Radu Paraschivescu trece în revistă, astăzi, exemple
de pleonasme infiltrate în limbă şi ceva mai greu de observat, dar pe
care e bine să le scoatem la iveală şi să le aruncăm la coş.
Unul dintre acestea este „patrimoniu obştesc”, peste care dăm în destule articole sau reportaje pe teme administrative sau edilitare. Dacă am spus despre „patrimoniu obştesc” că e un pleonasm, am spus implicit că ne aflăm în faţa unei greşeli. De ce? Fiindcă definiţia din dicţionar a patrimoniului se referă la „bunuri spirituale care aparţin întregului popor”, la o „moştenire culturală”, iar prin extensie la „bunuri culturale sau spirituale care aparţin întregii omeniri”.
La rândul său, „obştesc” înseamnă „care priveşte poporul”, „care aparţine poporului” şi, prin extensie, „comun”, „general”, „colectiv” sau „public”. Prin urmare, „patrimoniu obştesc” este o sintagmă incorectă.
Există, e adevărat, şi un sens juridic al termenului „patrimoniu”, respectiv „totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparţin unei persoane fizice sau juridice”, dar acest sens nu face obiectul discuţiei noastre.
Un pleonasm des întâlnit şi care nu zgârie doar urechea, ci şi logica, este „pasaj de trecere”. În franceză, „passer” înseamnă a „a trece”. Cât despre substantivul românesc „pasaj", provenit din franţuzescul „passage”, el este definit drept un „spaţiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri amenajat la nivelul străzii pe care TREC pietoni sau, rareori, vehicule”.
Pasajului i se mai spune şi „loc de TRECERE”, ceea ce ne dovedeşte o dată în plus că „pasaj de trecere" este o sintagmă improprie. Altfel spus, e bine să evităm un enunţ de genul „Dacă o iei prin pasajul de trecere, ajungi în Calea Victoriei”. Varianta corectă este „Dacă o iei prin pasaj, ajungi în Calea Victoriei”.
Un alt caraghioslâc peste care dăm relativ frecvent este pleonasmul „stâna de oi”. Pesemne că eroarea e comisă îndeosebi de orăşeni, de oameni care fie nu prea părăsesc mediul urban, fie o fac, dar nu-i interesează ce se găseşte în afara lui. Oricum însă, e bine de ştiut că stâna este o „aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului, unde se adăpostesc oile şi ciobanii şi unde se prepară produse din lapte de oaie”. Cu alte cuvinte, nu există stână de papagali, de canguri sau de crocodili. E simplu, la stână stau doar oile şi ciobanii. De aceea, nu vom spune „Am urcat la stâna de oi ca să gustăm nişte caş proaspăt, ci „Am urcat la stână ca să gustăm nişte caş proaspăt”.
Şi sintagma „picaj vertical” este tot un pleonasm. De ce? Fiindcă definiţia termenului „picaj” este de „coborâre a unui avion pe o traiectorie verticală sau aproape verticală". Picajul nu poate fi lin, treptat sau orizontal, ceea ce ne va face să nu spunem „La mitingul aviatic de ieri, trei avioane au coborât în picaj vertical”, ci „La mitingul aviatic de ieri, trei avioane au coborât în picaj”.
Iată, în încheiere, şi alte pleonasme pe care le întâlnim în exprimarea cotidiană şi pe care ar fi bine să le ocolim:
„Scadenţă de plată”. Forma corectă este „scadenţă”, dat fiind că acest cuvânt înseamnă „termen de plată” sau „expirare a datei la care trebuie onorată o obligaţie sau o datorie”.
„Memoriu scris". Forma corectă este „memoriu”, dat fiind că acest cuvânt înseamnă „Expunere scrisă, amănunţită şi documentată, asupra unei probleme sau a unei situaţii”. Un memoriu nu poate fi verbal.
„Muncă laborioasă”. Forma corectă este „muncă", eventual „muncă de calitate” sau „muncă susţinută”. „Laborios” vine din latinescul „labor”, care înseamnă „muncă", aşa că „muncă laborioasă” este o sintagmă incorectă.
„Utrenie de dimineaţă”. Forma corectă este „utrenie”, dat fiind că acest cuvânt înseamnă „slujbă religioasă care este oficiată dimineaţa, foarte devreme, înaintea liturghiei".
Fireşte, lista pleonasmelor nu se încheie aici. Există şi alte sintagme greşite, cum ar fi „organizare sistematică” sau „mare magnat”. Totul e să învăţăm să le evităm, iar asta se face verificând sensul exact al cuvintelor înainte de-a le folosi.
sursa: digi24.ro
Unul dintre acestea este „patrimoniu obştesc”, peste care dăm în destule articole sau reportaje pe teme administrative sau edilitare. Dacă am spus despre „patrimoniu obştesc” că e un pleonasm, am spus implicit că ne aflăm în faţa unei greşeli. De ce? Fiindcă definiţia din dicţionar a patrimoniului se referă la „bunuri spirituale care aparţin întregului popor”, la o „moştenire culturală”, iar prin extensie la „bunuri culturale sau spirituale care aparţin întregii omeniri”.
La rândul său, „obştesc” înseamnă „care priveşte poporul”, „care aparţine poporului” şi, prin extensie, „comun”, „general”, „colectiv” sau „public”. Prin urmare, „patrimoniu obştesc” este o sintagmă incorectă.
Există, e adevărat, şi un sens juridic al termenului „patrimoniu”, respectiv „totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparţin unei persoane fizice sau juridice”, dar acest sens nu face obiectul discuţiei noastre.
Un pleonasm des întâlnit şi care nu zgârie doar urechea, ci şi logica, este „pasaj de trecere”. În franceză, „passer” înseamnă a „a trece”. Cât despre substantivul românesc „pasaj", provenit din franţuzescul „passage”, el este definit drept un „spaţiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri amenajat la nivelul străzii pe care TREC pietoni sau, rareori, vehicule”.
Pasajului i se mai spune şi „loc de TRECERE”, ceea ce ne dovedeşte o dată în plus că „pasaj de trecere" este o sintagmă improprie. Altfel spus, e bine să evităm un enunţ de genul „Dacă o iei prin pasajul de trecere, ajungi în Calea Victoriei”. Varianta corectă este „Dacă o iei prin pasaj, ajungi în Calea Victoriei”.
Un alt caraghioslâc peste care dăm relativ frecvent este pleonasmul „stâna de oi”. Pesemne că eroarea e comisă îndeosebi de orăşeni, de oameni care fie nu prea părăsesc mediul urban, fie o fac, dar nu-i interesează ce se găseşte în afara lui. Oricum însă, e bine de ştiut că stâna este o „aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului, unde se adăpostesc oile şi ciobanii şi unde se prepară produse din lapte de oaie”. Cu alte cuvinte, nu există stână de papagali, de canguri sau de crocodili. E simplu, la stână stau doar oile şi ciobanii. De aceea, nu vom spune „Am urcat la stâna de oi ca să gustăm nişte caş proaspăt, ci „Am urcat la stână ca să gustăm nişte caş proaspăt”.
Şi sintagma „picaj vertical” este tot un pleonasm. De ce? Fiindcă definiţia termenului „picaj” este de „coborâre a unui avion pe o traiectorie verticală sau aproape verticală". Picajul nu poate fi lin, treptat sau orizontal, ceea ce ne va face să nu spunem „La mitingul aviatic de ieri, trei avioane au coborât în picaj vertical”, ci „La mitingul aviatic de ieri, trei avioane au coborât în picaj”.
Iată, în încheiere, şi alte pleonasme pe care le întâlnim în exprimarea cotidiană şi pe care ar fi bine să le ocolim:
„Scadenţă de plată”. Forma corectă este „scadenţă”, dat fiind că acest cuvânt înseamnă „termen de plată” sau „expirare a datei la care trebuie onorată o obligaţie sau o datorie”.
„Memoriu scris". Forma corectă este „memoriu”, dat fiind că acest cuvânt înseamnă „Expunere scrisă, amănunţită şi documentată, asupra unei probleme sau a unei situaţii”. Un memoriu nu poate fi verbal.
„Muncă laborioasă”. Forma corectă este „muncă", eventual „muncă de calitate” sau „muncă susţinută”. „Laborios” vine din latinescul „labor”, care înseamnă „muncă", aşa că „muncă laborioasă” este o sintagmă incorectă.
„Utrenie de dimineaţă”. Forma corectă este „utrenie”, dat fiind că acest cuvânt înseamnă „slujbă religioasă care este oficiată dimineaţa, foarte devreme, înaintea liturghiei".
Fireşte, lista pleonasmelor nu se încheie aici. Există şi alte sintagme greşite, cum ar fi „organizare sistematică” sau „mare magnat”. Totul e să învăţăm să le evităm, iar asta se face verificând sensul exact al cuvintelor înainte de-a le folosi.
sursa: digi24.ro