“Istoria geto-dacilor este în ziua de astăzi o enigmă și acest fapt
se datorează faptului că, de-a lungul timpului, numeroase izvoare scrise
au dispărut pur și simplu.
Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în Secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman.
Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceasta a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din Secolul al VI-lea, care a scris o mare Istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getică”, scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus.
Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar 5 cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sunt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane.
În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului, deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în Secolul al VI-lea.
Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri.
Explicaţia acestui paradox nu a fost găsită în nici una dintre
puţinele lucrări despre daci. Revenind la cărţile dispărute, sunt demne
de prezentat alte două exemple. Mai întâi, lucrarea „Getică” scrisă de
medicul personal al lui Traian, care a călătorit împreună cu împăratul
roman inclusiv în campania din Dacia.
Doar câteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din Secolul al X-lea. Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din „Istoria Romei” a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.”[1]
O parte din aceste documente se afla la Vatican, iar celelalte sunt ascunse in Muntii Carpati si vor fi cunoscute la un moment dat.
SURSE
articol preluat de pe site-ul: dzr.org.ro
Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în Secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman.
Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceasta a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din Secolul al VI-lea, care a scris o mare Istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getică”, scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus.
Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar 5 cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sunt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane.
În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului, deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în Secolul al VI-lea.
Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri.
Doar câteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din Secolul al X-lea. Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din „Istoria Romei” a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.”[1]
O parte din aceste documente se afla la Vatican, iar celelalte sunt ascunse in Muntii Carpati si vor fi cunoscute la un moment dat.
articol preluat de pe site-ul: dzr.org.ro