Mulţi ar fi surprinşi să afle că în anul 1776, atunci când coloniştii
americani şi-au declarat independenţa faţă de coroana britanică,
accentele cu care vorbeau reprezentanţii celor două tabere nu se
deosebeau foarte mult. Mai mult decât atât, se pare că de-a lungul
timpului accentul englezilor s-a schimbat foarte mult, pe când cel al
americanilor nu a suferit modificări subtanţiale.
În secolul al XVIII-lea, atât englezii din arhipelag, cât şi cei din
coloniile de peste ocean vorbeau o limbă în care litera ,,r" se auzea
foarte slab. De exemplu, când pronunţau expresia ,,hard winter" (,,iarnă
grea"), interlocutorul înţelegea, de fapt, ,,hahd wintuh".
Din câte se pare, după ce Revoluţia Americană a luat sfârşit, la finele
anilor 1700, accentul în care litera ,,r" se pronunţa a început să fie
folosit de englezii insulari din clasele sociale superioare.
Cercetătorii britanici susţin că această schimbare a apărut în momentul
în care cei care s-au îmbogăţit în timpul Revoluţiei au încercat, pe
orice cale, să se distingă faţă de cei care nu reuşiseră să ajungă la
acelaşi statul cu ei.
,,Noul mod de pronunţie a fost standardizat de profesorii care predaseră
la acea vreme în Londra. Ei erau cei care decideau cum se pronunţă în
mod corect fiecare cuvânt, introducând toate regulile de rostire în
dicţionare special concepute în acest sens. Noile norme au fost
acceptate de cei mai mulţi dintre britanici, însă în zona de nord a
Angliei, în Scoţia şi în Irlanda, acccentul s-a păstrat până în ziua de
astăzi", susţine John Algeo, profesor în cadrul Universităţii din
Georgia, SUA.
În cea mai mare parte a teritoriului Statelor Unite se vorbeşte şi acum
cu accentul respectiv. Excepţie fac doar cele întâlnite în zonele din
împrejurimile New York-ului şi Boston-ului, aflate, în secolul al
XVIII-lea, sub o puternică influenţă britanică.
sursa: livescience.com
adaptare de Alin Motogna
preluare de pe: descopera.ro