Scufiţa Roşie, de Arthur Rackham / Sursa: The Vintage News
Există o multitudine de poveşti în jurul lumii care au drept personaje principale o fetiţă şi un lup, dar povestea este mult mai comună în ţările europene. Cea mai veche versiune a poveştii ce o are ca personaj principal pe Scufiţa Roşie datează din secolul XVII, iar cele mai faimoase versiuni sunt cele scrise de către Italo Calvino şi, bineînţeles, de către Charless Perrault şi Fraţii Grimm.
Pe baza acestui basm au apărut o multitudine de interpretări. Spre exemplu, Susan Brownmiller, jurnalistă din SUA şi feministă convinsă, a conferit acestuia o analiză din punct de vedere sexual, descriind-o ca pe o un viol.
Atunci când vine vorba despre versiunea timpurie a acestui basm, există câteva diferenţe notabile faţă de cea pe care o cunoaştem astăzi. În locul lupului era invocat un vârcolac, dar cea mai antagonistă parte este reprezentată de faptul că în versiunea timpurie exista o scenă a canibalismului, în care carnea bunicii îi era oferită fetiţei, pentru a o mânca. De asemenea, o altă diferenţă stă în faptul că Scufiţei i s-a cerut de către lup să se dezbrace şi să îşi arunce hainele în foc. Mai mult, aceasta se aşază în pat alături de el, dar invocă scuza conform căreia trebuie să îşi facă nevoile, astfel reuşind să scape. Mai mult, există o variantă a poveştii în care lupul o mănâncă pe Scufiţa Roşie, iar aceasta se termină în acest punct.
După o îndelungată cercetare asupra folclorului, în anul 2013 s-a concluzionat că acest basm îşi are originile în Orientul Mijlociu şi că a fost scris în secolul I. Pentru a ajunge la acest rezultat, aceştia au analizat 58 de versiuni ale basmului ce proveneau din regiuni diferite.
Sursa: The Vintage News
scrisă de
preluare de la sursa: descopera.ro