

Junot Diaz este un tanar scriitor dominicano-american care a incantat criticii, inca de la debutul sau literar, cu volumul de povestiri “Drown”. Romanul “Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao”, publicat in anul 2007, este cel care i-a adus adevarata recunoastere din partea specialistilor, dar si aprecierea cititorilor.

Cartea a primit Premiul Pulitzer pentru Literatura in anul 2008, iar in septembrie studiourile Miramax au cumparat drepturile de ecranizare ale acesteia. Tot anul 2008 i-a adus scriitorului titlul de unul dintre cei mai buni 20 de scriitori ai secolului al XXI-lea. Acest titlu i-a fost oferit de jurnalistii de la The New Yorker.

O poveste hilara si induiosatoare, dar, in acelasi timp, o experienta lingvistica unica, pentru ca in proza extraordinar de bogata a lui Diaz se confrunta nu doar doua lumi, ci si doua limbaje, doua feluri de a vedea si a descrie lumea, intr‑un aliaj ametitor de engleza si spaniola, de rigoare stiintifica si culoare vernaculara.
Oscar Wao, protagonistul cartii, este un dominican supraponderal, tocilar de ghetou si impatimit de jocurile video si romanele SF.
In casa lui din New Jersey, unde locuieste cu mama de moda veche si cu sora rebela, Oscar viseaza ca va deveni un J.R.R. Tolkien postcolonial si, mai ales, ca va descoperi dragostea. Dar asta s‑ar putea sa nu se intample niciodata din cauza blestemului fuku, care urmareste familia lui Oscar de generatii intregi, condamnandu‑i pe membrii acesteia la inchisoare, tortura, accidente tragice sau iubiri nefericite. Si daca nu fuku este cel vinovat de atatea rele, atunci probabil e vorba de tentaculele dictatoriale ale lui Trujillo, impanzind infernal si absurd o lume intreaga, chiar si dincolo de mormant. Iar Oscar, inca asteptand primul sarut, este doar cea mai recenta victima a... vietii.
Viata, despre care Diaz scrie cu o tandrete si o energie uluitoare, ilustreaza prin aceasta experienta dominicano‑americana, capacitatea nesecata, profund umana, de a persevera in fata chinului si durerii.

„Stilul lui Diaz este obraznic, obsedant, seducator... in peisajul imaginat de el, suntem cu totii victime ale unei istorii si ale unui prezent care nu numai ca sangereaza laolalta, dar fierb inabusit la focul haosului. O poveste adesea hilara, dar care iti rupe inima.” (Esquire)

In Romania cartea a fost tradusa si a aparut la Editura Polirom in 2008, la cinci luni dupa ce a primit Premiul Pulitzer pentru Literatura.

http://www.stiridebine.ro/cea-mai-buna-carte-ultimii-10-ani#more-6754
http://www.cartedesucces.ro/titlu.php?id=8752

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.