1traducator

Nicole Krauss (37 de ani) vorbește despre ce înseamnă să fii scriitoare și despre cum digitalizarea modifică mintea oamenilor. În 2010, revista „The New Yorker" a inclus-o pe Nicole Krauss printre cei mai buni 20 de scriitori americani sub 40 de ani. Acesta este al doilea interviu pe care scriitoarea îl acordă pentru „Adevărul literar şi artistic".  Primul său roman, „Man Walks Into a Room"/„Un bărbat intră în cameră" (2003), este desemnat cartea anului de ziarul „Los Angeles Times". Romanul „The History of Love"/„Istoria iubirii" (2005) este tradus în peste 30 de ţări şi ajunge printre finaliştii Orange Prize for Fiction (2006). Cel de-al treilea roman, „Great House", apare în 2010. Krauss publică proză scurtă şi în revistele „Esquire" şi „The New Yorker". Este căsătorită cu scriitorul Jonathan Safran Foer. Au doi copii. Cel mai recent roman al său tradus în româneşte este „Un bărbat intră în cameră", romanul său de...

Problemele publicaţiilor româneşti din afara graniţelor României s-au accentuat de la începerea crizei. Câteva zeci de jurnalişti din comunităţile româneşti de peste graniţă încearcă să ţină sus drapelul luptei pentru păstrarea identităţii culturale şi pentru respectarea drepturilor omului. Ignoraţi de mass-media din România, jurnaliştii români din state precum Serbia, Ucraina, Ungaria ori Bulgaria reuşesc uneori performanţe care i-ar face să pălească de invidie pe colegii lor de breaslă din România. De exemplu, un bisăptămânal din Cernăuţi, „Zorile Bucovinei", realizat de doar patru oameni, a ajuns să aibă 14.000 de abonaţi! Şi asta într-o regiune în care oamenii sunt mai săraci decât cei din România, iar atitudinea autorităţilor poate fi descrisă oricum, numai prietenoasă nu. La rândul său, liderul comunităţii româneşti din Valea Timocului, nerecunoscută de autorităţile din Serbia, Duşan Pârvulovici, a creat o agenţie internaţională de presă, Timoc Press, care s...

Se mai ştie, poate, prin anii 90 ai secolului trecut, făcea furori o carte a unui american, Francis Fukuyama, intitulată optimist Sfârşitul istoriei şi ultimul om. Profesorul american afirma că evoluţia istoriei s-a oprit, odată cu destrămarea imperiului comunist şi victoria (credea el) democraţiei liberale. Între timp lucrurile s-au complicat mult şi sfârşitul istoriei – se dovedeşte – s-a mai amânat. Dar eu nu despre acel sfârşit al istoriei vreau să vorbesc în rândurile care urmează, ci despre un altul, mult mai palpabil. Citesc într-o revistă săptămânală o recenzie a unei mai vechi cărţi de Umberto Eco, Opera deschisă, „apărută de curând în traducere românească”. Autorul recenziei, tânăr pesemne, pare a nu şti că traducerea lui Cornel Mihai Ionescu datează de câteva decenii şi că această apariţie nu este decât o re-editare. Sigur, pentru domnia sa, re-apariţia este însăşi apariţia, din moment ce istoria culturală începe cu el. Ştiu că lumea începe şi se sfârşeşte c...

Avec ce recueil de nouvelles, Histoire du pied et autres fantaisies , J.-M. G. Le Clézio reste l’un des derniers écrivains capables d’accéder aux mythes. Dans l’apologue à Histoire du pied et autres fantaisies, qu’il transforme en leçon de survie, Le Clézio reprend la distinction établie par Schopenhauer entre trois sortes d’écrivains : ceux qui n’ont rien à dire, ceux qui réfléchissent à ce qu’ils ont à dire (non sans avoir eu recours parfois à des rabatteurs), et ceux qui se lancent à l’aventure en prenant le risque de revenir bredouilles. La sympathie de l’auteur de Désert va, bien évidemment, à cette dernière catégorie, et il est vrai que l’on a vu notre grand écrivain revenir parfois avec un vieux lapin dans sa gibecière, comme dans Ritournelle de la faim.   «Misère de la littérature», écrivait Schopenhauer. Littérature de la misère, ont répété certains admirateurs de Le Clézio, réduisant son oeuvre à l’étouffée : un manifeste cosmopolite...

Există o Românie de care habar n-avem. Ceea ce ni se livrează zilnic la televizor, sau ceea ce vedem direct în instituţii, în politică, în lumea afacerilor, este o ficţiune, un coşmar. Există însă, repet, şi o altă Românie: o Românie reală, a valorilor care ne definesc şi care ne-ar putea propulsa pe adevărata traiectorie a identităţii noastre ca naţie şi popor. Această Românie are mai multe straturi de existenţă sau, mai exact, de persistenţă: una subterană, debranşată total de la simulacrul sistemului numit convenţional (şi impropriu) democraţie – categorie care aşteaptă, mai mult sau mai puţin conştient, să se polarizeze în jurul unui adevăr funcţional – şi alta la vedere, alcătuită din oameni care s-au apucat deja de treabă, fără să mai ceară protecţie şi subvenţie de la statul politic sau de de la partidul stat (care se recompune, iată, din propriile deşeuri!) , scrie Certitudinea.ro . Unul dintre aceşti oameni este profesorul Florian Colceag . Ceea ce a conceput...

Scriitorul ieşean Dan Lungu a fost decorat de statul francez cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi al Literelor - Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres, anunţă Editura Polirom. Recunoscut ca parte a Ordinului Naţional al Meritului de către Charles de Gaulle în 1965, titlul acordat scriitorului român recompensează cele mai importante personalităţi culturale ale lumii franceze, dar se acordă şi cetăţenilor de alte naţionalităţi pentru contribuţii excepţionale în îmbogăţirea patrimoniului cultural francez. "Sînt luat prin surprindere. Am senzaţia că Franţa mi-a pus gînd bun. După ce mi-a publicat prima mea carte tradusă într-o limbă străină şi m-a invitat la Les belles étrangères, deschizîndu-mi drumul spre Europa, acum, fără nici un avertisment, mă onorează cu un ordin atît de prestigios. Nu am avut norocul unui unchi bogat în America, dar iată că am şansa unei mătuşi generoase în Europa. Mulţumesc!", spune Dan Lungu. Trei dintre cărţile lu...

Poate nu întâmplător moartea lui Liviu Ciulei, acest veritabil monarh al artei, s-a petrecut în ziua în care a reapărut în lumina reflectoarelor Regele Mihai, pentru că ambele personalităţi au marcat, fiecare cu „armele" sale, pentru totdeauna destinul ţării noastre. Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, iar apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1945 la Teatrul Mic, în piesa „Încătuşarea". Din 1950, intră în trupa teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, jucând rolul Piotr din „Cei din urmă". De atunci şi până-n zilele noastre, numele său a fost sinonim cu cel al Teatrului Bulandra, unde a fost actor, regizor, scenograf şi, nu în ultimul rând, director. De la debutul ca regizor în 1957, cu „Omul care aduce ploaia", cele mai mari spectacole ale sale, devenite capitole în istoria teatrului românesc, au fost puse în scenă la compania întemeiată de doamna Bul...

În această toamnă, Amazon.com va publica 122 de cărți dintr-o varietate de genuri atât sub formă de e-book-uri, cât și în formă clasică. Amazon.com a trecut la o concurență directă cu cele mai mari edituri, cele care înainte erau principalii furnizori pentru magazinul on-line. Editorii se plâng că reprezentanții site-ului le curtează autorii și că vor să înlăture atât serviciile lor ca editori cât și pe cele ale criticilor sau ale agenților literari discutând direct cu autorii. “Publishers are terrified and don’t know what to do.” a rezumat situația Dennis Loy Johnson de la editura Melville House, în timp ce conducerea Amazon.com a punctat că lumea literară se schimbă continuu de acum 600 de ani, de când Gutenberg a dus la apariția cărții moderne. Scris de Andreea Chebac

Foto: Reuters Scriitorul japonez Haruki Murakami, adept al discreţiei şi-al misterului, a vorbit despre singurătate, căsnicie, destin şi iubirea faţă de pisici pentru cotidianul britanic „The Guardian“. Interviul, realizat de jurnalista Emma Brockes, a avut loc în Hawaii, unul dintre locurile unde trăieşte enigmaticul Haruki Murakami. La câteva săptămâni de când şi-a lansat cel mai recent roman, de peste o mie de pagini, „1Q84" (apărut în româneşte la Editura Polirom), scriitorul japonez deschide uşa intimităţii sale şi-i lasă pe cititori să tragă cu ochiul înăuntru. „Am riscat şi-am câştigat" Murakami, în vârstă de 63 de ani, cu aerul unui „skateboarder adolescent", îşi împarte timpul între Hawaii, Japonia şi „un al treilea loc pe care-l numeşte «Acolo»", notează jurnalista de la „The Guardian". Murakami acordă foarte rar interviuri şi, asta, în sine, face din apariţia textului un eveniment. Dar nu doar asta. Mai ales confesiunile lui Mura...

Bucuria lucrurilor simple  Să te bucuri că nu a plouat şi a fost o zi mai luminoasă, cocoşul în ogradă a cântat amintind întoarcerea acasă. Să te bucuri că ai cules un măr Rumenit, cu miezul plin de soare, şi copilul mic, abia mergând, ţi-a intins, cu mâna lui, o floare. Să te bucuri că a înflorit cireşul lângă o tufă mov de liliac, că în lanul aurit de soare stau aprinse lămpile de mac Că pădurea-n toamnă a ruginit poleind cărările cu lună, cineva ţi-a spus, abia şoptit, seara la culcare, noapte bună! Fericirea nu e peste mări, nici de sus să n-o aştepţi mereu, ea e aici, în lucrurile simple care zilnic sunt în jurul tău. Titina Nica Ţene (extras din volumul ANOTIMPUL JOCULUI  - Poezii pentru copii) Editura NICO Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29 Apărut 2011 Copyright Titina Nica Ţene Detalii în pagina de blog Scriitor român, caut traducător

E aproape imposibil să fii azi, în România, traducător cu normă întreagă. Mă refer, desigur, la traducătorii de carte - beletristică sau chiar non-fiction -, iar nu la cei care transpun în altă limbă prospecte de şuruburi sau medicamente. Ori la cei care au prins (dar pentru asta trebuie un exerciţiu special şi îndelungat) un post la "simultanele" din spaţiul diplomatic. Ci la aproape anonimii truditori (Elisabeta Lăsconi îi numea cu o formulă care are toate şansele să aibă carieră îndelungată: "cei fără nume pe copertă") care încearcă să aducă lumea în România şi România în lume, pe calea literaturii. Un exerciţiu din ce în ce mai anevoios, în care se lasă prinşi amatori tot mai puţini. Unii dintre traducători au fost, la rândul lor, scriitori, cu operă notabilă şi prestigiu aşezat. E drept, categoria acestora s-a subţiat teribil în vremea din urmă, pentru că, nu-i aşa, scriitorii îi citesc arareori pe scriitori, dară-mi-te să-i mai şi traducă. Pâ...

Vasile Gâdinceanu vrea să transforme o aventură într-un act de caritate. Tânărul de 25 de ani a închiriat cu aproape 17 $ o bicicletă veche din Taipei şi de două săptămâni străbate de unul singur Taiwanul. Şi-a propus să parcurgă 1000 de km şi să primească donaţii de o liră pentru fiecare kilometru. Cu banii strânşi, vrea să construiască o bibliotecă. RL: Ai plecat din România în 2008, iniţial cu destinaţia Cipru. De ce? V.G.: După ce mi-am terminat studiile am reuşit să lucrez ca reporter Tv la o televiziune ce tocmai devenise naţională. Ştiam însă că vreau să fac un master iar salariul era atât de mic încât nu îmi permitea să studiez în România, cu atât mai puţin în străinătate. Aşa că mi-am pus toate hainele într-o geantă peticită şi am luat drumul Ciprului, unde trăiau doi dintre fraţii mei. Ajuns acolo am început să pun bani deoparte - dar asta numai pentru că am avut până la trei slujbe în acelaşi timp şi am primit ajutorul fraţilor mei. Ciprul este o ţară în...

Scriitorul Julian Barnes a câştigat Man Booker Prize pe 2011 pentru romanul The Sense of an Ending . Câştigătorul a fost anunţat în cadrul unei ceremonii care a avut loc marţi seară, la Londra. Man Booker Prize este unul dintre cele mai râvnite premii literare şi se acordă celui mai bun roman publicat în ultimul an în Marea Britanie, Irlanda sau în statele Commonwealth. Julian Barnes s-a aflat de patru ori  pe lista scurtă a scriitorilor selectaţi pentru Man Booker Prize. El a mai fost selectat în 1984, pentru Papagalul lui Flaubert , în 1998, pentru Anglia, Anglia , şi în 2005, pentru Arthur & George . Romanul The Sense of an Ending , care va apărea anul viitor, in traducere la Nemira, este despre un bătrân care reflectează la căile pe care au mers el şi un prieten al său din copilărie, informeaza editura. Până acum Editura Nemira a publicat 15 cărţi semnate Julian Barnes: Café au lait, Tristeţi de lămâie (2005), Pedantul din bucătărie, Trois, Papagalul lui Fla...

CULIŢĂ IOAN UŞURELU: De-a lungul vremii, ati fost lăudat, atacat şi chiar marginalizat. Cum aţi primit, cum aţi privit aceste atitudini umane atât de şocante, care provin, de cele mai multe ori, de la persoane în al căror caracter aţi crezut ? Poate unele v-au fost chiar apropiate… PAUL EVERAC: N-aş lua-o aşa. Orice gloriolă se perimă. Ai fost pe scenă, e normal să ieşi prin culise. Vine altul (Dacă vine).Vine şi o clipă în care eşti reluat, reconsiderat (Daca vine).Cam atât. C.I.U: Recent(anul 2000), Angelo Mitchievici, în “Explorări în comunismul românesc”, afirma că sistemul comunist de la noi a fost sprijinit de mari scriitori ca G.Calinescu, M. Banuş, M. Dinescu, Nichita Stanescu… Consideraţi că aţi ajutat în vreun fel acest comunism? P.E: Da, consider că l-am ajutat. Imblânzindu-l. Dramatizându-l. Problematizându-l. Punându-i întrebări. C.I.U: Din păcate, când vă este analizată opera, din cele peste 140 de piese este comentată doar « Un fluture pe lampă », în care, potrivi...

Opţiunea Academiei suedeze de a recompensa poetul Tomas Tranströmer cu Premiul Nobel pentru Literatură pe 2011 nu ar fi trebuit să ducă la nici un fel de polemici. Scriitorul Tranströmer este foarte apreciat în ţara lui, numele său circula de ani buni drept un nobelisabil. În plus, de 40 de ani, nu se mai atribuise un premiu unui suedez. Site-ul slate.fr scrie că, totuşi, un procuror suedez va analiza zvonurile de corupţie care au apărut în legătură cu premiul acordat săptămâna trecută. Aceasta întrucât Tomas Tranströmer nu era pe „lista scurtă" a favoriţilor şi a pariorilor, cota lui explodând cu câteva ore înaintea anunţului atribuirii Premiului Nobel pentru Literatură. Astfel, pe site-ul casei britanice de pariuri Ladbrokes, Tranströmer a trecut, de la cota 13 la 1, la cota 1 la 1,66, între orele 10.00 şi 13.00. O reprezentantă a respectivei case de pariuri, Sofia Hjartberg, a declarat, joi, că o schimbare atât de bruscă în preferinţele pariorilor nu s-a mai c...

#GlobalChange    ’#GlobalChange’ e hashtagul cu care comunică pe Twitter cei care ocupă în momentul de faţă peste 1400 de pieţe importante în întreaga lume. Dar aş vrea să vorbesc mai întâi puţin despre ceea ce provoacă aceste proteste globale.  Pentru că e prezentă o oarecare senzaţie că trăim sfârşitul capitalismului am fost curios să privesc puţin înspre începutul acestuia. Priveliştea seamănă mult cu cea de-acum, a sfârşitului. Capitalismul s-a constituit pe un rasism şi sexism atroce, printr-o violentă cucerire şi colonizare a celorlalte continente, pe arderea pe rug a mii de femei (vrăjitoare), prin privatizarea (îngrădirea) spatiilor comune, prin nimicirea de către stat şi inchiziţie a oricărei forme de comunitate, cooperare, spiritualitate care încerca să se infiripeze în afara bisericii total corupte, toate astea pentru ca subiectivitatea economică, să apară şi să fie acceptată. Homo Economicus a fost creat prin teroare.  Revenind mai apr...